La sfârşitul lunii trecute, la rubrica Debat a cotidianului Dagens Nyheter, ambasadoarea României la Stockholm propunea conducerii suedeze să interzică cerşitul, măsură care ,,i-ar determina pe romi să nu mai circule pe traseul Romania-Suedia.” ,,Scoaterea cerşitului în afara legii ar putea contribui, într-o oarecare măsură, la liniştea de pe stărzile oraşelor suedeze, dar o astfel de măsură nu i-ar ajuta nicidecum pe oamenii nevoiţi să cerşească pentru a nu pieri de foame”, este de parere prof. Hans Swärd…

Crâmpeiele de conversaţie în româneşte pe strazile oraşelor suedeze nu mai reprezintă o raritate. “ Da’ unde mergi?”, am auzit cu câteva zile în urmă, undeva  în centru. Întorcandu-mă instinctiv, am înteles că întrebarea era adresată… altcuiva. Omul despre care credeam că îmi vorbeşte era un cerşetor îngenuncheat pe o pătură,  la întrarea într-un magazin, cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune, o poziţie larg adoptată printre membrii breslei.

Interlocutorul său era un tip care, după hainele pe care le purta, părea mai degrabă un artist rătăcit pe meleagurile nordice în cautarea inspiratiei. « Mă duc la Olanda, mai sus de Stockholm. Aici e cam mort », răspunse bărbatul cu pălăria neagră, de boem.

Mi-a luat câteva secunde să înţeleg că era vorba de Arlanda, localitatea din apropierea aeroportului principal al ţării, oraş pe care, pesemne, ”artistul” şi-l alesese ca nouă destinaţie pentru a-şi câştiga o pâine.

Mai creduli (sau poate mai omenoşi?) din fire, oamenii de aici reacţionează altfel decât cei obişnuiţi cu imaginea nenorociţilor şezând la colţ de stradă sau a  tinerelor mame cu copii în braţe, încercând cu disperare să-i convingă pe trecători, de gravitatea situaţiei lor.

Într-un articol aparut în presa acestor zile de iarnă, autorul critica cu asprime poliţia si serviciul de ambulanţe pentru a nu fi sărit în ajutorul unei cerşetoare gravide. Într-un alt ziar era vorba despre un suedez din orasul Borås, care şi-a transformat locuinţa în adăpost pentru cerşetorii expuşi gerului scandinav. Şi nu o dată mi-am oferit serviciile de translator ad-hoc în conversaţii iniţiate de trecători pe tema problemelor de care suferă ,,persoanele de la colţul străzii”,ca de pildă gerul şi lipsa hainelor destul de groase, pe care cei din prima categorie propuneau să le procure,unii interesându-se chiar de adresa la care hainele sau alimentele ar putea fi transportate.

La sfârşitul lunii trecute, la rubrica Debat a cotidianului Dagens Nyheter, ambasadoarea României la Stockholm, Doamna Răduţa Matache, propunea conducerii suedeze să interzică cerşitul, măsură care ,,i-ar determina pe romi să nu mai circule pe traseul Romania-Suedia.” În aceeaşi scrisoare autoarea îşi exprima opinia conform căreia o cooperare mai intensivă între autorităţile suedeze şi române, în paralel cu activitatea organizaţiilor umanitare şi de  voluntari, ar frâna şi criminalitatea care în ultimii ani a atins culmi îngrijoratoare.

Reacţiile la articolul din Dagens Nyheter şi la emisiunea radio transmisa pe Canalul 1 pe aceeasi temă, n-au fost,nici pe departe, unanime.

,,Scoaterea cerşitului în afara legii ar putea contribui, într-o oarecare măsură, la liniştea de pe stărzile oraşelor suedeze, dar o astfel de măsură nu i-ar ajuta nicidecum pe oamenii nevoiţi să cerşească pentru a nu pieri de foame”, este de parere prof. Hans Swärd, specialist în domeniul asistenţei sociale, la Universitatea din Lund. ,,Nu există nici un fel de dovezi în acest sens. Studiile realizate pe subiectul interdicţiei cerşitului şi a dormitului pe străzi relevă ineficacitatea legilor respective”. Cecilia Wikström, parlamentar în Uniunea Europeană şi membru al Folkpariet îşi exprimă şi ea îndoielile: ,, Încercările de a interzice cerşitul sunt cinice şi de-a dreptul inumane. Nu-mi doresc să trăiesc într-o societate în care oamenii şi valorile umane sunt batjocorite”

Cu ocazia unei discuţii cu reprezentantii presei i-au adresat  ambasadoarei României la Stockholm următoarea întrebare: ,,Chiar credeţi că este în stare cineva să-şi părăsească ţara şi familia pentru a cerşi departe de casă, în loc să-şi câştige pâinea prin muncă?” ,,Mă abţin să răspund” reacţionat diplomatului român.

În statisticile suedeze cerşetorii de pe străzile ţării sunt pomeniţi drept ,,persoane fără adăpost” sau ,,persoane fără venit”. 30% din totalul persoanelor din această categorie recurg la cerşit arată studiul. Jumătate din cei care îşi câştigă astfel existenta  vin din România.