Israelul trece prin zile grele, negre. În ultimii doi ani, singurele momente de bucurie au fost eliberarea ostatecilor. În tunelurile întunecate ale Gazei mai sunt deținuți încă douăzeci de oameni vii, a căror eliberare nu face parte din prioritățile guvernului Netanyahu. Scopul principal al acestui guvern de extremă dreaptă este “Victoria totală”. Aparținătorii ostatecilor nu mai au încredere în guvernul actual și se adresează președintelui Statelor Unite. Trimisul special al președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff, petrece mai mult timp în Orientul Apropiat decât acasă, încercând să negocieze eliberarea ostatecilor. Convingerea israelienilor este că guvernul american e mai interesat de soarta ostatecilor, decât guvernul Netanyahu. Ori de câte ori se întrevede o înțelegere privind eliberarea lor, guvernul Netanyahu, găsește un motiv de refuz. La șase luni după ultima conferință de presă, Netanyahu s-a hotărât să răspundă la întrebările ziariștilor israelieni (presei americane i-a acordat mai multe interviuri). A apărut cu un aer înfumurat, mai tot timpul a vorbit cu o mână în buzunar. După ce a trecut în revistă succesele militare în care și-a accentuat meritele personale, și-a prezentat argumentele pentru extinderea operațiunilor militare în Gaza, obiectivul principal fiind “Victoria totală” cu desființarea Hamasului. Ostatecii, subiect mai puțin important. N-a amintit inutilitatea cestui nou război după șase sute de zile de când au început ostilitățile cu Hamasul, foametea populației din Gaza și de conflictele diplomatice cu țările Europei. Sondajele de opinie arată că 70% din populația țării consideră eliberarea ostatecilor vii sau morți ca cea mai importantă sarcină a guvernului. Despre 7 octombrie 2023, niciun cuvânt până când, la întrebarea unui ziarist despre fondurile furnizate de Qatar Hamasului, a afirmat că ele au fost distribuite populației și folosite pentru dezvoltarea infrastructurii, nu pentru înarmarea teroriștilor Hamas. Apogeul conferinței de presă a fost afirmația primului-ministru al Israelului că banii din Qatar au fost folosiți numai în scopuri umanitare, dovadă că din lipsă de bani, teroriștii Hamasului au atacat Israelul numai în sandale și cu arme Kalașnikov. Cele 3000 de rachete trase din Gaza asupra Israelului, armele RPG, lansatoarele de rachetă de mână LAW, parașutarea unităților de comando, totul a fost trecut sub tăcere. Argumentele în care lua în zeflemea armata israeliană subliniau că numai armata, poliția, serviciul de securitate și Mosadul poartă vina catastrofei din 7 octombrie 2023, primul-ministru și guvernul nu au nicio vină! Netanyahu nu a răspuns când la întrebarea dacă alegerile din octombrie 2026 vor avea loc și în cazul continuării războiului.

Nu mă refer la conflictul cu Iran, cu Houthii din Yemen etc., dar pot afirma că acesta nu este guvernul meu, nu mă reprezintă nici pe mine și nici peste 50% din populația Israelului. Opoziția? Pur și simplu nu există. Liderii ei sunt preocupați de conflictele de ego. Adevărata opoziție sunt demonstranții și media care militează pentru eliberarea ostatecilor și împotriva guvernului de extremă dreaptă.

Împotriva tuturor așteptărilor, la Concursul de muzică Eurovision de la Geneva, Yuval Raphael, reprezentanta Israelului, a ieșit pe locul doi. Înfruntând huiduielile, atmosfera dușmănoasă a unei părți din publicul prezent în arena unde a avut loc concursul, Yuval a cucerit inimile telespectatorilor din Europa care i-au acordat punctajul maxim, spre deosebire de juriile țărilor participante. O fată de 24 de ani, victimă a atacului terorist a Hamasului și care a zăcut timp de șase ore sub cadavrele celor uciși, a ajuns în finala celui mai important concurs de muzică ușoară. Cântecul pe care l-a interpretat, New Day Will Rise, a impresionat publicul și i-a adus succesul. După toate prin care a trecut, dacă Yuval afirmă că “va răsări o nouă zi”, atunci poate că nu e totul pierdut și eu, ateul, mă trezesc spunând:

Doamne ajută!

Andrei Schwarz

25/05/2025