Număr vizualizări 29 ori
În inima cartierului Wadi Salib, pe strada Kibbutz Galuyot nr. 23, se află o adevărată instituție culinară a orașului Haifa, Café-Glida Yonak (Cafea și Înghețată Yonak). Este un restaurant deosebit care funcționează într-o clădire modestă din anul 1936. Nu întâmplător se spune, zâmbind, că „doar la Haifa iei prânzul la Înghețată”.
Localul a fost întemeiat în 1948, anul proclamării Statului Israel. Fondatorii săi au fost Yehuda (Yonak) și Yocheved (Yatza) Milstein, supraviețuitori ai Holocaustului din Polonia care au imigrat în Israel și s-au stabilit la Haifa. Yehuda a primit porecla „Yonak” în perioada activității sale clandestine și de partizan în Polonia, iar aceasta a intrat apoi în numele restaurantului.
La început, cuplul Milstein a deschis pe strada Kibbutz Galuyot 23 un salon de înghețată și sorbeturi numit Café-Glida HaKotev (Cafea și Înghețată Polul Nord). În aceeași clădire, niște imigranți români care locuiau în apropiere și-au deschis un local unde serveau fripturi la grătar. Treptat, salonul de înghețată s-a transformat într-un restaurant cu specific românesc, axat pe preparate din carne.
Având un simț comercial bine dezvoltat, Yonak a decis să mute accentul de la înghețată la mâncare — în special la fripturi la grătar în stil românesc — iar locul a devenit cunoscut ca restaurant românesc.
După moartea lui Yonak Milstein, conducerea restaurantului a fost preluată de ginerele său. Arie Levitan. Acesta s-a concentrat pe administrarea localului, l-a extins și l-a adaptat vremurilor, păstrând totodată tradiția și gusturile autentice. Și de atunci, la Haifa, când se spune «hai să mâncăm la Înghețată», se face de fapt referire la mâncare românească, la restaurantul „Café-Glida Yonak”.
Wadi Salib este una dintre zonele istorice centrale ale Haifei de Jos. Este un cartier arab construit în secolul al XIX-lea, de-a lungul albiei unui pârâu (wadi), caracterizat printr-o arhitectură densă din piatră, specifică orașului. A fost locuit în principal de muncitori și meșteșugari. După 1948, cartierul a fost populat de noi imigranți, atât din Europa de Est (România), cât și din comunități orientale, în special Maroc. Zona a devenit un simbol al tensiunilor sociale care au erupt în evenimentele din Wadi Salib din anul 1959. Astăzi cartierul este perceput ca un spațiu încărcat de memorie urbană, istorie și straturi identitare.
Clădirea. Documente aflate în arhiva Primăriei Haifa arată că cererea pentru autorizația de construcție a clădirii de pe strada Kibbutz Galuyot 23 a fost depusă de arhitectul Haim Harry, în numele proprietarului terenului, Tawfik Majdelany. Autorizația, aprobată în 1936, viza o clădire placată cu piatră, cu două etaje de locuințe deasupra unui parter comercial înalt la nivelul străzii. Fațada este concepută în linii simple, cu deschideri dreptunghiulare decorate cu arce plate. Apartamentele au balcoane cu balustrade elegante din fier forjat. În centrul fațadei se află un volum proeminent cu trei ferestre înguste. Acest volum are un finisaj neted, în timp ce restul clădirii are un finisaj aspru. Clădirea transmite o expresie europeană, funcțională, cu elemente simetrice, însă finisajul este realizat din calcar local.
Primul proprietar al clădirii, Tawfik Majdelany, era un om de afaceri de origine libaneză, membru al comunității creștine ortodoxe, care a ajuns la Haifa la sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a îmbogățit din comerțul cu materiale de construcții. În 1921 a construit impresionanta „Casă Majdelany” pe strada Yavne nr. 3, în cartierul Hadar HaCarmel. Clădirea a fost destinată familiei sale, dar astăzi este utilizată ca imobil de birouri. Ea este încă o mărturie a avântului construcțiilor din oraș, pe fondul dezvoltării Haifei în perioada mandatului britanic. Apariția numelui său în cereri de autorizație și documente legate de clădirea de pe strada Kibbutz Galuyot 23 corespunde unui model cunoscut de proprietate arabă privată asupra imobilelor construite în anii 1930, adesea proiectate de arhitecți europeni activi la Haifa.
Arhitectul Haim Harry a activat la Haifa în principal în anii 1930 – 40, proiectând clădiri în stil internațional, cu integrarea materialelor locale, în special a pietrei. El s-a specializat în construirea de reședințe luxoase pentru familii arabe înstărite, printre care Casa Rafoul Jabour (1937), Casa Abu Zeid (1938) și Vila Aziz Khayat (1935), clădiri care fac parte din patrimoniul arhitectural al Haifei.
Café-Glida Yonak este mult mai mult decât un restaurant “românesc”, este un punct de întâlnire între arhitectura mandatului britanic, proprietatea arabă de dinainte de 1948, migrație, comerț, gastronomie și memorie urbană.
Clădirea modestă de pe strada Kibbutz Galuyot 23 și restaurantul care funcționează aici din 1948 reflectă personalitatea Haifei — un oraș al continuității și al rupturilor, al identităților schimbătoare și al tradițiilor păstrate tocmai în locurile simple. Poate de aceea, vechea expresie locală rămâne valabilă și astăzi: cine vrea să mănânce mâncare românească merge „la Înghețată”.
David Bar On
Sursa ilustrațiilor: Dr. David Bar On
