Azaduhi Varduca-Horenian: GÂNDURI la ÎNTÂLNIREA „ÎNTRE PRIETENI”*

Evreii şi armenii am avut şi unii şi alţii o istorie zbuciumată: cu izbânzi  dar şi cu căderi scăldate în sânge şi mari suferinţe de aceea avem înţelegerea ca să încapă în noi atât sărbătorile victoriilor unora sau altora cât şi suferinţele tuturor care-şi plâng fraţii sau pierderile unor bătălii, fără jigniri. Să acceptăm istoria bună sau rea fără a trece peste cadavrele unora sau altora, să sprijinim găsirea unor soluţii bune pentru societatea noastră. Suntem împreună pentru că şi unii şi alţii avem înţelepciunea, inteligenţa şi nobleţea sufletească, câştigate de-a lungul istoriei, necesare să facem ca viaţa să fie frumoasă, să merite să fie trăită.

 

Câteva gânduri în noapte pentru această ocazie specială… De ce această întâlnire între prieteni: evrei şi armeni în a patra ediţie?

În policromia confesională şi etnică din Transilvania (să ne amintim de Dieta de la Turda din 1568 când s-a declarat libertatea religiilor şi a conştiinţei în Transilvania) ca într-un ceaun enorm de bunătăţuri cu arome fascinante : români, maghiari, evrei, saşi, ţigani, armeni… Pentru convieţuirea lor este nevoie de respect reciproc, toleranţă, pace şi înţelegere. Uneori această pace  se instalează spontan ca-n 89, când toţi eram ca fraţii, alteori instalarea păcii cere multă înţelepciune, răbdare şi timp. Trebuie să găsim soluţii. Democraţia, ce se poartă acum, dă dreptul fiecăruia să aibă păreri, întrebări, revendicări, dar decizia este după voinţa majorităţii. 

Un profesor ştie că în cazul unei întrebări frumoase, adică mai dificile, soluţia nu vine de la majoritate, ci de la una, două persoane sau poate de la nici una. Majoritatea nu întotdeauna dă soluţia cea mai bună. În cazul ştiinţelor exacte, aceste  soluţii bune se impun printr-o argumentare temeinică, dar într-o societate democratică decide votul majorităţii, adică nu neapărat soluţia cea mai bună învinge. E nevoie de soluţia bună, care asigură acea pace prielnică dezvoltării optime a tuturor părţilor, dar nu impusă ci acceptată democratic. Aici este rolul liderului ca prin inteligenţă guvernată de conştiinţă şi nobleţe sufletească, întâi să găsească soluţia bună şi apoi  s-o facă acceptată de majoritate. Din păcate se întâmplă ca interesele particulare să dărâme vise, speranţe, posibilităţi de bine,  dacă în spatele lor se găsesc saci cu dolari sau euro.

Şi acum încerc să răspund la prima întrebare: De ce din nou împreună?

Evreii şi armenii am avut şi unii şi alţii o istorie zbuciumată: cu izbânzi  dar şi cu căderi scăldate în sânge şi mari suferinţe de aceea avem înţelegerea ca să încapă în noi atât sărbătorile victoriilor unora sau altora cât şi suferinţele tuturor care-şi plâng fraţii sau pierderile unor bătălii, fără jigniri. Să acceptăm istoria bună sau rea fără a trece peste cadavrele unora sau altora, să sprijinim găsirea unor soluţii pentru societatea noastră care să aducă maxim posibil de bine tuturor părţilor sociale în dialog. Noi suntem împreună pentru că şi unii şi alţii (aici voiam să ajung)

avem înţelepciunea, inteligența şi nobleţea sufletească, câştigate de-a lungul istoriei, necesare să facem ca viaţa să fie frumoasă, să merite să fie trăită.

* discurs rostit la cea de a IV-a întâlnire dintre armenii şi evreii din Cluj şi Gherla, 7 dec. 2014

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *