La 14 aprilie a.c. Rada ucraineană (Parlamentul) l-a ales pe Volodymyr Borisovici Groysman, evreu din Vinnița, premier al Ucrainei. El îl înlocuiește pe  Arsenii  Iațeniuk, căruia i s-a reproșat că nu a reușit să îndeplinească promisiunile pentru reformarea profundă a țării și reducerea corupției endemice. Interesant este că Groysman a mai îndeplinit pentru câteva zile funcția de premier interimar, în iulie 2014, când guvernul Iațeniuk și-a prezentat demisia, dar parlamentul nu a acceptat-o.

Volodymir Groysman, născut la Vinnița la 20 ianuarie 1978, este un evreu practicant care s-a implicat puternic în activitatea comunității evreiești din orașul său natal. Bunicul lui, Isaac,  a fost un supraviețuitor al Holocaustului, rămas în viață prin minune. A fost împușcat, dar glonțul nu l-a nimerit, a căzut într-o groapă comună săpată pentru morți, a supraviețuit și a reușit să se ascundă.

Volodymir Groysman și-a început cariera ca un om de afaceri, în 1994,…la vârsta de 16 ani, înființând mai multe firme. Interesat de  soarta propriului oraș, a candidat și a fost ales consilier local, între timp și-a terminat studiile la Academia Interregională de Management Personal și apoi  la Academia Națională pentru Administrația de Stat. Recunoscându-i-se capacitățile administrative, a fost ales primar, fiind cel mai tânăr din istoria țării. A ocupat această funcție în două legislaturi, din februarie 2006 până în februarie 2014, a doua oară obținând peste 77 la sută din voturi.

Intrat în parlament în noiembrie 2014 pe lista Blocului Pro-Poroșenko (formațiunea președintelui), el a ocupat chiar două funcții ministeriale în același timp: vicepremier al Ucrainei pentru Politica Regională și ministru al Dezvoltării, Construcțiilor, Construcțiilor de Locuințe și Servicii comunale, apoi purtător de cuvânt al Parlamentului Ucrainean. A fost ales premier cu o majoritate de voturi (250-57), fiind cel mai tânăr ocupant al acestei funcţii, din istoria Ucrainei. La preluarea mandatului s-a angajat să combată corupția, puternic înrădăcinată în viața economică și politică a Ucrainei  și să colaboreze cu Uniunea Europeană.

Am putea spune că, acceptând nominalizarea, Groysman s-a angajat într-un demers curajos și acest fapt a fost apreciat și de rabinul Shaul Horowitz din Vinnița. El a declarat că evreiatatea lui Groysman nu este ceva neobișnuit nici pentru un primar, nici pentru un om politic ucrainean, în condițiile în care în Ucraina trăiesc 360.000 de evrei. Dar faptul că își recunoaște deschis evreitatea este destul de neobișnuit într-o țară în care din cauza  antisemitismului și represiunilor  comuniste  nu era recomandabil că oamenii politici să fie percepuți ca ”prea evrei”.

Groysman, Iaţeniuk, Poroşenko

Tocmai despre acest aspect este vorba. Deși Josef Zissels, liderul organizației Vaad al evreilor ucraineni a considerat că numirea lui Groysman ca premier este o dovadă a lipsei antisemitismului în Ucraina, lucrurile nu stau chiar așa. Antisemitismul există de sute de ani în conștiința multor ucraineni și rolul jucat de gardienii ucraineni ai lagărelor din timpul celui de-al doilea război mondial – care s-au angajat de bună voie să lucreze acolo și s-au dovedit la fel de brutali ca gardienii germani – nu poate fi dat uitării.  În Ucraina, care se străduiește să se apropie de Uniunea Europeană, există un partid parlamentar cu discurs antisemit care s-a aflat în fruntea demonstrațiilor antiguvernamentale de la Maidan și Moscova a profitat de această situație, acuzând Kievul de antisemitism.

Mai există și un alt aspect asupra căruia trebuie să atragem atenția. În Ucraina (ca de-altfel și în Rusia), există mulți milionari evrei care  și-au pus bazele averii lor nu prin căi dintre cele mai oneste. Ca în toată Europa  centrală și de est, inclusiv în România, mulți bogătași, indiferent de naționalitate, au profitat de procesul de privatizare, făcut de multe ori în favoarea anumitor persoane. Astăzi o parte dintre ei, printre care și evrei, se află în vizorul organelor de justiție,  unii acuzați chiar și condamnați.

Groysman se bucură de popularitate, dar, ținând cont de dificultățile economice cu care se confruntă Ucraina, de prelungirea negocierilor financiare cu UE, de ”micile războaie” care se poartă în ciuda armistițiului, nu se știe când vor izbucni proteste, se vor organiza demonstrații iar principalii vinovați pentru dezastrul țării vor fi considerați, ca de obicei, evreii. Deocamdată este un scenariu, dar, din păcate, nu nerealist.

Nu se poate ca Groysman sau consilierii lui să nu se fi gândit și la această situație, de aceea am vorbit de curajul (sau ambițiile) lui. Totul depinde în ce măsură va avea sprijin intern și internațional pentru a facilita situația ucrainenilor. Evenimentele viitoare legate de felul în care va fi privit Groysman în calitatea lui de premier evreu, vor demonstra măsura în care Ucraina a scăpat de antisemitism.

Eva Galambos