Tiberiu Roth: LA PESTA VINE UN EVREU

Legenda s-a amestecat întotdeauna cu istoria şi utilizatorii târzii ai acestui melanj l-au putut folosi după reţete potrivite nevoilor proprii actuale. În cazul bine cunoscutei schizofrenii identitare a evreimii din   Ungaria, aceasta nici măcar nu avea importanţă căci, indiferent cum i-ar fi atenţionat raţiunea, inima lor bătea cu fidelitate pentru ţara de care s-au îndrăgostit. 

Muzica românească, cântată de evrei, în Parlamentul maghiar.

Nu este o figura de stil sau un titlu vânător de senzaţional. Este doar o ştire, cum puţine ştiri mai sunt în zilele noastre, adică reală, exactă, şi transmisă de la locul întâmplării de martori oculari. Martorul ocular am fost eu şi fotografia de mai jos am făcut-o eu însumi cu aparatul meu LUMIX .

Ca orice fotografie, pentru a fi înţeleasă, are nevoie de câteva precizări suplimentare. În imagine vedem o formaţie numită Klezmer Band Budapest înfiinţată în 1999, de redutabilul compozitor, pianist şi cântăreţ Ferencz Iacubovici ”Jávori”

vestită deja prin cei aproape 15 ani de muzică Klezmer pe care o interpretează cu talent şi succese remarcabile în foarte multe ţări ale lumii şi, bineînţeles, în foarte multe localităţi ale Ungariei. A primit numeroase distincţii printre care Premiul Kodály al Academiei Maghiare, pentru cultivarea moştenirii muzicale idiş. Au în programul lor,aşa cum se cuvine unei formaţii klezmer, hore, sârbe, doine de sorginte românească. Au cântat în nenumărate săli de concerte, dar în aula Senatului din Parlamentul Ungariei au fost, ca şi mine, în premieră şi au cântat cu o nemaipomenită vervă o suită de piese moldoveneşti! După cum s-a putut “vedea” în prima poză şi se poate auzi în următoarea:

http://m.youtube.com/watch?v=ClxyNeqVO5s&desktop_uri=%2Fwatch%3Fv%3DClxyNeqVO5s

 

 Parlamentul

În limba maghiară parlamentul poartă un nume neobişnuit dar care sună interesant: “Casa ţării”. Este o clădire frumoasă şi impresionantă. Aşezată pe malul Dunării continuând să fie cea mai înaltă clădire din Budapesta cu o cupolă centrală înaltă de 96 de metri,cifra având semnificaţii istorice legate de aşa numita sărbătoare a Mileniului.

În anul 1896 au fost organizate serbări naţionale de mare amploare, marcând o mie de ani de existenţă a Ungariei, a cărei întemeiere este considerată a fi fost în anul 896, anul în care conducătorul Arpad a reuşit să unească Şapte din triburile migratoare (huni, khazari, maghiari, avari, cumani şi altele) intr-o naţiune care, sub conducerea lui a cucerit în secolul IX câmpia Pannoniei şi bazinul Carpatic. Un nepot al lui Arpad,întemeietorul dinastiei care a domnit peste Regatul Ungariei până la începutul secolului XIV, a impus creştinismul , fiind încoronat în anul 1000, la Esztergom, capitala noului Regat Catolic Apostolic, sub numele de Ştefan I, cel Sfânt. Coroana lui ”sfântă” se păstrează

şi azi sub cupola Parlamentului. De altfel nu doar înălţimea o califică drept o clădire splendidă, devenită în 1987 piesă a Patrimoniului mondial UNESCO, ci şi armonia stilistică exterioară şi interioară, proporţiile ei clasice care nu încalcă simţul proporţiilor, deşi este o clădire uriaşă “ a doua ca mărime din Europa, (după clădirea Parlamentului din Bucureşti). Arhitectul Imre Steindl a condus personal lucrările de construcţie care au început în 1885 şi s-au terminat în 1904 ,deşi clădirea fusese inaugurată în 1896, la Serbările MileniuluiJ Se vede bine că năravurile şi moravurile se aseamănă pe malul Dâmboviţei cu cele de pe malul DunăriiJ, doar proporţiile diferă. Arhitectul Steindl ”care nu a fost evreuJ a orbit înainte ca să se fi terminat” pe bune capodopera lui. Dar cred că cel care a proiectat şi a realizat vitraliile de o bogăţie şi o frumuseţe inegalabile

a fost “Tizul”meu Mişka RothJ şi-a pus o semnătură nu foarte discretă  în acea abundenţă copleşitoare de simboluri maghiare şi creştine.

O poveste milenară. Iubire şi Ură …şi apoi ?

Legenda s-a amestecat întotdeauna cu istoria totdeauna şi utilizatorii târzii ai acestui melanj l-au putut folosi după reţete potrivite nevoilor proprii actuale. În cazul bine cunoscutei schizofrenii identitare a evreimii din   Ungaria, aceasta nici măcar nu avea importanţă căci, indiferent cum i-ar fi atenţionat raţiunea, inima lor bătea cu fidelitate pentru ţara de care s-au îndrăgostit. O dragoste veche se pare, care data din vremea când în vestul Ungariei de azi, se întindea provincia romană Pannonia, unde ca în toate provinciile imperiului trăiau evrei fie ca soldaţi în slujba împăratului,fie ca negustori,fie ca pur şi simplu cetăţeni care se foloseau de libertatea de a călători fără îngrădiri în “Spaţiul Roman”. Din surse bizantine, care nu pot fi socotite toate şi întotdeauna demne de încredere, aflăm că prin secolul IX câteva triburi khazare, printre care se presupune că ar fi fost şi evrei,s-au răsculat şi s-au ataşat de triburile maghiare care sub conducerea domnitorului Arpad au întemeiat “sau cum se mai zice “au descălecat în” Ungaria. Tot un bizantin, (cronicarul Ioan Kinnamus) afirmă că s-ar fi întâlnit, în 1154, cu trupe care respectau legea evreiască şi care luptau alături de armata maghiară, în Dalmaţia.” Dar de unde ştia ăsta cum e legea evreiască?? Nu cumva şi acesta…? Dar un fapt indiscutabil este că odată cu perioada cruciadelor, în drumul cavalerilor spre ţara Sfântă, primele victime au fost evreii, care până atunci trăiseră în pace în regatele creştine din vestul Europei. Singurul monarh european,care atunci nu permise trecerea cruciaţilor prin ţara sa a fost regele Coloman al Ungariei, în schimb le-a permis evreilor din Austria, Boemia şi Moravia să se refugieze din faţa avântului ucigaş al armatelor cruciate şi apoi să se stabilească în Ungaria şi să trăiască acolo liberi, în timp ce Europa de Vest îşi forţase evreii să se închidă în ghetouri. În timp ce în secolul XIII, Roma Papală exercita presiuni ca evreii să fie “marcaţi” prin obligaţia de a purta semne sau veşminte distinctive şi să fie ars Talmudul în pieţe publice, mulţi evrei din Ungaria erau implicaţi în administrarea statului şi a trezoreriei. Ei au participat activ la procesul de urbanizare, întemeierea de numeroase aşezări noi, inclusiv la tentativele de mutare a capitalei de la Esztergom la Buda .Desigur,niciun “bine” nu ţine prea mult, mai ales în istoria evreilor, aşa că secolul XV a debutat cu obişnuitele vexaţii, persecuţii şi discriminări. La originea acelei “crize” a stat acelaşi fenomen care stă şi la baza celor actuale: oamenii “sus-puşi” luau bani împrumut, dar refuzau să-i restituie,  şi evident, de vină nu puteau fi…decât evreiiJ. Ocuparea Ungariei de către Turci, toleranţi faţă de religiile altora, a devenit aşadar o uşurare pentru evrei. Dar cel mai prietenos s-a dovedit principele Transilvaniei, Gabor Bethlen, care a invitat evreii în ţara sa, vasală a Turciei, dar neocupată, oferindu-le o seamă de privilegii (secolul XVII), în timp ce habsburgii care au reuşit să elibereze Ungaria, învingându-i pe turci, au măcelărit evreii din Buda. Ocupaţia habsburgică, transformată apoi într-o formă ameliorată a “dualismului austro-ungar” a fost de lungă durată, încheindu-se practic după aproape 300 de ani, cu înfrângerea şi desfiinţarea Monarhiei la sfârşitul primului Război Mondial. Dar aceste trei secole au fost pentru Ungaria şi pentru evreii din Ungaria secole de uimitoare dezvoltare şi prosperitate. Au înflorit cultura şi ştiinţele, s-a dezvoltat economia şi industria, au crescut oraşe noi şi cele vechi s-au modernizat. Participarea evreilor în toate aspectele acestui proces a fost esenţială ,uneori chiar copleşitoare.

 

“Iudapesta”

Această poreclă cu iz antisemit a fost inventată de primarul şi mai antisemit al Vienei, Karl Lueger, ulterior menţionat cu admiraţie de Hitler în opera sa “capitală” Mein Kampf , dar dincolo de intenţia peiorativă a “autorului”, denumirea sugera adevărul faptic că cei 23% din locuitorii Budapestei, care erau evrei, au contribuit imens la strălucirea acestei capitale ,cred cea mai frumoasă din Europa centrală şi de est în acele vremuri.

sinagoga de pe strada Dohány, din Budapesta

Este năucitor să parcurgi o listă de nume ale marilor contribuitori la dezvoltarea şi faima Ungariei şi să constaţi că în numeroase domenii, aproximativ 5%, în jur de 900 de mii de evrei la o populaţie de 18 milioane a Ungariei Mari, (în 1910) au realizat o parte, proporţional, mult mai mare a avuţiei materiale şi spirituale, care au îmbogăţit ţara pe care şi-o socoteau ca a lor, dăruindu-i tot ce aveau mai bun. O cercetătoare poloneză a publicat pe site-ul ei o listă cu evrei “unguri” celebri, intrigată de incredibila performanţă că numărul lor îl întrece pe cel al evreilor “polonezi” cu notorietate, deşi ei au aparţinut unei populaţii evreieşti de 5 ori mai mari !

Edward Teller-bomba atomică şi bomba cu hidrogen; Leo Szilard – proiectul Manhattan, Dennis Gabor – descoperitorul holografiei, Eugene Wigner – fizica cuantică; David Gestettner, inventatorul maşinii de copiat; David Schwartz, inventatorul dirijabilului Zeppelin, Andrew Grove, inventatorul discurilor L.P.; Laszlo Biro – inventatorul modestului dar nelipsitului ”pix” ;Ghedeon Richter inventator şi întemeietor al industriei farmaceutice maghiare, (a fost deportat la Auschwitz). Nici nu e de mirare dacă ţinem cont că statisticile din 1913 arată că în acel an peste 30% din studenţii facultăţilor de ştiinţe, inginerie şi arte erau evrei. Dar exemplele nu se opresc aici. Şapte din cei nouă laureaţi din Ungaria ai premiului Nobel au fost evrei. Părintele ciberneticii, marele matematician John von Neumann a fost evreu din Ungaria. Din 72 de medalii de aur individuale la Jocurile Olimpice, 20 au fost cucerite de sportivi evrei din Ungaria. Mari actori, regizori şi moguli ai cinematografiei au fost din familii de evrei din Ungaria: Czukor,Tony Curtis, William Fox, Zsa-Zsa Gabor, Paul Newman, Rachel Weisz. Dar nu e numai atât. Evreii din Ungaria în perioada de după 1867, când au dobândit cetăţenia şi drepturi egale cu toţi ceilalţi cetăţeni, (cu peste jumătate de secol înainte ca România să fi acordat un statut similar,evreilor), au avut contribuţii semnificative în aproape domeniile culturii.

Scriitori, poeţi,pictori, jurnalişti, actori, arhitecţi, compozitori, interpreţi, evreii au fost prezenţi prin număr şi excelenţă în peisajul public maghiar, până în pragul celui de al doilea război mondial, asumându-şi limba şi cultura maghiară până la identificare. Răsplata a fost pe măsură! 70% din populaţia evreiască a Ungariei din perioada 1940-1945 a fost exterminată. Cei mai mulţi din cei 450.000 de evrei deportaţi la Auschwitz în mai-iunie 1944 se considerau maghiari, eventual de religie “mozaică”, dar fără îndoială de limbă maternă şi cultură maghiară!! Printre ei au fost şi cei 150.000 de evrei locuitori ai Ardealului cedat (nu prea înţeleg de ce este numit Ardealul de nord-vest, (când de fapt se întinde de la nord spre est) care n-au apucat nici măcar să înveţe că lumea limba ţării ai cărei cetăţeni au devenit ca urmare a Actului Unirii Transilvaniei cu România – respectiv a ratificării Tratatului de la Trianon în 1920 – şi care au redevenit cu Dictatul de la Viena în 1940, din nou cetăţeni ai Ungariei. Cei 150.000 de evrei ardeleni au plătit cu viaţa ambiţiile imperiale versus cele naţionaliste din estul şi centrul Europei, care au profitat din plin de slăbiciunea lor politică şi de credulitatea lor idealistă. Până la destrămarea Austro-Ungariei, regatul Maghiar (cu coroană dar cu rege de împrumut) a fost un stat conglomerat din numeroase naţiuni “minoritare” (români, sârbi, croaţi, germani, slovaci, ruteni şi alţii),în care naţiunea”dominantă” dispunea doar de o majoritate de 54%, cu condiţia ca să înglobeze şi cei peste 900.000 de evrei, reprezentând 5,2% din totalul populaţiei regatului. Nu întâmplător “ungurii evrei” de care Statul avea nevoie pentru obţinerea majorităţii amintite, s-au bucurat de toate drepturile şi înlesnirile pe care Statul şi Establishmentul maghiar le puteau oferi şi pe care ei le-au fructificat pe deplin atât pentru ei, cât, mai ales, în folosul Statului considerat ospitalier, drept şi generos. Antisemitismul acelei perioade, până la finele Primului Război Mondial era mult mai redus în intensitate decât în restul Europei, ca să nu mai vorbim de cel sălbatic şi sângeros din Imperiul Rus şi Estul Europei.

După instalarea regimului horthist la conducerea Ungariei “mici”, situaţia s-a modificat radical. Ungaria a devenit un stat “naţional” maghiar, cu o populaţie majoritară de peste 90%. Nu mai era nevoie de “ungurii evrei” ei devenind treptat “evrei unguri” şi apoi… evrei. Regimul amiralului Horthy, ( având ca bază “ideologică” aşa numita “Gândire de la Szeged”) care a preluat conducerea Ungariei, cu sprijinul Armatei Române, după desfiinţarea Republicii “Sovietice” Maghiare , a fost un regim conservator, autoritar ,antisemit. Mitul fundamental “nimic nou sub soareJ a fost cel al “bolşevismului adus de evrei” şi al “preponderenţei capitalului evreiesc “ în economia Ungariei. Horthy a debutat în politică prin impunerea “terorii albe” care, sub masca eradicării comunismului, s-a transformat într-un autentic pogrom . Pentru a-şi satisface electoratul fidel, a promovat primele legi cu caracter antisemit, ”numerus clausus” în învăţământul universitar şi excluderea evreilor din administraţia oficială. Desigur până la exterminare a fost încă un drum lung de parcurs. Deşi în deceniul 1920-1930 guvernul Bethlen a restabilit parlamentarismul democratic, a domolit excesele, fiind consideraţi antisemiţi doar aceia care (potrivit unei definiţii la modă) urau evreii ”mai mult decât este necesar”, organizaţii extremiste de coloratură naţional-socialistă au început să domine peisajul politic, partidul “Crucile cu Săgeţi”, condus de Szálasi, a câştigat 31% din voturi la alegerile din 1939. Alunecarea din ce în ce mai rapidă spre instalarea unui regim nazist, dictatorial, de extremă dreapta, alianţa cu Germania hitleristă în vederea obţinerii unei revizuiri a frontierelor trasate în urma Tratatului de la Trianon, au condus la fascizarea regimului, la aplicarea drastică a legilor rasiale şi apoi, după ocupaţia Germană din 19 martie 1944 , la deportarea evreilor. Ceea ce se poate înscrie în favoarea lui Horthy a fost faptul că s-a opus categoric deportării evreilor din Budapesta. Deşi închiși în ghetouri, vânaţi, ucişi de bandiţii scăpătaţi ai lui Szálasi, peste 150.000 de evrei din Capitala Ungariei,au supravieţuit.

Monumentul Holocaustului de pe Malul Dunării

Printre ei trei băieţi. Unul de 13 ani (în 1945), al doilea de 14 ani şi al treilea de 16 ani. Cel de 13 ani s-a numit György Soros, s-a născut la Budapesta, s-a ascuns în ghetou, făcea curierat ,ajuta la distribuirea mesajelor clandestine, a învăţat de la tatăl lui limba esperanto, în 1947 a emigrat în Marea Britanie, a ajuns un mare finanţist şi un mare filantrop a donat 8 miliarde de dolari pentru educaţie şi promovarea democraţiei în fostele state comuniste.

George Soros

Cel de 14 ani s-a numit Tomi Lapid, s-a născut la Novisad, a stat ascuns la Budapesta în Ghetou, a emigrat în 1948 în Israel ,a ajuns un mare jurnalist, apoi politician, a fost ministru al justiţiei şi apoi vice prim-ministru în guvernul Ariel Sharon.

Tommy Lapid

Cel de 16 ani s-a numit Tom Lantos a fost dus la un lagăr de muncă, a evadat, s-a ascuns la Budapesta în Gheto, într-o casă protejată de Raul Wallenberg, a emigrat în SUA, în 1947, după ce a câştigat un concurs cu un eseu despre Franklin. A fost jurnalist de televiziune, apoi a intrat în politică, câştigând 14 mandate în Congresul SUA. A fost singurul senator al Americii care a supravieţuit Holocaustului.

Tom Lantos

Cei trei băieţi evrei din Ungaria au scăpat cu viaţă şi au luat-o de la zero. Au ajuns celebri ,puternici, şi au contribuit cu generozitate la binele altora. Au împlinit obligaţia lor de TIKUN OLAM , de “reparare a lumii” deşi niciunul din ei nu a fost religios,,ba din contră! Şi niciunul din ei nu a făcuse rău lumii, ca să aibă vreo obligaţie s-o ”repare”.

Tom şi Tommy

Tom Lantos care a trăit o viaţă tumultoasă, a plecat spre veşnicie la vârsta de 80 de ani, în 2008. Potrivit voinţei sale legatare, s-a deschis în Septembrie 2011 la Budapesta ” Institutul Tom Lantos” pentru promovarea spiritului de toleranţă şi susţinerea drepturilor minorităţilor în Europa. La sesiunea inaugurală care a avut loc în Parlamentul de la Budapesta, a participat Hillary Clinton, secretarul de stat al celui mai puternic Guvern al Lumii. La sfârşitul lunii Septembrie 2013 am primit o invitaţie de la “Tom Lantos Institute” la o dezbatere pe tema ”Viaţa evreiască şi antisemitismul în Europa de azi”, pentru zilele de 1-2 octombrie. O impresionantă listă de VIP-uri domina programul propus pentru prima zi a conferinţei care avea loc în Sala Camerei Superioare a Parlamentului(Senatul) oricum fără utilizare curentă,Parlamentul Ungariei fiind monocameral.(La o ţară aşa de mică mai merge, noi care suntem cel puţin de două ori mai mari, avem nevoie, evident, de două camereJ)

Lista vorbitorilor de “Uvertură” strălucea de nume ca Anette Lantos cu Katrina (Soţia şi fiica Amfitrionului decedat!), Orbán Viktor, primul ministru al ţării gazdă, Yair Lapid, ministrul finanţelor din Israel, apoi Németh Zsolt şi Martony János, secretarul de stat şi ministrul afacerilor externe ai Ungariei, Ilan Mor ambasadorul Statului Israel, Andras Heisler, noul preşedinte al MAZSIHISZ “omologul FCER” din Ungaria),şi în final Panos Panagiotopoulos, ministrul culturii şi turismului al Greciei, care a fost aplaudat frenetic, când a anunţat că Parlamentul Grec a aprobat ridicarea imunităţii parlamentare a deputaţilor partidului neo-nazist Crissi Avgi (în traducere „Zori Aurii”) şi aceştia, în frunte cu liderul lor Nikolaos Michaloliakos, au fost deferiţi justiţiei.

Annette Lantos, vorbind in Parlamentul Ungariei

Extrema dreaptă din Grecia ”singura ţară ortodoxă a UE ,în afara de România”, al cărei steag ilustrează limpede orientarea sa politică a avut o creştere vertiginoasă, în perioada recentă a crizei datoriilor. Viktor Orbán care – se pare că din cauza unui “accident” – nu a putut participa la festivitatea de deschidere a încredinţat această misiune unuia dintre vicepremieri Tibor Navracsics care a rostit un discurs ”politically corect”, subliniind contribuţia evreilor, asumând partea de vinovăţie a maghiarimii în Holocaust, exprimându-şi regretul pentru recrudescenţa antisemitismului contemporan şi angajamentul guvernului de a lupta eficient împotriva acestui fenomen. Un domn mai puţin notoriu, dar mai doct şi mai informat în subiect, profesorul Andras Kovács, în recenta sa carte “Străinul la îndemână”, după ce consemnează pe bază de studii şi cercetări ample şi riguroase creşterea diferitelor forme de manifestare a antisemitismului în Ungaria între anii 2006-2013, face o analiză subtilă şi interesantă a “noului discurs antisemit” care este un amestec neomogen de rasism, xenofobie, antiglobalism, anticapitalism, antisionism şi alte multe ingrediente antisistem, promovat cu insistenţă de partidele de extremă dreapta, reprezentate în Ungaria cu un succes ieşit din comun de “Jobbik”. Remarcabilă observaţia că evreii din Ungaria, asemenea celor din Franţa dreyfussardă, au fost treziţi din reveria „asimilaţionistă” de brutalitatea acestui refuz al Jobbik de a-i identifica” drept maghiari de altă credinţă… Când ei nu sunt “decât evrei”!! Yair Lapid a vorbit cu căldură şi emoţie despre cei doi adolescenţi care s-au întâlnit şi împrietenit la Budapesta, cu aproape 70 de ani în urmă, Tom (Lantos) şi Tommy (Yossef Lapid), hăituiţi de naziştii acelor vremuri, precum şi despre cei doi urmaşi Katrina (Lantos) şi el, Yair (Lapid) care s-au întâlnit acum la Budapesta pentru ca acele vremuri să nu mai fie posibile. Atunci 23% din locuitorii Budapestei au fost evrei. Dacă încerci să afli acum din statistici oficiale câţi evrei ”etniciJ locuiesc la Budapesta vei avea surpriza să constaţi că nu este niciunul! De religie iudaică s-au declarat 7.925 de persoaneJ. Poate maghiari convertiţi? Membrii cotizanţi ai Comunităţilor membre ale MAZSIHISZ sunt cca 5000. Au depus formulare şi cereri de despăgubire la Claims Conference în perioada 2004-2006, 63.000 de persoane.

Celebrul 23%

Anonimatul identitar preferat, se pare, de evreii celei mai mari comunităţi din Europa Centrală şi de Est, evaluată (din cel puţin trei surse complet diferite) la o populaţie cuprinsă între minim 45000 respectiv maxim 120.000 de persoane (depinzând de criterii). Majoritatea “ungurilor evrei” (această sintagmă este frecvent pe buzele personalităţilor politice) locuiesc la Budapesta , dar nu mai reprezintă ca odinioară 23%, ci aproximativ 3-4% din populaţia Capitalei, ceea ce rămâne totuşi o cifră foarte importantă, constituind a 3-a comunitate evreiască din UE.

Sperăm cu toţii că vor face curând dovada că şi în calitatea lor de evrei cetăţeni ai Ungariei democratice pot fi loiali şi utili patriei adoptive, pot fi ataşaţi Israelului, şi pot juca un rol semnificativ în refacerea vieţii evreieşti din Europa. Cât priveşte cifra de 23% ea şi-a dobândit o altă celebritate. 23% reprezintă procentul celor 195 de laureaţi evrei ai Premiului Nobel,din totalul de 855 de persoane individuale care au obţinut această distincţie,de când ea a fost întemeiată. Cele mai multe premii le-au fost acordate pentru realizări excepţionale în Medicină (56)şi în Fizică (53).Îmi amintesc cu ani în urmă Meir Nitzan, pe atunci primarul oraşului Rişon Leţion (Israel), un om de mare calitate ca lider şi făuritor de destine colective, ne arăta cu îndreptăţită mândrie, că unui cartier nou al oraşului i-a propus denumirea de cartier al Laureaţilor Premiului Nobel. Era mândru de poporul evreu care nu reprezintă decât 0,2% din omenire, dar deţinea atunci aproape 20% din performanţa s-a de excepţie. Asta era situaţia în 1996. Între timp s-au mai atribuit unor evrei 52 de distincţii. Din păcate, e foarte puţin probabil ca asta să fi contribuit la diminuarea ratei de creştere a antisemitismului. Nici măcar faptul că celebrul şi clasicul 23% a fost depăşit în acest an când din cei 9 laureaţi Nobel, 6 au fost evrei, iar unul dintre ei, François Engler, care împreună cu Peter Higgs a devenit Laureat al Premiului de Fizică pentru descoperirea particulei “Higgs” supranumită (desigur impropriu) “particula lui Dumnezeu”, este un supravieţuitor al Holocaustului.

O revistă americană, încercând să explice motivul acestui “succes evreiesc” care nicicum nu se poate atribui nici “mafiei sioniste”, nici “finanţei mondiale jidoveşti” fiind vorba, totuşi, de o Comisie Regală Norvegiană, deasupra oricăror suspiciuni, care nici măcar nu e filosemită, menţionează un mănunchi de 5 cauze, quasi-raţionale, credibile. Prima o denumeşte “Sindromul David-Goliat”, prin care cel slab, dar agil, cu o praştie pe care o mânuiește cu măiestrie, îl doboară pe uriaşul mult mai puternic dar greoi. Un comentator remarcă: “Da, dar pe David l-a susţinut Dumnezeu, de asta a învins!!”

Până la urmă în acest context în care s-a pomenit despre “particula lui Dumnezeu”, expresia “poporul ales” nu mai sună deloc sfidător…

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • BORIS MEHR commented on July 10, 2020 Reply

    strălucit demers, pentru mine multe date noi, felicitări scriitorului Tiberiu Roth

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *