George Hida: MÂNCATUL pe ÎNDELETE versus ÎNFULECATUL COTIDIAN

Una din marile probleme pentru cei mai mulţi dintre noi este faptul că ziua este prea scurtă şi de aceea trebuie să alergăm şi să ne grăbim de-a lungul ei, fără prea mult timp pentru altceva mai trivial, cum ar fi mâncatul.

Una din marile probleme pentru cei mai mulţi dintre noi este faptul că ziua este prea scurtă şi de aceea trebuie să alergăm şi să ne grăbim de-a lungul ei, fără prea mult timp pentru altceva mai trivial, cum ar fi mâncatul. adică luăm masa lucrând singuri sau împreună cu alţii sau ne jucăm, ne uităm la televizor având la îndemână farfuriile cu gustări sau mergem la film şi ronţăim seminţe, floricele sau bomboane, pe care le aruncăm pe gât în cantităţi industriale împreună cu băuturi carbogazoase. Ori asistăm la evenimente sportive sau semi-sportive, pe stadioane sau terenuri sportive în aer liber sau în săli închise, unde iarăşi băgăm în noi la crenvurşti cu muştar in cornuri preîncălzite precum şi alte gustări stropite cu tot felul de băuturi răcoritoare sau chiar câte o berică. Cat despre prânzul sau cina luate în familie, cine mai are timp astăzi pentru aşa ceva?

 

Rezultatul este că ajungem sa înghiţim cantităţi enorme de haleala neesenţială, cică să ne potolim şi foamea şi ne şi distrăm în acelaşi timp; doar suntem sociabili ce ….! „Multitask individuals” ce mai in colo si încoace! Cât despre calitatea a ceea ce mâncăm, ce să mai vorbim…. Şi aşa ajungem graşi sau chiar obezi şi dăm vina pe lipsa de timp, pentru prepararea şi consumarea mâncărurilor în mod raţional. Ba o rărim cu mesele sărind peste micul dejun sau de multe ori şi masa de prânz, încercând să le concentrăm pe toată într-o singură masă, de cele mai multe ori de seară, cu puţin timp înainte de culcare, mulţumiţi pentru moment că n-am pierdut timpul mâncând la celelalte mese; şi stăm şi îngurgităm holbându-ne la spectacolul de la televizor. După mine o astfel de viata trăită sub o tensiune permanentă este reţeta perfectă a unei vieţi nesănătoase ducând spre dezastru.

Şi când te gândeşti ca este atât de simplu să te opreşti, să te întorci şi să zici: destul cu alergatul şi tensiunea de la slujbă, sau chiar de acasă, în faţa televizorului, pentru că dacă ajungi să zaci la spital sau chiar mai rău, sa „dai in primire”, nimeni nu te va ajuta în afară de tine însuţi. Iar dacă ai dat in primire, „Salutare taică şi noroc”, adică ajungi să miroşi florile de la rădăcină. Ceea ce spun a ajuns să fie o banalitate, dar cu atât mai adevărată, pentru că, la urma urmei, „Fiecare moare singur!”

Slow Food

Simplul act de a mânca încet, cu îmbucături mai mici pe care să le mesteci mai mult în gura şi mai încet, cu pauze mai mari între îmbucături, te va face să începi sa savurezi mâncarea altfel decât până acum şi, în acelaşi timp, să slăbeşti. Bineînţeles că îţi va lua ceva mai mult timp pentru fiecare masă, dar efectul acestor minute adăugate va avea un efect considerabil asupra calităţii vieţii personale.

Cred că aţi auzit de mişcarea la nivel mondial, începută acum vreo 40 ani în Italia, a ceea ce numim: asocierea celor de pretutindeni pentru “Slow Food. Good, Clean and Fair Food”, adică mâncatul încet, cu mâncare bună, curată şi rezonabilă. Această mişcare, “Slow Food” se opune la tot ceea ce se numeşte mâncarea şi mâncatul în goană – “Fast Food”. Dacă citiţi programul acestei mişcări veţi vedea că se referă nu numai la sănătate, dar mai ales la ceea ce noi numim fel de viaţă – “Life Style”; iar dacă va hotărâţi să adoptaţi acest nou fel de viaţă, chiar dacă încă nu sunteţi sigur că doriţi acest lucru puteţi cel puţin să observaţi ca dacă mâncaţi încet:

 

1. Pierdeţi din greutate; articolele publicate ale multor dieteticieni şi gastroenteorogi spun mereu acelaşi lucru: mâncatul pe îndelete vă va face să consumaţi mai puţine calorii. Şi asta pentru că creierul are nevoie circa de 20 minute să ne anunţe că suntem sătui. Dacă mâncăm repede, depăşim cu mult momentul de senzaţiei de a fi sătul. Mâncând mai încet avem timp să ajungem la saţietate şi să ne oprim din mâncat.

 

2. Delectaţi-vă şi savuraţi ceea ce mâncaţi. Cred că toţi suntem de acord că nu avem timp să savurăm mâncarea dacă o aruncăm prea repede pe gât. De asemenea cred ca este OK să mâncăm aşa numitele mâncăruri „ucigă-l toaca” precum hamburgeri cu caşcaval, cartofi pai, gogoşi prăjite în ulei şi pudrate cu zahăr vanilat, carne de porc fiartă în untură, jumări de porc sau de pasăre, ficat de gâscă, torturi cu creme de ciocolată cu mult unt şi altele pentru că sunt delicioase! Dar dacă ne rezumăm să le înfulecăm fără a le simţi gustul ca lumea, chiar mă întreb, de ce o facem, care o fi rostul? Dacă, însă, le mâncăm pe îndelete, bucurându-ne de fiecare îmbucătură, le vom savura fără a ne umple peste măsură burdihanul.

Eu cred că o să fiţi mai fericiţi şi o să vă bucuraţi mai mult de ceea ce mâncaţi dacă veţi mânca mai încet. Transformaţi masa într-un eveniment gastronomic şi nu haliţi în viteză, între două evenimente pline de tensiune.

 

3. Dacă mâncaţi mai încet veţi mesteca mai mult, dând timp papilelor gustative şi salivei să-şi facă treabă astfel ca înghiţitură să poată fi digerată mai repede şi mai uşor digerată în stomac. Aşa o să ajungeţi să aveţi şi mult mai puţine probleme cu digestia în sine şi cu tot aparatul digestiv.

 

4. Dacă mâncaţi încet şi vă uitaţi la ce şi cum mâncaţi o să ajungeţi singuri să determinaţi ce este şi ce nu este mai bine şi mai sănătos pentru dvs. Când mâncaţi, mâncaţi, ocupaţi-vă de procesul de a mânca; gândiţi-vă la ce mâncaţi şi cum mâncaţi.

5. Răzvrătiţi-vă sau cel puţin protestaţi împotriva mâncatului în grabă care nu face decât să vă ducă la o viaţă poate mai trepidantă, dar complet haotică. Este tocmai ceea ce fac cei mai mulţi dintre noi: alergăm toată ziua trecând prin tot felul de sarcini şi programe fără a ne bucura de viaţă. Acest fel de viaţă, trăită într-o goana permanentă, ne face să devenim bolnavi fără a şti motivul, stresaţi, nefericiţi.

My new Life Style:

Cât despre mine, după ce ani de zile gastroenteorologul pe care l-am avut prima dată la Buffalo (şi care mă tot îndopa cu medicamente, pentru ca am intoleranţă la lactoze-intolerant şi, după cum spunea el, o deficienţă enzimatica pentru digerarea crudităţilor) s-a retras din meserie, am ajuns pe mâna unui medic venit din India, care mi-a deschis ochii, în modul cel mai simplu cu putinţă. Sfătuindu-mă să urmez un regim alimentar pe cât de simplu, pe atât de accesibil. Şi de când am început (cred ca acum vreo patru ani) să ascult indicaţiile lui, mă simt ca un leu – paraleu!

Pe scurt am scos complet din viaţa mea apa rece de la gheaţă; la fel şi sucurile sau alte băuturi răcoritoare pline de chimicale şi de melasă, fără prea multe elemente cu adevărat nutritive. Dimineaţa beau o stacană de apă călduţă cu o linguriţă de miere şi sucul unei jumătăţi de lămâi. Asta cu o oră înainte de micul dejun. Toată ziua apoi beau puţină apa călâie – câteva înghiţituri – înainte de fiecare masă sau gustărică.
Am renunţat complet la prăjitul sau fiertul mâncării, în ulei. La fel şi la zahăr sau melasa. Evit produsele preparate industrial. Prefer să le cumpăr de la ţărani, dar numai crude, proaspete. Prepararea o fac numai acasă ca să ştiu exact ce mănânc . Folosesc numai ulei de măsline (îl prefer pe cel din Grecia – Kalamata) sau de floarea soarelui (numai în prăjituri sau biscuiţi de casă) şi rareori puţin unt transparent (indienii îl numesc Ghee, eu am învăţat să-l fac acasă din unt făcut in casa). Mai mănânc şi grăsimi vegetale sub forma de avocado, nuci şi alte seminţe, dar în cantităţi foarte mici. Şi, bineînţeles, peşte cât încape, mai ales somon sălbatic proaspăt, îngheţat sau afumat. Nu mănânc decât carne slabă, de porc sau de pasăre şi foarte rar.
Intr-o perioadă preparam acasă şi brânza dulce din lapte parţial degresat, ba făceam şi unt din acelaşi lapte; ba am făcut într-o perioadă şi un fel de brânză cu gust dumnezeiesc, dar pe care poţi s-o mănânci numai ţinându-te de nas, făcuta din brânza dulce ţinuta la temperatura camerei sau chiar o idee mai înaltă, până când… începe să mişte . Apoi scufundată în apă sărată să iasă toţi viermii din ea, căpătând astfel un gust de vis. Totul e o chestie de gust. Adică mie îmi place.
Mănânc încet cu îmbucături mici şi rare. Mărul, de exemplu, îl împart în multe feliuţe şi rod la fiecare îmbucătură pană ce mi se umple gura de gustul ei. Apoi îl înghit şi fac o pauză mai lunguţă până la următoarea îmbucătură. Mănânc un mar cam 10-15 minute, aşa că după ce l-am terminat, nu-mi mai este foame! La fel fac cu toate alimentele. Porţii mici, îmbucături care să-ţi umple gura de nesaţ, nu prin mărimea lor ci prin bogăţia de gusturi ascunse.

Este calea sigură de a nu te îngrăşa, pentru că te saturi la timp şi nu-ţi trebuie prea mult. Iată cum am devenit suplu, plin de energie, bucurându-mă din plin, mai departe, de viaţă, cât o mai fi ea.

Ceea ce vă doresc şi vouă!

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *