Din start doresc să-l atenționez pe cititor că subiectul dezvoltat în continuare nu are nicio legătură cu noțiunea parabolă din geometria plană[1]. Legătura pe care o am în vedere este cu alt gen de parabolă, respectiv o afirmație care include un anume tâlc. De facto, legătura ce o intenționez se referă la afirmația “… Relating the unknown to the known is the genius of parable” (”...punerea în relație a ceva necunoscut cu altceva cunoscut este geniul parabolei“[2].
Pentru a evidenția cu ușurință punerea în relație a elementelor necunoscute cu cele cunoscute, dezvoltarea subiectului care urmează este realizată utilizând scenete, a căror succesiune s-a făcut gradat.
Sceneta întâi: Eva, prima doamnă biblică
Redau textul biblic, despre crearea primei femei, cu intenția de a introduce anumite noțiuni de interes: Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu şi … a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om ( Gen 2:21-22).
Sceneta a doua: premiere medicale pe scena biblică
Citind printre rânduri textul anterior, se remarcă trei noțiuni medicale distincte: Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu (narcoza[3]) şi … a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne (intervenția de chirurgie plastică[4]). Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie (clonarea[5]) şi a adus-o la om.
Aceste trei noțiuni – narcoza, chirurgia plastică și clonajul – constituie premiere medicale pe scena biblică.
Din textul biblic rezultă că prima anestezie a fost realizată de Creator însuși, atunci când a creat-o pe Eva dintr-o coastă a lui Adam. Dacă ar fi să raportăm complexitatea operației la practica medicală curentă, cu siguranță că echipa de medici colaboratori – anestezist și chirurg – ar opta ca acel somn greu să fie realizat prin anestezie generală.
Referitor la clonare, s-ar putea ca unii cititori să ridice sprânceana a mirare interogativă la vederea noțiunii introduse. Aș răspunde astfel: ce altă definiție ar putea fi dată, atunci când studiul de caz reprezintă crearea unui organism nou prin prelevarea celulelor sau ţesuturilor de la un alt organism, dacă nu clonare?
Notă
Analizând pictura lui Michelangelo Buonarroti, Crearea Evei, se pare că narcoza și intervenția de chirurgie plastică nu prea corespund standardelor impuse de rigorile medicinei moderne, când echipa de intervenție anestezist-chirurg este răspunzătoare de starea pacientului pe întreaga perioadă internare-externare, inclusiv pregătirea pre-operatorie, precum și supravegherea post-operatorie. Deasemenea, în textul biblic nu este menționat un aspect important: gradul de sterilitate a tot ceea ce a concurat la realizarea cu succes a operației.
Sceneta a treia: prima pereche biblică și artele plastice
Din numeroasele reprezentări picturale ale primei perechi biblice, realizate de artiști de frunte, vom examina doar trei picturi, figura 2: Adam şi Eva (1526), de Lucas Cranach cel Bătrân (1472 – 1553)/figura 2a, Adam şi Eva (1507), de Albrecht Dürer (1471 – 1528)/figura 2b și Izgonirea din Rai (frescă de pe tavanul Capelei Sixtine, 1508–1512), de Michelangelo (1475 – 1564)/figura 2c; toți trei aparțin curentului Renașterii și au trăit în aceeași perioadă, fiind considerați adevărați titani ai artei.
Vreau să subliniez numitorul lor comun: toți trei artiștii îi creditează pe Adam și Eva cu ombilic.
Există însă un ÎNSĂ: nu trebuie uitat că primul om al Bibliei nu a fost născut din femeie, ci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut (Geneza 1:27). În traducere: la prima facere nu a existat naștere, așadar nici cordon ombilical. Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva deja maturi, înzestrați cu toate facultățile mintale și funcționale, însă FĂRĂ OMBILIC.
Sceneta a patra: invitație la excursie
De această dată vă invit să vizitați Bucovina, acest colț de rai românesc, plin de istorie la tot pasul, cu oameni gospodari și primitori, natură rămasă (ÎNCĂ) nealterată de industria de turism, cu renumitele mănâstiri.
După această îmbiere (la excursie), s-ar putea să vă/mă întrebați care/unde e legătura cu parabola. Drept răspuns, vă invit să vizitați Mănăstirea Sucevița[6], una din perlele pe traseul turistic al mănăstirilor din Bucovina[7].
Comparativ cu renumiții artiști plastici ai Renașterii, cei care au pictat frescele mănăstirilor au fost mai atenţi. Astfel, cel care vizitează Mănăstirea Sucevița[8] și examinează cu atenție pictura exterioară de pe Biserica Învierii aflată în interiorul mănăstirii – respectiv detaliul Geneza de pe fațada nordică, aflat chiar sub cornișa bisericii, deasupra compoziției Scara Virtuților, figura 3, – va avea surpriza să constate că Adam şi Eva sunt prezentați așa precum Dumezeu i-a creat: respectiv fără ”zestrea” denumită ombilic (buric).
Sceneta a cincea (și ultimă): Eponimul Ombilicul lui Adam
Ombilicul este acel orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical către fetusul legat de corpul mamei. După naștere, la tăierea cordonului ombilical, rămâne o cicatrice: cicatricea ombilicală.
Care e sursa acestui eponim[9]?
Așa precum a fost menționat anterior, la prima facere nu a existat naștere: Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva, respectiv nu a existat cordon ombilical; reproducere asexuală.
În consecință, expresia ombilicul lui Adam prezintă ambiguitate intenționată, deoarece cicatricea ombilicală – respectiv acel orificiu abdominal prin care ar trebui să treacă cordonul ombilical la fetus – de facto la Adam nu există; și, desigur, nici la Eva.
Acest eponim medical poate poate fi atribuit persoanelor care sunt virtual prezente la locul de muncă, însă după contribuția nulă la efortul colectiv sunt absente, precum ombilicul lui Adam…
Notă.
Încercarea de a pune semn de egalitate dintre semnificațiile eponimului Ombilicul lui Adam și expresia uite popa, nu e popa e eronată, deoarece expresia uite popa, nu e popa se utilizează pentru o persoană nehotărâtă, sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-și cu repeziciune părerile, felul de a gândi sau de a acționa[10].
Înainte de a finaliza subiectul, în contextul CORONA în care majoritatea ne ”scăldăm” momentan, un moment de respiro, cu intenția de a descreți puțin fruntea: la întrebarea cine e omul care nu s-a născut, însă e mort cam de multișor, primul impuls de răspuns ar fi ADAM. Și ar fi corect; însă a completa și EVA nu ar fi greșit .……
Geniul
parabolei îl reprezintă punerea în relație a
ceva necunoscut cu altceva cunoscut; acesta este tâlcul
afirmației la care mă refeream la început.
[1] Expresia matematică, pentru cazul particular parabola cu vârful în origine, este y2 = 2mx.
[2] M.L. Venden, Modern Parables, Pacific Press Publishing Assoc., 1994.
[3] Anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic și practicată mai ales în operații. Definiție în https://dexonline.ro/definitie/narcoz%C4%83 .
[4] Chirurgie plastică – ramură a medicinei care se ocupă cu operațiile plastice. Definire în https://dexonline.ro/definitie/plastic
[5] CLON (s. n.), CLÓNĂ (s. f.) – Totalitatea indivizilor identici proveniți dintr-un unic ascendent, pe cale asexuată, având același patrimoniu genetic; CLONAJ – obținerea de organisme identice din punct de vedere genetic pe cale asexuată; A CLONÁ – A izola din clon indivizi care vor deveni cap de serie pentru noi generații. Definirea noțiunilor în https://dexonline.ro/definitie/clon, https://dexonline.ro/definitie/clonaj
[6] Din punct de vedere documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul, monumentul constituind o ctitorie comună a familiilor Movileștilor, mari boieri, cărturari și domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII.
[7] În turul mănâstirilor din Bucovina am avut norocul să fim însoțiți de domnul Gheorghe Pânzaru: nu doar șofer și ghid, ci, în primul rând, un OM de excepție. Nea Ghiță, și pe această cale, un sincer și profund mulțumesc !!!
[8] Pictura murală interioară și exterioară a bisericii este de o mare valoare artistică, constituind o amplă descriere figurativă din Vechiul și Noul Testament. Biserica mare din incinta mănăstirii – denumită Biserica Învierii, având hramul Învierea Domnului – a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din România, precum și în siturile protejate care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
[9] Eponimul este o denumire (fenomen, medicament, boală) derivată de la numele unei persoane. De exemplu, denumirea PARKINSON (boala) provine de la numele James PARKINSON.
[10] https://dexonline.ro/definitie/p%C3%B3pa
Strul Moisa
10 Comments
Dacă a avut Adam buric s-au nu , nu ştiu dar întrebarea mai importantă este – de ce a trebuit să fie adormit ? Dumnezeul nu poate să facă operaţia fără dureri ? Şi povestea este că o popă a întrebat un rabin întrebarea asta. Rabinul a răspuns că întrebarea e interesantă, dar nu are răspuns pe loc, aşa că-l invită să vină vineri seara la masă şi pînă atunci o să aibă răspuns. Vineri seara popa mîncînd supa gustoasă de pasăre a întrebat dacă rabinul are răspuns. Rabinul a spus că-i pare rău că nu a avut timp , dar dacă popa nu are nimic împotrivă, să vină şi vinerea viitoare dar puţin ma-i devreme. Popa mulţumit a promis că vine, (ce nu face pentru un prînz bun?). Aşa că vinerea a ajuns ma-i devreme, rabinul nu era acasă, s-a uitat în bucătărie şi a văzut cum nevasta rabinului desface găina, scoate maţele, inima, plămînii, şi l-a prins o graţie să vomită. A fugit afară, şi a aşteptat rabinul. Cînd s-au aşezat la masă şi i-au pus farfuria cu supă, nu s-a atins de ea şi a spus că nu are poftă. Atunci rabinul i-a spus – vezi, asta-i răspunsul. Dacă Adam ar fi văzut cum e pregătită femeia, nu s-ar fi atins de ea.
Dacă a avut Adam buric s-au nu nu ştiu dar întrebarea mai importantă este – de ce a trebuit să fie adormit ? Dumnezeul nu poate să facă operaţia fără dureri? Şi povestea este că un popă a întrebat un rabin întrebarea asta. Rabinul a răspuns că întrebarea e interesantă, dar nu are răspuns pe loc, aşa că-l invită să vină vineri seara la masă şi pînă atunci o să aibă răspuns. Vineri seara popa mîncînd supa gustoasă de pasăre a întrebat dacă rabinul are răspuns. Rabinul a spus că-i pare rău că nu a avut timp, dar dacă popa nu are nimic împotrivă, să vină şi vinerea viitoare dar puţin mai devreme. Popa mulţumit a promis că vine, (ce nu face pentru un prînz bun?). Aşa că vinerea a ajuns ma-i devreme, rabinul nu era acasă, s-a uitat în bucătărie şi a văzut cum nevasta rabinului desface găina, scoate maţele, inima, plămînii, şi i-a venit să vomită. A fugit afară şi a aşteptat rabinul. Cînd s-au aşezat la masă şi i-au pus farfuria cu supă, nu s-a atins de ea şi a spus că nu are poftă. Atunci rabinul i-a spus – vezi, asta-i răspunsul. Dacă Adam ar fi văzut cum e pregătită femeia, nu s-ar fi atins de ea.
Dragă Domnule Moisa,
Deoarece aţi făcut aşa un “perdaf” doamnei Oren, mi-am pus mintea la contribuţie şi am citit povestea dvs. Vreau să vă spun că întrebând una dintre cele mai cunoscute şi culte persoane din alya-ua română din Israel, ce este EPONIM, cuvânt a cărui semnificaţie nu o cunoşteam nici eu, persoana nu a ştiut ce înseamnă această noţiune,
Ulterior, citind pe dex.ro, tot nu am înţeles foarte bine, căci uneori, când afli un cuvânt sau o noţiune nouă, nu ţi se lipeşte întotdeauna la o realitate concretă, parcă ceva şchioapătă.
Am înţeles că EPONIM, este o noţiune, care se foloseşte la definirea unei alte noţiuni. Nu pare după dex că ar fi totdeauna, derivate după numele unei persoane.
De ex, vreau să subliniez, că referinţa dvs nr. 9 din textul povestirii, citez
“Care e sursa acestui eponim [9]?”
Nu duce acolo unde te aştepţi, deoarece, referinţa nr. 9 spune următoarele:
[9] Eponimul este o denumire (fenomen, medicament, boală) derivată de la numele unei persoane. De exemplu, denumirea PARKINSON (boală) provine de la numele James PARKINSON. Este o definiţie şi nu o sursă.
Dex:
Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc
(ant.) magistrat care dădea numele său anului; primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. 2. Termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii.
Acum stau şi mă întreb eu, realităţile biblice sunt nişte POVEŞTI, fără substrat real, cel puţin pentru cei care se consideră atei, sau care nu cred în puterea divină. În consecinţă am unele întrebări:
De ce credeţi că ceea ce este povestit în Vechiul Testament trebuie să corespundă unei proceduri reale, existente în conştiinţa noastră, şi fizică şi mentală? Sunt acte supra naturale ale unei entităţi divine, de ce ar corespunde ele realităţii pe care noi o cunoaştem?
(mă refere la asocierea pe care o faceţi între cele trei noţiuni de la începutul povestirii pe care la echivalaţi cu noţiuni din medicină, socotindu-le la origine ca fiind necesar de a fi fost făcute după precepte ştiinţifice, acceptate de oricine)
Pictorii care au făcut picturile menţionate de ţine au avut că model un om real, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în perioada Renaşterii. În perioada Renaşterii, după cum bine ştiţi, corpul omenesc a folosit de MODEL, artiştilor plastici, sculptori şi pictori, după studii intense făcute de aceşti artişti, deoarece RENAŞTEREA a avut un substrat umanist cunoscut, cu implicaţii de asemenea cunoscute în artă şi nu numai.
În acest context, chiar dacă facem abstracţie de ceea ce scriam mai sus, este absolut natural ca oamenii prezenţi în picturile cu care exemplificaţi Geneza să fie precum erau oamenii pe care aceşti artişti i-au văzut şi studiat ca modele umane.
De ce, poate gravorii pictori români au pictat primi oameni fără ombilic, ar putea avea diferite explicaţii. Oare sunt foarte importante?
Dacă sunt ar fi fost interesant de auzit explicaţia pe care aţi primit-o de la dl. Gheorghe Pânzaru, care v-a condus în vizita de la mănăstirile bucovinene.
Aş încheia intervenţia mea, cu cuvintele de mai jos:
Omul Renaşterii era în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleranță. Cred că ultimul cuvânt din propoziţia ultimă ar fi cel mai potrivit la Parabola nematematică pe care aţi prezentat-o. Personal aş fi preferat-o pe cea matematică.
Mi-a placut modul original in care a-ti scris articolul.
Cat despre sceneta a doua, continutul este aproape identic cu Inceputul articolului pe care l-am publicat la 14 mai in Baabel impreuna cu prietenul meu Peter Szmuk “O succinta introducere in anestezie…”. Credeam ca eu am fost cel care a definit starea lui Adam ca si prima anestezie in istoria umana, dar se pare ca am gresit. Cuvantul mai potrivit starii lui Adam este anestezie generala si nu narcoza fiindca el nu numai ca dormea in timpul procedurii chirurgicale dar nici nu simtea dureri sau alte senzatii neplacute.
Mult stimate d-le prof. Tiberiu Ezri,
În articolul meu cu PARABOLA, lipsește următoarea frază-remarcă (ce ar fi trebuit să fie poziționată la început sau la sfârșit) : ideea de a scrie acest articol mi-a venit după lecturarea articolului “O succintă introducere in anestezie și în istoria ei” (autorii fiind perechea de medici aneteziști prof. Tiberiu Ezri și prof. Peter Szmuk), apărut în e-revista Baabel la data de 14 mai a.c. https://baabel.ro/2020/05/o-succinta-introducere-in-anestezie-si-in-istoria-ei/. Articolul, deosebit de interesant, este scris într-un limbaj accesibil și celor de factură ne-medicală.
De facto, compilarea ”scenetelor” într-un articol unitar nu a constituit vreo problemă: aceste ”scenete” constitue subiecte independente din cartea în pregătire PREMIERE PE SCENA BIBLICĂ.
Vă mulțumesc pentru aprecieri.
O seară plăcută, cu SĂNĂTATE !
Stimată Doamnă Oren,
La anteriorul meu comentariu, scrisesem ”PUNCT”. În traducere: nu intenționam să mă angrenez într-o polemică non-sens, departe de un nivel ce NU (!!!) ar trebui TOTUȘI să caracterizeze e-revista Baabel.
Răspunsul Dvs, al ”copilului” plângăreț” – o fraza amorfă: ”Aveți dreptate! Nici nu am făcut-o dinadins” – nu l-am prea înțeles. Dacă intenția era o SCUZĂ, a rezultat precum ”ombilicul lui Adam”: ambiguitate INTENȚIONATĂ.
Stimată Doamnă Oren, acum la obiect: să vă ”dezvălui” în continuare câteva aspecte.
Între 17-20 septembrie 2014, la Constanța, s-a desfășurat A 6-a Conferință Internațională “Biomateriale, ingineria țesuturilor și dispozitive medicale”, BiomMedD 2014.
În cadrul conferinței a avut loc și seminarul ”MATERIE-SPIRIT IN TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR MEDICALE”, la care, eu – invited lecturer – am prezentat expunerea ”Eponimie medicală din Vechiul Testament”; autori: Prof. dr. Horațiu D. Boloșiu, MD (Șef secție Reumatologie, la Univ. de medicină ”Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca) și cel ce scrie, Strul Moisa (PhD – adică doctor, însă nu în medicină -, de la BGU, Israel).
Și pentru că veni vorba de ”Eponimie medicală din Vechiul Testament”, acesta e titlul unui articol ce apare în anul 2009 în Revista Română de Reumatologie, autorul fiind Prof. dr. H. D. Boloșiu (nume ce apare în fraza anterioară). Iar dacă accesați site-ul https://view.publitas.com/amph/rjr_2009_3_art-09/page/1, în care e publicat articolul, la sfârșitul paginii 1 veți putea citi următorul text: ”….. se pare că cei care au pictat frescele mânăstirilor din Bucovina, au fost mai atenți: acolo, de cele mai multe ori, Adam și Eva sunt figurați fără ombilic” (articolul, 4 pagini, e deosebit de interesant). Și la o eventuală întrebare, referitoare la relația dintre Horațiu (respectiv Prof. Horațiu Boloșiu) cu Strul, răspunsul e că ne leagă o prietenie veche (mai există astăzi încă și aspecte demodate: prietenii dezinteresate).
Înainte de a ajunge la Constanța la conferință, septembrie 2014, mi-am planificat programul astfel încât să ajung și în Bucovina; nu fusesem demult. Desigur, am făcut și turul mânăstirilor. Elementul ”ombilic” nu a constituit tema centrală a vizitei; însă, de fiecare dată m-am interesat.
Ajunși la MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA, la casa de bilete am repetat întrebarea pusă și la celelalte mănăstiri: dacă există fresce ce redau Crearea primilor oameni. Răspunsul a fost afirmativ, arătându-mi-se și un pliant pe care era scris ”GENEZA ÎN PICTURA MURALĂ A MĂNĂSTIRII SUCEVIȚA”. L-am achiziționat împreună cu albumul ”MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA” (editat în anul 2013). La rugămintea mea, am fost însoțit de către o persoană din personalul mănăstirii către ”locul cu pricina”. Adevărul e că și persoana însoțitoare a rămas cam debusolată de întrebarea mea referitoare la ”ombilic”.
Și acum mă refer SISTEMATIZAT la motivul pentru care Dvs ați hotărât ”….. să (vă) distrug teoria foarte interesantă ”.
• Într-adevăr, comparativ cu imaginea postată de mine în articol, figura 3 (157 KB), imaginea din linkul trimis de Dvs, https://www.urcusspreinviere.ro/wp-content/uploads/2018/09/Facerea-omului-Sucevita.jpg, are o rezoluție mai mare (427 KB).
• Pe Dvs v-a frapat existența buricului: Evrika, ” acuma-i pot distruge teoria”.
• Pe mine m-a frapat însă ȘI un element suplimentar: culorile din imaginea link-ului trimis de Dvs apar mult mai vii, mult mai tinere, mult mai proaspete ……. Ați sesizat?
• Nu eram însă convins că, chiar datorită rezoluției mărite, diferența între calitatea culorilor din cele două imagini comparate poate fii într-atât de mare. Așa că, am analizat ”DNA”-ul imaginilor.
• Rezultate:
* fotografia din linkul ce mi l-ați trimis a fost făcută în luna septembrie 2018.
* Imaginea postată de mine e făcută după pliantul achiziționat atunci: septembrie 2014.
* Deci o diferență de MINIMUM 4 (patru) ani între ”datele de naștere” ale celor 2 imagini ce sunt comparate.
Posibil că în această perioadă de 4 ani să se fii executat anumite operații de întreținere (restaurări, recondiționări, împrospătare de culori, etc), eventuale retușări (suplimentări) ???
Ce părere are Doamna Oren: ”teoria” e interesantă ?
Nu, nu e o teorie. Eu am emis doar o posibilă ipoteză; care poate fii plauzibilă; a pune în relație ceva necunoscut cu altceva cunoscut.
Apropo: dispun de o imagine, tot de la Sucevița, 395 KB, în care, FĂRĂ ECHIVOC, Adam apare fără ombilic. Totuși, o micro-atenționare e necesară: ”data de naștere” a imaginii cam are ”barbă”, e septembrie 2014, având dată identică cu a imaginii din figura 3, postată în articol.
O micro-atenționare suplimentară: în imaginea cu ”barbă”, culorile sunt palide. În ipoteza că veți ajunge la Biserica Învierii/interior/Mănăstirea Sucevița – desigur, după ce se va mai liniști pandemia actuală -, v-aș ruga să-mi comunicați dacă ați ”găsit” ombilicul, precum și dacă culorile ce apar le găsiți mai proaspete. Desigur, răspunsul mi-l puteți transmite prin intermediul https://baabel.ro/
Și încă ceva, înainte de ÎNCHEIERE.
Lucrând câțiva (zeci de) ani (și) în cercetare, mi-am format un sistem analitic de gândire. Și niciodată nu m-am ferit a discuta elemente de ”graniță” în colectivul cu care colaboram, inclusiv cu studenții (de la care poți învăța multe; doar dacă ești dispus); desigur,și (multe) ore de studiu la bibliotecă.
Printre altele, stimată Doamnă Oren, am ”cercetat” viteza Dvs de reacție – deosebit de RAPIDĂ – între două puncte orare: ora la care a fost postată e-revista și ora la care a plecat în eter postarea frazei Dvs ”Îmi pare rău să vă distrug teoria foarte interesantă, dar pe o imagine cu o rezoluție mai mare se vede foarte clar ombilicul!”. Exceptând fraza ”teoria foarte interesantă”, restul a fost o reacție spontană, un răspuns superficial, nepregătit, intenția fiind DISTRUGERE.
Să vă mai ”dezvălui” un secret: manuscrisul articolului meu a ajuns la Dvs – considerată Cap Limpede – (MULT) mai devreme decât data/ora ”oficială” a postării e-revistei pe site: două zile. În acest caz, intervenția Dvs a fost – nu doar superficială și necontrolată, ci răutăcioasă și complet tendențiosă (am utilizat totuși atribute digerabile și nedestructibile). Comentariul era deja pregătit? Pentru dumneavoastră personal, argumentul invocat era credibil/”vandabil”? Personal, consider că acest CASE STUDY, încă DIN START nu a fost viabil și aprofundat.
Stimată Doamnă Oren, considerați că timpul de pregătire / studiu / cercetare – două ore, două zile, etc; funcție de timpul de percuție ce vi l-ați auto-acordat – a fost suficient înainte de a flagela?
Iar acum, în ÎNCHEIERE, un double point: PUNCT PUNCT !!
În traducere: nu intenționez să-mi pierd timpul în continuare – și a treia oară – să răspund unor reacții spontane, însoțite de expresii necontrolate și neaprofundate/neverificate.
Suplimentar: chiar dacă inițial a fost schițată o anume intenție de scuză, această scuză e astfel concepută încât rezultatul e un avorton amorf; nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase; curat murdar.
Șavua tov, o săptămână bună, cu SĂNĂTATE DEPLINĂ !
Stimată Doamnă Oren,
Bănuiesc că intenția Dvs a fost să infirmați teoria, nicidecum să distrugeți (a nimici, a rade de pe fața pământului, a ucide) teoria. De exemplu, o teorie poate fi combătută, sună parcă mai puțin … criminal; mai ales că teoria e totuși foarte interesantă. Iar atributul CAP LIMPEDE (: HAVA OREN), precum rezultă din cele înscrise de Redacția revistei, presupune un anume control la exprimare. Consider că expresia să vă distrug (teoria) nu-și are locul în paginile unei reviste de un anumit nivel intelectual, precum e e-revista Baabel.
Vă propun totuși acea invitație la excursie (punctul nr. 4 din articol) – desigur, după ce se va mai liniști situația actuală -, și să ajungeți și la Sucevița, la Biserica Învierii; imaginile vor fi cu rezoluție maximă.
Bănuiesc că ați observat că eu, în prezentul răspuns, nu am utilizat cuvinte distructive; unele adresări au fost notate chiar și cu ”D” (Doamnă, Dvs).
Sănătate (și mai multă atenție: omul când scrie, trebuie s-o facă cu CAPUL LIMPEDE) !
Acestea fiind scrise, PUNCT !
P.S. Cer scuze de întârziere cititorilor care au așteptat să-mi citească replica: există și alte treburi cotidiene mai urgente în zilele noastre.
Aveți dreptate! Nici nu am făcut-o dinadins. Pur și simplu am mai căutat pe internet imagini din Sucevița, pentru pura plăcere de a le privi, iar imaginea cu rezoluție mare m-a surprins și pe mine!
Mi-a placut!!!!
GBM
Îmi pare rău să vă distrug teoria foarte interesantă, dar pe o imagine cu o rezoluție mai mare se vede foarte clar ombilicul! https://www.urcusspreinviere.ro/wp-content/uploads/2018/09/Facerea-omului-Sucevita.jpg