Acum patru ani Eva Galambos şi cu mine (sau… viceversa) lansam pe talazurile virtuale (cu sprijinul substanţial al informaticianului Vlad Cucereanu) o revistă întitulată Baabel, însoţită de un « manifest » în care arătam că publicaţia stă sub semnul diversităţii, că dorim ca ea să devină un loc generos şi prietenos, destinat cunoaşterii Celuilalt – apropiat sau îndepărtat, vorbitor de altă limbă, împărtăşind altă credinţă, respectând alte obiceiuri şi tradiţii, ciudat, marginalizat, stigmatizat sau pur şi simplu altfel – şi cunoaşterii fiecăruia dintre noi care suntem Celălalt pentru Alţii. Speram ca Baabel să se contureze ca o revistă multiculturală şi multilingvă, bazată pe limba română şi cu deschidere spre maghiară şi engleză. Promiteam că vom reuni în paginile noii reviste ştiri percutante, realităţi dure, amintiri impresionante, întâmplări inedite, poveşti duioase, imagini îndrăzneţe, savori îmbietoare menite să reflecte cât mai cuprinzător această lume a Oamenilor care, în noianul de informaţie care ne împresoară, ni se arată tot mai mult ca un iureş agresiv în care domneşte hărmălaia… o babilonie în care vom încerca să descoperim (împreună cu Dumneavoastră, stimaţi cititori) crâmpeie de armonie.

Recitind manifestul de atunci observ – cu satisfacţie – că multe din promisiunile noastre s-au îndeplinit, graţie încrederii de care ne-am bucurat din partea oamenilor care ni s-au alăturat, constituind comunitatea baabeliană şi creând temelia acelui spaţiu generos şi prietenos, propice creaţiei şi colaborării – pe care ni-l dorisem – şi contribuind la definirea profilului revistei care cuprinde, într-adevăr, o gamă variată de subiecte, reuşind să descopere (sau să ţeasă) şi crâmpeiele de armonie din babilonie, poate tocmai datorită conlucrării armonioase care domneşte între noi, baabelienii. Să menţionăm că anul acesta comunitatea autorilor noştri s-a îmbogăţit cu încă patru condeie: Lya Benjamin (*), Erika Schaffer (**), Hava Oren (***) (traducătoare şi cap-limpede) şi Carol Löwy (****)

Ceea ce n-am reuşit – deşi am făcut câţiva paşi timizi – a fost multilingvismul, la care mai avem de lucrat. Deci, într-o primă instanţă, pot să mă declar mulţumită de ceea ce am realizat în aceşti patru ani de existenţă ai revistei…

Mă mai nemulţumeşte scăderea audienţei. Dacă în primii doi ani numărul accesărilor a crescut substanţial, variind între 300 şi 1500 pe articol, din anul al treilea – când ne-am schimbat şi site-ul – şi până în prezent, a scăzut semnificativ. Cel puţin două cauze „externe” sunt uşor de identificat: creşterea numărului de publicaţii virtuale, aducând după sine dispersarea interesului cititorilor şi …comoditatea de a da un like, după parcurgerea rezumatului pe Facebook, fără a mai accesa efectiv articolul. Cât priveşte „cauzele interne”, cred că mai avem de lucrat la diversificarea subiectelor şi, mai ales, la promovare (un capitol la care nu excelez, învăţată fiind că un produs bun nu are nevoie de reclamă). Totuşi, în ultima vreme audienţa e constantă şi are un foarte, foarte uşor trend ascendent… dătător de speranţă.

Ce înseamnă pentru mine Baabel?

• O provocare permanentă şi o stare continuă (şi plăcută) de emoţie şi înfrigurare, generate atât de procesul creaţiei, cât şi de aşteptarea şi citirea articolelor scrise de colegii mei baabelieni, postarea (contra cronometru) şi apoi urmărirea reacţiilor stârnite de apariţia revistei.
• Apartenenţa la o comunitate de oameni valoroşi şi de încredere, companioni într-o frumoasă aventură reală pe tărâmul virtual.

M-ar bucura dacă şi cititorii ne-ar semnala ce înseamnă pentru ei Baabel şi ce ar dori de la această revistă bilunară care, iată, împlineşte vârsta de 4 ani!

Andrea Ghiţă

(*) Dr. Lya Benjamin.

Este specialist reputat în istoria evreilor din România, cercetător la Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România din 1985. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Ekaterinburg, obținând titlul de doctor în istorie la Universității din București în 2001, cu o lucrare despre viața cotidiană a evreilor în perioada Holocaustului. A fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România și a îngrijit editarea volumului de documente care a însoțit raportul comisiei. A participat la conferințe și simpozioane în Romania şi în străinătate: Statele Unite, Israel, Germania ș.a. A organizat mai multe expoziții cu tematică privind problematica evreiască. Este autoarea a numeroase studii, volume de documente și antologii privind istoria evreilor din România, în general, și, în particular, perioada Holocaustului. Publicații recente: Strategii comunitare de supraviețuire în contextul statului național legionar. Documente 1940-1941, volum alcătuit de Lya Benjamin (Hasefer, 2013); Idealul sionist în presa evreiască din România (1881 – 1920), texte selectate și comentate de Lya Benjamin (coordonator) şi Gabriela Vasiliu (Hasefer, 2010).

(**)Erika Shaffer

S-a născut în 1926 la Cernăuți.  Tatăl ei era medic cu studii la Viena.  În casă se vorbea germana și aceasta a rămas până azi limba în care preferă să vorbească și pe care a transmis-o și copiilor ei. Copilăria fericită din Cernăuți a fost întreruptă de război.  Familia a fost deportată în Transnistria, dar întâmplarea a făcut ca tatăl ei să primească un post la spitalui din Moghilev, ceea le-a permis nu numai să supraviețuiască, dar să ajute și pe alții.   După război s-a stabilit la Timișoara, unde a studiat medicina.  Tot acolo s-a căsătorit.  A profesat la Caransebeș și la Arad.  Viața din România a fost definită de nenumărate cereri de plecare în Israel, care au fost refuzate timp de peste 20 de ani.  A emigrat cu familia în Israel în 1972 și s-a stabilit la Herzlia.   Acum locuiește la Ierusalim, alături de fiica ei. Memoriile ei, traduse din limba germană de Hava Oren, sunt publicate în foileton sub genericul „File din Romanul vieţii mele” şi reflectă destinele evreilor trăitori în Bucovina fie ei negustori, muncitori, ţărani sau intelectuali, de-a lungul unui secol scurt şi tragic: al XX-lea.

(***)Hava Oren (n. Shaffer).

Este originară din Arad, dintr-o familie de medici (inclusiv bunicul). A absolvit Liceul Slavici, şi-a început studiile de medicină la Timişoara, însă după un an, primind permisiunea de plecare definitivă în Israel, şi-a schimbat profesiunea în farmacistă, specialitate în care a lucrat până la pensionare, la spitalul Hadassah, specializându-se în alimentaţie intravenoasă. Deşi a absolvit clasa specială de fizică şi a urmat farmacia (sau poate tocmai de aceea) are drept hobby limbile străine şi traducerea. Şi în Baabel a „debutat” traducând memoriile mamei ei, Erika Shaffer, scrise în limba germană şi lucrează la traducerea altor două cărţi care vor apărea în foileton tot în Baabel. Hava Oren este şi capul limpede care semnalează erorile scăpate în articolele din revistă.

 (****)Carol Löwy.

Originar din Timişoara, unde a absolvit liceul şi facultatea de medicină, s-a  stabilit de peste 60 de ani la Cluj, Carol Löwy a fost (şi este) unul dintre cei mai îndrăgiţi medici pediatri ai oraşului de pe Someş. De-a lungul anilor s-a aplecat şi asupra publicisticii şi literaturii semnând nenumărate articole de specialitate  în presa de limbă maghiară şi română, dar şi scrieri literare şi câteva cărţi de proză scurtă în limba maghiară, semnate cu pseudonimul Dániel Károly (dintre care cea mai recentă, prezentată şi în Baabel  http://baabel.ro/2015/11/un-regal-lowylowy/ a fost publicată la cea de a 90-a aniversare a autorului).