István Rostás-Péter: CÂRCOTELI POST-FESTUM

Dacă nici vremea nu se pune de-a curmezişul, organizatorii celei de a cincea ediţii la Zilelor Maghiare se pot lăuda cu un bilanţ pozitiv. Ibidem tarabele, standurile restaurantele şi crâşmele culturale. Şi, evident, încă nu am pus la socoteală aportul  spiritual şi sufletesc, simţământul nostalgic al mândriei abia camuflate, furnicătura discretă a  sentimentului solidarităţii stârnit  în sinea unora de intonarea imnului în centrul oraşului… Dar ce rămâne după încheierea sărbătorii?

Dacă nici vremea nu se pune de-a curmezişul, bilanţul organizatorii celei de a cincea ediţii la Zilelor Maghiare se pot lăuda cu un bilanţ pozitiv. Ibidem tarabele, standurile restaurantele şi crâşmele culturale. Şi, evident, încă nu am pus la socoteală aportul  spiritual şi sufletesc, simţământul nostalgic al mândriei abia camuflate, furnicătura discretă a  sentimentului solidarităţii stârnit  în sinea unora de intonarea imnului în centrul oraşului sau de vederea mulţimii adunate acolo ori, pur şi simplu, de plăcerea tăfăsuirii la cafenea. Dar ce rămâne după încheierea sărbătorii, cum îşi va trăi maghiaritatea comunitatea de şaizeci de mii de suflete, în următoarele trei sute şaizeci de zile. Mai exact – scăzând ziua de 15 Martie – până la proxima ediţie a „zilelor maghiare”? Ce se va întâmpla cu maghiarii clujenii dispersaţi şi tot mai expuşi  asimilării, după ce  – odată cu stingerea ultimelor artificii – se vor  fi  întors între pereţii de beton armat ai cartierelor dormitor din care mulţi dintre ei vor „coborî în centru” să se relaxeze, să petreacă şi să se simtă acasă, abia anul viitor cam pe vremea asta?

Desigur, pot contoriza la plusuri zecile de manifestări inedite şi ingenioase sau prezenţa discretă şi eficientă a voluntarilor, pentru că îmi doresc să nu fiu catalogat întotdeauna printre nemulţumiţi şi cârcotaşi. Astfel  nu am de gând să pomenesc nimic despre gafele organizatorilor, mai ales că cea de faţă este doar ediţia a cincea şi sunt convins de trendul ascendent al acestor evenimente.

În aceste condiţii nu pot decât să adaptez textul sloganului jubiliar la ritmul timpurilor noi: „Din strada Donath se zăreşte… Pusta”

(versiunea maghiară a fost publicată pe

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *