”Holocaust monument project”– era un desen mai vechi al sculptorului, pictorului şi graficianului Egon Marc Lövith. Practic o schiță simplă, vedere din față, fără dimensiuni, din care nu puteam ghici concepţia exactă a artistului. (Se povestea că ar fi existat şi o machetă tridimensională – la care oricum nu aveam acces, atelierul maestrului fiind sigilat încă din  2009, anul decesului său). Primisem desenul prin internet, dar nu m-a prea entuziasmat, la prima vedere. Nu exista un proiect executabil, nici amplasament, nici arhitect executant, ca să nu mai vorbim de finanţare. Practic nu exista nimic…Existau însă trei mari oportunităţi pentru ca şi Clujul să aibă un Monument Memorial al Martirilor Evrei Deportaţi…

 

Schiţa lui Egon Marc Lővith şi cele trei oportunităţi

” Holocaust monument project”– era un desen mai vechi al sculptorului, pictorului şi graficianului Egon Marc Lövith. Practic o schiță simplă, vedere din față, fără dimensiuni, din care nu puteam ghici concepţia exactă a artistului. ( Se povestea că ar fi existat şi o machetă tridimensională – la care oricum nu aveam acces, atelierul maestrului fiind sigilat încă din  2009, anul decesului său). Primisem desenul prin internet, dar nu m-a prea entuziasmat, la prima vedere.

Nu exista un proiect executabil, nici amplasament, nici arhitect executant, ca să nu mai vorbim de finanţare. Practic nu exista nimic…Existau însă trei mari oportunităţi :

1. În anul 2014  urma să se comemoreze 70 de ani de la deportarea evreilor din Ungaria (inclusiv Transilvania de Nord din care făcea parte şi Clujul în acea vreme) și se cunoștea deja amploarea pregătirilor pentru aceste evenimente (în Ungaria, Slovacia, Israel organizațiile mondiale evreiești ș.a.).

2. Clujul aspira la titulatura de Capitală Europeană a Tineretului în anul 2015 (titlu adjudecat deja), fiind un candidat redutabil pentru a fi Capitală Culturală Europeană în anul 2021

3. Perioada comemorării a 70 de ani de la deportare (mai-iunie ) se suprapunea perioadei de organizare a ” Zilelor Clujului” (25-30 mai 2014, ediția a IV-a)  care anul acesta  promova, în special, multiculturalismul.

Inițiatorii proiectului” COMEMORARE  70 “(inclusiv dezvelire MONUMENT) au considerat  că oportunitățile și conjunctura erau atât de  favorabile încât merita să se încerce promovarea ideii ridicării monumentului memorial al martirilor evrei clujeni. Toate acestea se întâmplau la începutul anului 2013.

 

Primii protagonişti ai acţiunii „Monumentul”

Rând pe rând au început să intre în scenă personajele, mai bine zis, personalităţile care au pus umărul la reuşita acţiunii, în ordine cronologică, care au făcut posibilă realizarea monumentului

.- dr.Alexandra Rus – reputat critic de artă, timp de mai multe decenii directoarea Muzeului de Artă din Cluj, promotor și exeget al operei maestrului Egon Marc Lővith – ne-a încurajat fără rezerve din prima clipă, declarându-și disponibilitatea – ca în lipsa oricărui document, în afara schiţei monumentului – de a depune mărturie la un notar public privind faptul că regretatului plastician Egon Marc Lövith concepuse monumentul special pentru Comunitatea Evreilor din Cluj, în ideea ca el să fie ridicat de evreii clujeni. Alexandra Rus a fost tot timpul alături cauza noastră şi ne-a sprijinit din tot sufletul. A avut numeroase sugestii și sfaturi pe tot parcursul definitivării proiectului și execuției.

– dr. Zoltán Tibori-Szabó, cunoscut publicist și ziarist, profesor universitar, prieten sincer al Comunității Evreilor din Cluj, remarcabil cercetător al perioadei Holocaustului , colaborator al reputatului istoric amercan Randolph Braham la elaborarea  monumentalei opere ” Enciclopedia Geografică a Holocaustului în Transilvania de Nord” (unde a scris câteva capitole, inclusiv despre județul Cluj) , care a reușit să lămurească o problemă  fundamentală, simplă (în fond), dar controversată: martirii și victimele deportărilor din Cluj nu sunt numai ai evreilor, nici ai Ungariei, cu atât mai puțin ai României, ci în primul rând ei aparțin orașului, municipiului Cluj-Kolozsvár. Aici locuiau în mai 1944 (când a început ghetoizarea) peste 16 mii de evrei (o cincime din populația orașului care număra 80.000 de suflete), cetățeni harnici și pașnici care au dat  sute de intelectuali remarcabili în toate domeniile, dar şi meseriași, comercianți și alte categorii, toți punând umărul la propășirea orașului care avea să devină capitala Transilvaniei. Din acest motiv municipalitatea clujeană are datoria de a-și aminti de proprii cetățeni duși la exterminare, finanțând (cu mare întârziere față de alte oraşe precum  Oradea, Dej, Tg.Mureș, Sighetul Marmației, Satu-Mare) un monument public închinat victimelor deportărilor din epoca nazistă (amplasat în spaţiul public şi nu în curtea sinagogii, unde accesul este limitat).

Această “lămurire” a durat câteva luni și a reușit, până la urmă, să clarifice, în principiu, cine şi ce are de făcut. Mărturisec că am fost un înfocat adept al variantei amplasării monumentului în curtea sinagogii, dar după o lungă discuțiecu Zoltán Tibori-Szabó, mi-am modificat părerea. Domnia sa a avut în continuare o serie de propuneri foarte utile atât privind alegerea amplasamentului, inscripționarea monumentului, cât și alte probleme.

 

Două documente esenţiale pentru continuarea proiectului

Între timp s-au descoperit două documente esenţiale pentru derularea acţiunii:

Cercetând arhiva Comunității Evreilor din Cluj, am găsit un memoriu din 2004 (necunoscut de nimeni în anul 2013) care fusese înaintat de regretatul matematician Gavrilă Goldner, pe atunci președinte al Comunităţii Evreilor Cluj, către forurile competente (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi Primăria Cluj) privind ridicarea unui monument al Holocaustului în Cluj. Documentul avea anexată  schița maestrului Egon Marc Lővith – de care s-a vorbit mai sus – însoțită de câteva explicații autorului.

Cam tot atunci jurnalista şi realizatoarea TV Andrea Ghiță a găsit în arhiva emisiunii Shalom un interviu cu maestrul Egon Marc Lővith, datând din 2005, în care, pe lângă exprimarea unor gânduri legate de monument, se exprima dorința ca monumentul să fie ridicat de comunitatea evreiască.

Coroborând cele două documente ne-am dat seama cam ce dorise maestrul:

– un monument nonfigurativ, alcătuit din corpuri poliedrale de beton (3-5 la număr, după spațiul disponibil), placat cu granit, cam de înălțimea unui om

– să se facă inscripționările convenabile

– să se amplaseze într-un loc unde nu poate fi profanat (preferabil lângă o sinagogă). În aceste condiţii monumentul începea să prindă contur.

 

Ni se alătură un susţinător esenţial

Anna Horváth, viceprimarul Clujului şi-a însuşit ideea noastră din prima clipă, susținând proiectul nostru în toate fazele sale. Prin documentarea  și informarea care a făcut-o privind dimensiunea Holocaustului la Cluj, a reușit să explice conducerii Primăriei, în special primarului Emil Boc, că este de datoria municipalității să asigure amplasamentul pe domeniul public și să finanțeze ridicarea monumentului în anul 2014. A participat de la început la discuțiile cu arhitectul care și-a asumat lucrarea, a vegheat ca lucrarea să fie prinsă în planul de investiții pe anul 2014, a urgentat, în limita competențelor, pas cu pas, avizele și acordurile necesare.

Datorită diligențelor sale lucrurile au început să se miște. Cu o  adresă din noiembrie 2013 Primăria, sub semnătura primarului Emil Boc, anunța Comunitatea Evreilor Cluj, că proiectul Monumentul Holocaustului va fi inclus în planul de investiții pe anul 2014. A fost prima confirmare a posibilităţii ca monumentul să fie ridicat cu ocazia comemorării proiectate. Într-adevăr, în ședința din 29 ianuarie 2014, Consiliul Local aproba Bugetul de Venituri și Cheltuieli al municipiului Cluj-Napoca pe anul 2014 ,monumentul fiind evidențiat distinct (H.C.L. nr.3 /ianuarie 2014,Anexa 5,pag.6,rd.9).

Viceprimarul Anna Horváth a fost forţa motrice, locomotiva care a tras după sine toți factorii care aveau competențe și răspunderi în privința realizării monumentului. A avut timp și răbdare pentru rezolvarea tuturor problemelor care au apărut pe parcursul derulării proiectului.

 

Cinci opţiuni pentru amplasamentul monumentului

O problemă destul de dificilă a fost alegerea amplasamentului. Inițiatorii au propus cinci amplasamente, după cum urmează:

1. Curtea sinagogii “Templul Memorial al Deportaților”, str. Horea 21-23

2. Piațeta din str.Ștefan Ludwig Roth (fostă Măloasă, Kőmálaja), cu deschidere spre str.Horea, la 150 de metri de Sinagogă

3. Parcul I.L. Caragiale, str.George Barițiu (Malom utca)

4. Zona verde din fața Bibliotecii Centrale Universitare, Piața Lucian Blaga, la intrarea în parcarea supraetajată

5. Parcul Central Municipal „ Simion Bărnuțiu” (Sétatér).

Am elaborat un fel de diagrame SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și riscuri) pentru toate variantele. Cel mai bun „punctaj” l-a obținut  varianta 2.

A  început trierea variantelor. Varianta 1 a căzut din cauza că nu era pe domeniul public și accesul era restricționat. Varianta 2, cea mai bine punctată, ne-a furnizat o mare și neplăcută surpriză. Deși se credea că este pe domeniul public (inclusiv Primăria credea acest lucru) s-a dovedit că terenul de 180 de mp. (unde funcționase până la mijlocul anilor 90 o benzinărie, care înainte de 1989 era de stat) în prezent este proprietate particulară. Proprietarul amenajase pe teren o parcare inestetică și nu avea de gând s-o  vândă. Oricum prețul terenului în zonă poate ajunge la 400 euro/mp, o sumă mult prea mare faţă de cea alocată.

Comunitatea Evreilor Cluj şi Primăria au convenit asupra variantei cu numărul 3. Redau mai jos argumentele care au stat la baza alegerii amplasamentului în Parcul I.L. Caragiale (pentru că va trebui să revin la ele):

– este o zonă unde mai existau monumente (I.L. Caragiale, C.Daicoviciu) s-au dat recent aprobări de construcții noi și reabilitări de clădiri, deci teoretic din punct de vedere urbanistic nu se  ridicau probleme  

– în zonă, pe strada G.Barițiu (Malom utca) existaseră două sinagogi (cea sefardă, demolată după 1945 şi Poale Cedek care de mulţi ani nu mai funcţionează, în prezent fiind sediul fundației Tranzit); pe vremuri în această parte a oraşului, în casele dintre Palatul Széky și clădirea Politehnicii, locuise o numeroasă populație evreiască.

– zona este foarte apropiată de noile trasee turistice care s-au creat urmare a transformării Centrlui vechi(Óvár) în zonă pietonală(Casa Matei Corvin,Mânăstirea și Biserica Franciscană,obeliscul împărătesei Carolina,cafenelele și terasele din piața Muzeului),deci monumentul poate deveni obiectiv turistic

– zona este pe unul din traseele de acces dinspre centrul orașului spre Parcul Municipal,Teatrul Maghiar și Universitatea Tehnică, fiind intens circulată

– locul ales asigură condițiile cele mai adecvate pentru ceremonialele ce se preconizează a se ține acolo periodic (Ziua Holocaustului din România și Hazkara după victimele deportărilor din Cluj, etc.)

 

Arhitectul şi sculptorul, personaje din prima linie

Începând din vara anului trecut au intrat în scenă alte două persoane importante.

-Nicolae Mirișan, arhitect,un prieten vechi al Comunității Evreilor din Cluj, profesor asociat la Universitatea Tehnică Cluj, Facultatea de Arhitectură, membru în conducerea teritorială Transilvania a Ordinului Arhitecților din România, s-a angajat (înhămat) cu mult entuziasm şi curaj la dificila sarcină de  realizare a proiectului.A fost singurul arhitect care s-a angajat din prima clipă că va executa  lucrarea de la alfa la omega (proiect tehnic de arhitectură și rezistență,aprobări și avize, execuție -blocul de beton și placarea -, supraveghere lucrări etc.) ceea ce era esenţial pentru noi. A confecționat prima machetă tridimensională, ocazie cu care s-a constatat că proiectul de execuție este mult mai complex și pentru realizarea lui este necesar un artist plastic. A depus eforturi considerabile pentru a  găsi un granit frumos și durabil pentru placare. A coordonat pe teren în perioada  3 aprilie – 22  mai execuția monumentului de la fundație până la finisaje. A fost persoana cea mai optimistă dintre toți fiind sigur că lucrarea se va realiza la timp.

–Tiberiu Kolozsi, reputat sculptor și restautator, autorul restaurării complexului statuar Matei Corvin din centrul orașului precum și a numeroase lucrări expuse în țară și străinătate, care cu răbdare și migală a proiectat pe calculator toate detaliile  proiectului de execuție transformând schița maestrului Marc Egon Lőwith într-o operă de artă executabilă pe teren. Deosebit de dificilă a fost proiectarea părții superioare a monumentului unde îmbinările dintre diferitele fațete s-au finalizat doar după câteva luni de tatonări. A supravegheat competent echipa de pietrari care a executat placarea.

 

Să nu credeţi cu nu au existat şi piedici

Lucrurile se conturau destul de mulțumitor în cursul trimestrului I, la începutul lunii  februarie s-a eliberat Certificatul de Urbanism, proiectul de execuție  era aproape finalizat ,finanțarea asigurată, o bună parte a avizelor și acordurilor erau rezolvate sau în curs, urma să se solicite autorizația de construcție.

Dar la ședința de avizare a uneia din comisiile Direcției de Urbanism din Primărie

(C.T.A T.U.) s-au exprimat serioase rezerve atât față de proiectul monumentului (autori Marc Egon Lőwith și Tiberiu Kolozsi), cât și față de amplasament, ba chiar și în legătură cu arhitectul care angajase lucrarea…      

Urma să se mai întrunească încă  odată comisia, lucru ce până la urmă nu s-a mai întâmplat,cert este că ne-am trezit blocați  cu cca. două luni și jumătate  înainte de termenul  final, tocmai când trebuiau să înceapă deja  lucrările pe teren. Orice modificare de amplasament sau la proiect  implica reluarea tuturor avizelor și duceau cu siguranță la amânarea termenului de finalizare (27 mai 2014)

Monumentul in constructie

Nu sunt competent să comentez punctele de vedere ale comisiei.

Inițiatorii proiectului erau disperați, se făcuseră deja anunțuri privind  programul evenimentelor la  “COMEMORARE  70”.

Andrea Ghiță a făcut  încă un  memoriu competent în atenția Primarului (după ce cu aproape un an înainte, în mai 2013, articolul ei „Martirii Holocaustului lipsesc din spațiul memorial public al Clujului”, publicat în revista Baabel – www.baabel.ro, preluat de mass-media din țară și străinătate, a stimulat atmosfera favorabilă realizării  monumentului public ), s-a intervenit la președintele F.C.E.R. dl.Aurel Vainer, s-a alergat  în stânga și dreapta.

În acest moment dificil, conducerea Primăriei (primarul Emil Boc și viceprimarul Anna Horváth)  au luat o hotărâre istorică (în ceea ce privește soarta monumentului) aceea de a se ridica monumentul pe amplasamentul convenit, după proiectul existent, cu menținerea datei de finalizare neschimbată, urmând ca pe viitor, dacă este posibil, să se țină cont de recomandările comisiei de urbanism (chiar mutarea pe alt amplasament !) În acest sens s-a emis autorizația de construcție, lucrările s-au desfășurat în perioada 3 aprilie – 22 mai 2014.

Monumentul martirilor evrei deportaţi din Cluj şi împrejurimi a fost  dezvelit în după amiaza zilei de 27 mai 2014 (exact așa cum preconizaseră inițiatorii cu aproape un an de zile înainte) de  primarul Emil Boc și Robert Schwartz, președintele Comunităţii Evreilor Cluj, în prezența  multor  oficialități și a unui public numeros, sosit din toate colţurile lumii.

 Momentul dezvelirii

O explicaţie necesară privind inscripţia de pe soclu

Simt de datoria mea să mai dau o explicație. Este pentru prima oară când o inscripţie privitoare la Holocaust, ghetoizare, deportare, exterminare etc., din Cluj, amintește numai de victime nu și de călăi (responsabili).Toate celelalte plăci memoriale care evocă Holocaustul  fac referire și la călăi (de cele mai multe ori sub denumirea de fasciști).

Problema inscripției de pe monument a fost controversată pentru că spațiul era limitat, hotărându-se în prealabil ca textul să fie înscris doar pe soclu. Dacă la realizarea monumentului au participat foarte puțini, în ceea ce priveşte conținutul  textului  de pe monument și-au  exprimat opinia  foarte mulți, unii dând și „indicații prețioase” (nici nu merită să-i amintesc).

Texte in trei limbi

Inițiatorii proiectului s-au consultat cu „înțelepții comunității” profesorul Nicolae Kallos, fost președinte al comunității, şi Vasile Nuszbaum, ambii supraviețuitori ai Holocaustului, dar şi cu Zoltán Tibori-Szabó. S-a convenit asupra textului și a celor trei limbi în care urma să fie inscripţionat, nefiind mai mult loc pe  fațadă.

Nu știu dacă a fost o hotărâre bună sau rea. Personal aș fi dorit ca pe monument să figureze măcar denumirea localităților unde au existat ghetouri de tranzit spre ghetoul mare din Cluj (Huedin, Gherla, Hida, Borșa, Nădășdia etc.) Sper că acest lucru se va putea realiza în viitor.

 

…În final, dar nu în cele din urmă – echipa de bază

Robert Schwartz, preşedintele Comunităţii Evreilor Cluj începând din anul 2010, cel care a fost liantul tuturor acţiunilor de la început şi până la dezvelire, reușind ca pe parcursul celor 14 – 15 luni, cât s-a derulat proiectul, să se mobilizeze pe sine şi pe toţi ceilalţi pentru a rezolva problemele numeroase, luptând pas cu pas pentru respectarea termenelor, găsind persoana potrivită la care trebuia intervenit pentru a scoate lucrurile din impas. Alături de alte realizări notabile, ridicarea Monumentului memorial al martirilor deportaţi – ceea ce nu a reuşit niciunul dintre preşedinţii care l-au precedat – este cea mai mare realizare a primului său mandat de preşedinte.

Andrea Ghiţă, jurnalist, realizator TV şi membru în Comitetul de Conducere al Comunităţii Evreilor Cluj, care a propus ca monumentul să fie realizat după concepţia şi  schiţa maestrului Egon Marc Lövith, înainte de a se afla de existenţa documentelor anterioare, şi s-a luptat cu condeiul pentru ducerea la bun sfârşit a acestei acţiuni.

Andrei Zador, inginer,  membru al Comitetului de Conducere al Comunităţii Evreilor Cluj – autorul acestei cronici – care şi-a  mobilizat întreaga pricepere managerială,  pentru ducerea la bun sfârşit a acestui proiect de suflet.

 

Onorarea susţinătorilor

Cu ocazia  manifestărilor comemorative din 26-27 mai, la propunerea conducerii Comunităţii Evreilor Cluj,  F.C.E.R. – prin persoana președintelui Aurel Vainer – a înmânat  „Medalia de Onoare-Prieten al Comunităților Evreiești din România” , primarului Emil Boc, viceprimarului Anna Horváth, arhitectului Nicolae Mirișan și sculptorului Tibor Kolozsi. Menţionăm că criticul de artă Alexandra Rus și publicistul Zoltán Tibori Szabó, primiseră această distincție în 2011, respectiv în 2012.

consemnat de ing. Andrei Zador, la 1 iunie 2014