Aceasta este o poveste imaginară și eroii ei la fel. Este continuarea poveștii pe care am publicat-o în 2019 în revista Baabel https://baabel.ro/2019/12/iluzitania-sau-tara-orbilor/?fbclid=IwAR1A2OCy7pl0Asc3xasujnwLBsgUAGBg5yYUH7IGX64mm4kgffvWSQAJ84s
Povestea anterioară se termina prin refugierea regelui Iluzorus V, împreună cu regina și cele patru prințese, în țara vecină, Luzeria, nu înainte de a-și fi însuşit din banca națională câteva miliarde de iluzolari (moneda țării, care pe acele vremuri echivala cu aceeași sumă în dolari). După o perioadă tulbure, în Iluzitania s-a instaurat democrația constituțională și economia țării s-a refăcut repede, graţie hărniciei și inventivității populației și a sprijinului primit de la marile puteri democratice. Din păcate, în funcţia de prim-ministru au ajuns oameni cu intenții bune, dar cu experiență politică insuficientă, astfel încât guvernele formate de diferitele partide politice nu au rezistat mai mult de un an sau doi.
Între timp, Iluzorus V, fostul rege a Iluzitaniei, a fost acuzat de furt din bugetul țării și dacă era găsit vinovat, ar fi fost condamnat la mulți ani la închisoare. Singura posibilitate de a scăpa de pedeapsă era să rămână pe veci în Luzeria vecină care nu avea tratat de extrădare cu Iluzitania. Totuşi, mai exista o alternativă: fiind în continuare cetățean al Iluzitaniei, el avea dreptul să candideze la alegerile iluzitane și dacă obținea majoritatea prin vot democratic, putea să ajungă prim-ministru și să formeze noul guvern. În perioada cât era prim-ministru ar fi beneficiat de imunitate și procesul lui ar fi fost reluat doar după ce guvernul condus de el ar fi căzut.
Așa s-a făcut că Iluzorus, care era un vulpoi politic cu experiență, și-a adunat fanaticii care îl susțineau pe vremea regatului şi care se înfruptaseră din bugetul Iluzitaniei, înainte de a se refugia în Luzeria. Problema cea mare era să câștige cât mai multe voturila alegerile generale. Din țara lui de refugiu, Iluzorus și servitorii săi criticau pe toate căile politicienii care ajunseseră la putere în Iluzitania pe cale democratică. Şi criticile au avut ecou, pentru că poporul iluzitan era dezbinat: unii erau religioși extremiști, alții erau naționaliști extremiști care voiau ca Iluzitania să invadeze și să cucerească țara vecină, Dreamia cea bogată.
După măcelul poporului Iluzitan, înfăptuit de Iluzorus și aliații săi din Luzeria[1], mulți intelectuali și muncitori calificați și capabili au părăsit țara, dar după instaurarea democrației în Iluzitania, o parte dintre aceștia s-au întors. Iluzorus a reușit să-i manipuleze pe extremiștii din Iluzitania și încă vreo câteva sute de mii de naivi, buimăciți, care nu știau cu cine să voteze, sau nu înțelegeau cu cine au de-a face.
Așa s-a făcut că Iluzorus a ajuns din nou la putere, de data acesta ca prim-ministru al republicii democratice constituționale Iluzitania. Pentru a deruta marile puteri democratice asupra intențiilor sale, a propus o lege prin care numele țării era schimbat în Democratia, iar parlamentul, din naivitate, a aprobat-o.
Adevărata intenție a lui Iluzorus și a aliaților săi era să transforme țara dintr-un sistem democratic în autocrație, mai exact în dictatură. Iluzorus-dictatorul să numească un guvern marionetă și o curte supremă care să anuleze toate acuzațiile aduse împotriva lui. Curtea supremă, aleasă de parlamentul în care el deţine majoritatea să fie compusă de oamenii din partidul său, adică tot de el, sub egida (şi acoperirea) democraţiei.
Conform dictonului divide et impera, Iluzorus a numit câte trei miniștri la fiecare minister. “Lasă-i să se certe între ei, că până la urmă tot eu hotărăsc!”.
Când era rege, domina poporul prin lentile de contact impregnate cu serotonină, pe când acum îl domina cu ajutorul politrucilor, de altfel incapabili, care îi erau dedicați trup și suflet. Nimic nu l-a împiedicat: nici demonstrațiile opoziției, nici protestele marilor puteri, fiindcă Iluzorus avea un singur țel: să nu ajungă la zdup.
În schimb ţara a ajuns din nou la sapă de lemn, fiindcă toți oamenii capabili au părăsit-o din nou, marile puteri au oprit ajutorul, atât pe cel economic, cât și pe cel militar, astfel încât distrugerea atomică a Iluzitaniei de către Gadolia era iminentă. Banii care au mai rămas în buget au fost alocaţi religioșilor și la extremiștilor naționaliști. Și profitând de slăbiciunea democrației, Iluzorus s-a declarat președinte pe viață, ceea ce practic înseamnă că el nu va fi dat schimbat din funcţie decât atunci când va fi expus la un muzeu de ceară sau împăiat…
Sărmana Iluzitanie, sărmani Iluzitani!
Amin!
Tiberiu Ezri
[1] Vezi prima parte a articolului
14 Comments
Desigur Iluzitania este pe o cale descendentă și asta nu de ieri . Iluzitanii n-au realizat că religia și „ihie tov” cum sînt înțelese și aplicate de la un punct încolo au un efect negativ asupra societății . Democrația iluzitană urmează calea prezisă de John Adams ( „Remember, democracy never lasts long. It soon wastes, exhausts, and murders itself. There never was a democracy yet that did not commit suicide” ) . Regretabil e faptul că iluzitanii , în perioada incotestabilelor succese , nu s-au gîndit să modifice evoluția democrației spre autocrație . ( v. Thomas Jefferson – “A democracy is nothing more than mob rule, where fifty-one percent of the people may take away the rights of the other forty-nine.”) . Pentru ce se putea face și să sperăm că se vor ivi condiții și persoane potrivite a traduce în viață soluția pe care o vede Thomas Sowell – v. youtube / “Democracy vs. Republic” – soluție condiționată de existența unei Constituții . K.I.
Dum spiro, spero.
Bate șeaua ca să priceapă iapa ,tendențios articolul ,nici uni nu sunt mai breji
Ceea ce e bine de-ocamdata este ca fiecare poate sa-si exprime parerea si despre unii si despre altii.
Aveți dreptate: “Interesul poartă fesul”.
Din pacate, am citit despre locuitori ai Iluzitaniei, care, cu buna stiinta – nu cred ca din naivitate – erau in favoarea unui autocrat/strongman fiindca el reprezinta cu prestanta tara in strainatate. E vorba, bineinteles, de imigranti care nu au cunoscut altceva in tarile lor de bastina.
De acord doar partial. Si bastinasii Iluzitaniei au fost amagiti prin diferite tertipuri si manipulari.
De ce mi swe pare mie că in eseul tau e vorba de ceva foarte aproape geografic de mine?!
GbM
Vorba cantecului israelian: noi doi suntem din acelas sat.
Nu credeam că se va ajunge în situaţia în care autorul va continua ideea Iluzitaniei. Întrebarea este despre ce iluzii e vorba de data aceasta. Bănuiesc că cele spulberate.
Iluziile despre care era vorba in prima parte a Iluzitaniei, publicate in 2019, ca iluzitanii traiau intr-o tara democratica, s-au spulberat si de aceea probabil ca doamna Andrea are dreptate ca de-acum sa nu ne mai facem iluzii si va trebui schimbat numele Iluzitaniei poate in Deziluzitania.
Citind recenzia cărții expusă în fotografia din capul articolului am găsit termenul folosit de autoarea cărții:
“soft dictatorships” ,care e atribuit Poloniei și Ungariei contemporane. Cartea fiind editată în 2020 autoarea nu are prilejul să afle de ultimele știri din Iluzitania.
În așteptarea Iluzitaniei 3.
Daca vom mai trai si daca nu va fi riscul sa fim arestati pentru asemenea articole…