Daria Dascălu: CÂNTECUL VÂRSTELOR – ÎNŢELEPCIUNE

E o dimineață frumoasă de toamnă. Un cuplu între două vârste își ia alene micul dejun pe terasă. Totul strălucește în casa lor, iar ei își pierd timpul sorbind cafeaua și privind florile întârziate. Un mic zgomot anunță venirea corespondenței. Bărbatul se duce la cutia poștală, ia câteva plicuri, apoi revine la masă, privindu-și soția : ,,Iar ai primit o somație de la fisc ! Oare nu-i poți face să înțeleagă că nu mai lucrezi ?” ,,În timp se vor obișnui ei cu ideea, dar trebuie totuși să mergem, totuși să-i sfidăm, altfel mă vor impozita la nesfârșit…

E o dimineață frumoasă de toamnă. Un cuplu între două vârste își ia alene micul dejun pe terasă. Totul strălucește în casa lor, iar ei își pierd timpul sorbind cafeaua și privind florile întârziate. Un mic zgomot anunță venirea corespondenței. Bărbatul se duce la cutia poștală, ia câteva plicuri, apoi revine la masă, privindu-și soția : ,,Iar ai primit o somație de la fisc ! Oare nu-i poți face să înțeleagă că nu mai lucrezi ?” ,,În timp se vor obișnui ei cu ideea, dar trebuie totuși să mergem, totuși să-i sfidăm, altfel mă vor impozita la nesfârșit… Mi-a spus mie cineva că lumea de acolo are răbdare de fier și obraz de azbest, folosite atipic !… Zis și făcut, cei doi de îndreptară din oaza lor de liniște din suburbie spre centru, să se lupte cu fiscul.

Pentru ușurarea lor, află după câteva tatonări că somația a fost o greșeală. Bucuroși, hotărăsc să facă o vizită la cimitir la rudele defuncte. Cu un buchet frumos, se duc la monumentul funerar, unde văd cu oarecare mirare că mai sunt și alte flori și lumânări aprinse, în candele puse recent. ,,Cine o fi fost aici, de curând ? ”  ,,Ne-o fi căutat cineva acasă și apoi a venit să controleze dacă n-am murit ?… Dacă tot a venit, trebuia să pună mâna și să strângă frunzele moarte ! ” Ei au venit îmbrăcați de bârfă, nu de muncă. După ce orânduiesc florile și strâng uscăturile, familia se mai învârte un pic prin centru, apoi pleacă acasă. Ajunși pe strada lor, se miră de lătratul neîntrerupt și răgușit al câinelui din vecini. ,,L-or fi  tratat stăpânii cu bere rece. “ râd ei. Când intră în curte, se dumiresc de motivul furiei câinelui. O pisică tărcată sare iute gardul cu un porumbel de furat. Ce pisică hapsână ! Cum a găsit ea ușița de sus a volierei și a înhățat porumbelul cel mai tânăr  ! Ce-o să mai plângă nepoții când or afla ! Bărbatul supărat zice că va pune curse de dihori să vâre frica-n pisici. Soția îi zice că e plin de șoareci pe câmpurile dimprejur, așa că mai bine și-ar păzi în alt mod porumbeii… Discuția continuă în timpul prânzului, iar când ajung la desert, soțul întreabă : ,,Ce ceai se bea pentru infarct ?”  ,,Pentru asta se cheamă Salvarea, dar tu te ții de burtă ?! “ ,,Fă-mi un ceai, vreau să mor de moarte bună! “

Soția pune  lavandă și talpa gâștii în apa clocotită, în timp ce inima îi bate sacadat și o gheară o strânge în partea stângă a pieptului. Pune câte o lingură de miere în cănile de ceai, gândindu-se că gustul dulce trebuie să facă bine inimilor încercate. Își beau ceaiul fără cuvânt stând pe terasă. Încetul cu încetul, cele două inimi își reiau ritmul obișnuit și calmul, dar nenorocirea a trecut pe aproape.  Totuși e o minunată seară de toamnă care ar fi fost mare păcat să fie irosită !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *