Am fost surprins, mai degrabă șocat, de unele comentarii la articolul meu, “Cum a fost lansat Goma în Occident”, în care am descris reacția mea la o întâmplare petrecută acum aproape 50 de ani, când eram cu totul ignorant despre Paul Goma și când nu puteam prezice cum se va comporta el decenii mai târziu.

În acel articol eu nu am încercat, socotind ca nefiind necesar, să menționez acțiunile sale antisemite din anii următori, deoarece eram convins că nu putea să existe cineva, în special în rândul cititorilor revistei Baabel, de obicei foarte bine informați, chiar şi în conducerea revistei, care să fi ignoranţi în ceea ce priveşte ura lui, extrem de bine documentată, împotriva evreilor. Chiar în situația foarte rară a celor care nu îi știau trecutul, era de sperat că își vor da silința să facă ceea ce americanii numesc “homework” şi să se educe un pic prin intermediul internetului. O simplă căutare, folosind sintagma “Paul Goma antisemit”,  le-ar fi permis să găsească zeci de articole şi cărți despre acest personaj cu o tendință antisemită vădită şi foarte clară. Din fericire, alți cititori au dat răspunsurile necesare și le sunt recunoscător!
Dar reacția mi-a prilejuit să fac o analiză mai aprofundată a evoluției lui Goma, dintr-un tânăr nemulțumit, căsătorit cu o evreică, devenit disident, într-un antisemit feroce, din ce în ce mai agresiv. Această analiză s-a soldat cu descoperiri neprevăzute, chiar uluitoare. Mă voi limita la numai două, cu totul neașteptate şi complet surprinzătoare!

În primul rând, am fost șocat când am studiat situația matrimonială a
lui Paul Goma, în special legată de căsătoria lui cu evreica Ana Maria
Năvodaru, despre care se scrie foarte puțin şi se știe şi mai puțin! În special, când am constatat cine a fost socrul acestui așa-zis inamic al comuniștilor, în scris şi fapte!
Numele tatălui socru era Petre Năvodaru, original Peter Fisher, şi nu fusese nici pe departe unul din ovreiașii timorați ai acelor timpuri. Dimpotrivă. “tovarășul” Năvodaru devenise încă din perioada anilor 1930 un ilegalist de frunte al Partidului Comunist, ajuns după 23 August în pleiada propagandiștilor, dirijând secția de agitație şi propagandă a Comitetului Central PMR. Dacă nu ați auzit de el, să nu va ruşinati, deoarece nici eu nu știam numele până acum câteva zile. În ciuda faptului că timp de aproape 65 de ani – de la România Liberă, la Facultatea de Ziaristică şi până la Europa Liberă, chiar şi mulți ani mai târziu – am căutat sa fiu bine informat. Se pare însă că acest om a reușit să trăiască în penumbră, nefiind cunoscut decât de câţiva prieteni şi câteva rude apropiate, Dacă nu aş fi găsit, de foarte curând, un document despre el, cu o menționare cu totul unică, aş fi rămas cu impresia că numele Năvodaru a fost doar rodul imaginației lui Goma, nimic mai mult! Şi ce am găsit?!

O carte scrisă de un politolog ungur, Ferenc Fehér, în colaborare cu profesorul Andrew Arato, “Crisis and Reform in East Europe”, (ușor de găsit pe Internet dacă cineva știe unde să caute) publicată în anul 1991, unde, la pagina 140, se găsește o listă a celor mai cunoscuți propagandiști comuniști din RPR, din perioada când ei au ajuns la putere în țară. Printre numele indicate sunt acelea din stratosfera aparatului “agit-prop” al timpului, şi includ pe ‘renumiții’ Iosif Chișinevski, Leonte Răutu, Mihail Roller, Lazăr Gruenberg, Sorin Toma, Gheorghe Preoteasa, Miron Constantinescu, Ştefan Voicu, Petre Năvodaru (Peter Fisher) si Constanţa Crăciun! Nobilimea partidului!!! Inclusiv socrul disidentului Goma!! Dar, şi mai curios, în vreme ce toți ceilalți au fost și încă sunt persoane extrem de cunoscute ca fiind fruntași ai PMR în perioada de după 23 August, respectiv mulţi ani după aceea, numele Năvodaru apare ca o surpriză, întrucât nu mai este de găsit în alte publicații, cu excepția unui articol de Vladimir Tismăneanu din anii 1990. De aceea urmează întrebările logice, unde a dispărut vreme de decenii, ce funcții a avut, cu cine a fost căsătorit, ce copii a mai avut? Toate fără răspuns. Cel puțin eu nu am găsit nimic, în ciuda unor cercetări intense. Mă întreb dacă vreunul din cititorii acestor rânduri mă poate ajuta cu informații suplimentare. Cât despre Tismăneanu, în cursul unui interviu el a declarat că l-a văzut pe Năvodaru la înmormântarea tatălui său, cu care Năvodaru fusese prieten din ilegalitate, şi că menționase într-o scurtă convorbire că nu avea nimic împotriva fiicei lui, sau împotriva lui Goma!

A doua surpriză a fost menționarea numelui Isac Chiva într-un document al lui Goma, în care a publicat o lista (probabil “neagră”) a acelor evrei care au scris despre despre evenimentele de ură și prigoană împotriva evreilor in anii 40-44 şi anterior!

Îmi închipui de unde a “racolat” Goma acest nume, care îmi este foarte cunoscut, deoarece este vorba de vărul meu de-al treilea. Profesorul şi savantul Isac Chiva Z”l, decedat în Franța acum câţiva ani. (Pentru cei curioși, acest nume este uşor de găsit pe Internet, unde sunt publicate zeci de articole, studii, omagii onorând unul din cei mai cunoscuți antropologi ai Franței din ultimele decenii.)

Isac (Ițic) Chiva, care este și numele bunicului meu, s-a născut la Iași în 1925, unde a avut nefericirea de a fi un martor şi victimă a Pogromului din 1941, în cursul căruia multe din rudele noastre au fost atacate, bătute, schingiuite şi ucise de către hoardele dezlănțuite ale localnicilor, de multe ori vecini sau foști asa-zişi prieteni, cu ajutorul şi participarea multor soldați şi ofițeri ai armatei şi jandarmeriei române!

Deși era un tânăr socialist, el şi familia lui au înțeles foarte curând după război că îi aștepta o dictatură de tip sovietic şi, înfruntând multe obstacole, întreaga familie a reușit să părăsească ţara, ajungând în Franța. Acolo s-a atașat mai târziu de un grup de tineri intelectuali originari din România, incluzându-l pe marele poet, Paul Celan şi cel care avea să devină unul din cei mai vestiți sociologi ai Franței, Sergiu (Serge) Moscovici (tatăl lui Pierre Moscovici, ministru de finanțe al Franţei şi apoi unul dintre liderii Uniunii Europene). Care a fost “vina” vărului meu îndepărtat, Isac Chiva, care l-a enervat pe Goma?

Nu numai faptul că a fost martor şi victimă a masacrului de la Iași, dar a “îndrăznit” să-şi povestească suferințele într-o convorbire publicată în 2003 în renumita revista Les Temps Modernes, fondată de Simone de Beauvoir şi Jean Paul Sartre. După cum se pare, Paul Goma devenise cu timpul obsedat să elimine toate informațiile referitoare la atrocitățile antievreiești din timpul războiului şi dinainte de război, deci şi martorii neplăcuți de felul lui Isac Chiva trebuiau să fie distruși prin liste negre şi batjocură!

Se pare de asemenea că numele lui Chiva a devenit, printr-un fel de osmoză, o boala transmisibilă, deoarece într-o altă scriere a lui Goma apare brusc şi numele lui Serge Moscovici, declarat, fără niciun context sau explicație, drept “mâncătorul de români!”

Pe cine a “mâncat”, unde şi când, nu se spune nimic, dar în lumea psihotică a lui Paul Goma, un nume evreiesc de renume este suficient să fie considerat un dușman implacabil! Cu excepția nevestei şi a socrului!

Jack Chivo