Număr vizualizări 22 ori

Donald Trump s-a obișnuit să facă planuri de pace… pe puncte. Cel din Orientul Mijlociu avea 20. Cel din Ucraina are, deocamdată, 28. Și de fiecare dată subiectul în cauză nu e consultat, așa cum a fost cazul populației din Gaza, pe care la început Trump voia să o dea afară pentru a putea crea o nouă Rivieră. Noroc de vecinii arabi care au refuzat să o primească, temându-se de frații lor ca dracul de tămâie. Nici Ucraina nu a fost consultată într-o primă etapă, probabil că părerea ei nu conta nici pentru americani, nici pentru ruși. De ce să conteze, dacă potrivit unor opinii americane, chiar la nivel înalt, planul ar fi fost întocmit de… ruși și trimis americanilor ”pentru informare”. Departamentul de Stat a negat ipoteza, a declarat că planul este american, ceea ce e cu atât mai rău, deoarece, surprinzător, semăna cu ceea ce dorea Putin și ceea ce afirma ori de câte ori era chestionat.

Criticile vehemente, venite chiar din rândul unor legiuitori americani, al europenilor și, firește, al Ucrainei, ”o țară nerecunoscătoare față de eforturile noastre de pace”, cum spunea cu năduf Donald Trump, au trezit la realitate cercurile apropiate de președintele american, conștiente că nu trebuie să se repete ceea ce s-a întâmplat cu aproape 90 de ani în urmă la München: să se pronunțe asupra sorții unei țări fără participarea acesteia. În consecință, pentru prima dată de când se discută despre viitorul Ucrainei, Statele Unite s-au gândit că ar trebui să fie întrebată şi ea. Astfel că la Geneva discuțiile s-au desfășurat între americani și ucraineni.

Potrivit declarațiilor făcute de secretarul de stat Marco Rubio după încheierea discuțiilor, s-au făcut ”progrese uriașe” în negocieri, propunerile din planul american de pace au fost ”ajustate”, pozițiile s-au apropiat și există toate șansele ca, în curând, dar poate nu chiar atât de repede pe cât ar dori Trump, să se ajungă la o înțelegere care să fie apoi prezentată părții ruse.

Ce ar aduce bun acest plan de pace, în afara unui armistițiu și poate a unei încetări a războiului? Oare este justificată pacea cu orice preț? Se sfârșește agresiunea? München a demonstrat clar că nu și, după un an a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. Cine a avut prilejul să se uite peste cele 28 de puncte inițiale și cunoaște opiniile ucrainene poate să-și pună întrebarea cum se pot apropia pozițiile în chestiunea cea mai esențială și vitală pentru Ucraina: cedarea de teritorii – Crimeea, Luhansk, Donbas și altele, dintre care unele nici măcar nu au fost cucerite de forțele rusești. Cum să cedeze Ucraina de bună voie părți din propria țară a cărei integritate teritorială este sau a fost garantată chiar și de Rusia? Se poate admite în jurisdicția internațională cucerirea de teritorii prin forță, prin agresiune? Ne întoarcem cu 100 de ani în urmă? Nu degeaba europenii au protestat și protestează, ei simt că a accepta astfel de pretenții ar deschide calea către noi cuceriri, noi agresiuni în Europa.

Această stare de fapt este strâns legată de cea de a doua problemă sensibilă și vitală: securitatea Ucrainei. În condițiile unei armate substanțial reduse și ale unor vagi garanții de securitate, ale excluderii dreptului Ucrainei – stat suveran – de a se alătura NATO și UE – se reduc la zero obiectivele urmărite de Kiev de a se ralia unui sistem democratic, de a aparține Occidentului, de a scăpa de influența Rusiei. Între Est și Vest se va ridica un nou zid, de la Nipru la Vladivostok, iar Ucraina va fi obligată să se situeze în spatele lui.

Încă nu știm care sunt progresele despre care s-a vorbit după negocierile de la Geneva și nu văd ce ar putea compensa eventualele pierderi ale Ucrainei care a fost apărată cu mari sacrificii timp de aproape trei ani. Nu cred că ucrainenii ar fi dispuși la astfel de compromisuri. Mai sunt și multe alte prevederi care lezează conceptele de independență, suveranitate și securitate acceptate în dreptul internațional.

Aș vrea totuși să-mi păstrez cât de cât obiectivitatea și să mă opresc la un punct necesar și obligatoriu care, din varii motive, a fost eludat de Ucraina, și anume drepturile minorităților. Acesta figurează între cele 28 de puncte și în mod justificat. Nu este cazul ca limba rusă să fie declarată o a doua limbă de stat, dar respectarea extinsă a dreptului minorităților de a-și păstra identitatea și de a se dezvolta, precum și renunțarea la măsuri care împiedică acest proces democratic, firesc, trebuie să fie obligatorii. Ucraina a vrut să limiteze drepturile minorității ruse, dar prin legislațiile introduse în ultimul deceniu a limitat și drepturile celorlalte minorități, fără a ține cont de faptul că drepturile minorității ucrainene sunt garantate în țările vecine.

Şi partea economică a planului de pace mi-a atras atenţia și vreau să subliniez două aspecte: implicarea Statelor Unite în reconstrucție și colaborarea în diferite sectoare care, fără să existe deocamdată informații concrete, plasează acordul de pace într-o perspectivă dragă președintelui Trump care s-a exprimat de mai multe ori că Ucraina ar trebui să plătească pentru ajutorul american. Celălalt aspect se referă la anularea sancțiunilor economice impuse Rusiei. În varianta americană a planului de pace, Rusia scapă destul de ușor de consecințele economice ale războiului și se exprimă dorința reluării unei relații de cooperare economică fructuoase cu Statele Unite. Parcă și aici s-ar profila în umbră silueta președintelui american.

Repet: deocamdată nu cunoaștem la ce s-a renunțat și ce s-a adăugat la varianta americană a planului de pace. Știm însă că Uniunea Europeană și-a prezentat propria variantă, tot cu 28 de puncte, o versiune mult mai echilibrată, cu garanții solide de suveranitate și securitate pentru Ucraina și cu măsuri care să împiedece o nouă agresiune din partea oricui. Vom vedea dacă în următoarea rundă de discuții americano-ucrainene să va prelua ceva din aceste propuneri.

Marele semn de întrebare este însă Rusia. Va fi oare dispusă la compromisuri sau le va refuza? Cât de importantă se va dovedi pentru ruși reluarea relațiilor cu Statele Unite? Sau poate șantajul rus va continua? Cele 28 de puncte modificate vor fi acceptate sau hârtia va ajunge, ca atâtea altele, în lada de gunoi a istoriei?

Eva Galambos