Getta Neumann: ÎNTRE SIONISM şi COMUNISM

Deja înainte de război, ideile sioniste şi comuniste, nu neapărat în contradicţie, au preocupat şi atras evreii timişoreni, în căutarea unei soluţii la problema antisemitismului. Câteva mărturii despre acele vremuri.

  Deja înainte de război, ideile sioniste şi comuniste, nu neapărat în contradicţie, au preocupat şi atras evreii timişoreni, în căutarea unei soluţii la problema antisemitismului. Câteva mărturii despre acele vremuri. 

 

  Claudia şi Arnold Junger 

Cum aţi trecut de la sionism la  comunism?

Ali: Păi, foarte mulţi au trecut de la sionişti la comunişti, unii la social-democraţi, alţii la partidul comunist şi am avut mulţi colegi care au devenit comunişti ca şi mine. Am citit multă literatură comunistă şi m-a cucerit ideea că toţi au drepturi egale.

Baba: Era vorba „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, că ei i-au învins pe nemţi şi i-au eliberat pe evrei de sub jugul nemţesc. Din cauza asta au intrat evreii la comunişti, pentru că au fost eliberaţi de către ruşi şi comunişti.

Ali: Acum citesc comentarii pe internet care zic că evreii au adus comunismul în România, dar nu este aşa. În schimb era normal ca evreii să adopte ideile comuniste care îi apărau de antisemitism. Mai târziu când au început să-şi dea seama de cum se aplică teoria, evreii s-au îndepărtat de aceste idei şi de aceea s-a golit România de evreime.

Baba: Eu eram la Facultate la Bucureşti şi mama era în vizită la mine. Eram pe stradă, când sirenele au început să urle. A murit Stalin! Ne-am oprit timp de minute pentru că a murit Stalin.

 

Annie Hammer

… m-am alăturat şi eu mişcării antifasciste, o mişcare de stânga. Era anul 1942. Mulţi dintre prietenii mei au participat. Lozinca era: Nu ne vom lăsa omorâţi ca vitele. Strângeam bani pentru deţinuţi, dădeam ajutor familiilor, căutam adăpost ilegal pentru cei urmăriţi.

…………………………………………………………………………………………….

… Înapoi la Timişoara, am lucrat ca activistă la Apărarea Patriotică[1] de dimineaţa până seara: şedinţe, plasarea celor veniţi din închisori şi lagăre.

………………………………………………………………………………………………..

În decembrie 1944, când partidul a ieşit din ilegalitate, am fost primită în P.C.R. cu vechime de membră din 1942, când începusem să lucrez în mişcarea antifascistă. Viaţa în oraş a devenit oarecum normală, dar seara se spunea că nu e bine să ieşi, că soldaţii ruşi, salvatorii noştri, umblă beţi, sunt periculoşi şi îţi iau ceasul. Unii au povestit că ofiţerii ruşi evrei, cazaţi la evrei, ar fi zis că comunismul nu este ce credem noi şi dacă putem, să plecăm. ……………………………………………………………………………………………..

În 1953 am fost trimisă la Festivalul Tineretului ca translatoare pentru grupul de tineri veniţi din Anglia. Înainte am primit un instructaj de trei săptămâni ţinut la Cotroceni; eram cazaţi în fostele herghelii regale. Apoi în timpul festivalului am fost cazaţi împreună cu grupul englez în clădirea ISEP[2]-ului în Piaţa Romană. A fost un show frumos, „Viaţa fericită a tineretului în ţările socialiste” şi o experienţă în plus pentru mine. Am înţeles cum funcţionează propaganda.

 

Tomi Laszlo

   Atunci au început anii de revoluţie totală. Politehnica era încă politehnica veche care funcţiona bine, dar mişcarea comunistă a început deja să introducă structuri noi. Tineretul evreu era în mare fierbere. Unii evrei s-au orientat spre emigraţie, alţii s-au orientat spre comunism. Eu am fost printre cei care s-au îndreptat spre comunism, eram convins că socialismul şi comunismul rezolvă şi problema noastră şi că intrând într-o epocă de dezvoltare a ţării, vom avea şi noi locul nostru.

  Era singura ideologie care oferea o soluţie.

  Nu era singura, mai era sionismul. E adevărat că oferta sionistă era încă slabă. Până in 1948 nu a existat statul Israel şi emigraţia era ilegală. Greutăţile efective de plecare şi de aclimatizare erau mari. Fratele meu şi cu mine ne-am gândit că în primul rând vrem să ne facem meseria. Ştiam că dacă vom pleca în Israel, nu ne vom face meseria, pentru că trebuia să învăţăm ivrit şi să lucrăm nu neapărat în domeniul nostru.

Eu credeam că evreii au un viitor în socialism. A durat un timp până când mi-am dat seama că am greşit. Şi când mi-am dat seama, era târziu. Am greşit nu numai ca evreu. Am greşit din toate punctele de vedere, pentru că Partidul Comunist a devenit foarte repede un partid dictatorial. Dacă erai înscris în partid, nici nu puteai să-ţi dai demisia. Din Partidul Comunist n-a mai fost ieşire decât prin excludere şi cu consecinţe foarte grave pentru cel exclus. Am învăţat să tac din gură, să mă concentrez asupra activităţii mele profesionale şi să nu caut niciun fel de avansare pe linie de partid. Începând din 1946-47, am redus profilul meu politic şi am mers numai pe evoluţia profesională, pentru că mi-am dat seama că profesional, am totuşi viitor. România a intrat într-o fază de dezvoltare industrială rapidă şi avea nevoie de mulţi ingineri. Viitorul meu era asigurat din punct de vedere profesional. Ceea ce nu mi-am dat seama şi am învăţat numai încet, încet era că evreilor li se puneau limite din ce în ce mai mult şi în cariera profesională. Nu îmi era la început clar, pentru că am înaintat în Politehnică frumos, am fost unul din studenţii cei mai apreciaţi, la sfârşitul studiilor am primit un post cu uşurinţă.

(Fragmente din interviuri care fac parte din volumul în pregătire Destine Evreieşti la Timişoara. Din anii 1930 până azi, de Getta Neumann şi Smaranda Vultur).

 



[1] Apărarea Patriotică – centru de ajutorare a răniților, a supraviețuitorilor din lagărele de concentrare, a familiilor soldaților, cât și organizație de masă patronată de comuniști.

[2] Institutul de Studii Economice și Planificare

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *