Eva Galambos: CE SE VA ÎNTÂMPLA cu GRECIA?

Cred că la ora asta este o întrebare atât de grea încât alții, mult mai buni cunoscători ai situației din această țară, nu au făcut prognoze. Sătui de șase ani de austeritate, de salarii și pensii reduse, șomaj și multe alte frustrări, grecii au votat un partid de extremă stângă – Syriza – care, cu o oarecare exagerare, le-a promis și luna de pe cer. Tânărul lider al acestui partid– Alexis Tsipras  – a declarat că, la fel ca Sfântul Gheorghe, va lupta cu balaurii FMI, UE și alții care au impus regimul de constrângere  și renunțare la dulcele far niente în care au trăit grecii până în 2007-2008.

Cred că la ora asta este o întrebare atât de grea încât alții, mult mai buni cunoscători ai situației din această țară, nu au făcut prognoze. Sătui de șase ani de austeritate, de salarii și pensii reduse, șomaj și multe alte frustrări, grecii au votat un partid de extremă stângă – Syriza – care, cu o oarecare exagerare, le-a promis și luna de pe cer. Tânărul lider al acestui partid– Alexis Tsipras  – a declarat că, la fel ca Sfântul Gheorghe, va lupta cu balaurii FMI, UE și alții care au impus regimul de constrângere  și renunțare la dulcele far niente în care au trăit grecii până în 2007-2008. Deoarece, oricât de milă ne este de țara care a avut cel mai mult de suferit în anii de criză, trebuie să recunoaștem- și de fapt nu noi ci grecii înșiși -, că într-un fel ei și-au provocat singuri.

O țară care trăiește mult peste  mijloacele financiare de care dispune, adică din credite, care face un sport național din a nu plăti impozite, contribuții sociale  și în care corupția, afacerile veroase etc. sunt prea bine cunoscute, iar veniturile sunt împărțite inegal,  este limpede că nu poate supraviețui și va veni ora socotelilor. În Grecia a venit odată cu începerea crizei, când băncile europene au conștientizat că grecii au cheltuit mai mult decât au câștigat, (autoritățile financiare elene au ținut ascunse cifrele reale ale datoriilor țării), la fel ca populațiile Spaniei, Italiei, Portugaliei. (Se pare că soarele din sud influențează în rău comportamentul de datornici al acestor popoare). Instituțiile financiare europene și internaționale   au fost generoase cu creditele date Atenei, (peste 200 de miliarde de euro), amenințată de falimentul datorat crizei care a început în Statele Unite, dar cu repercusiuni imediate în Europa, dar normal și-au vrut banii înapoi, de aceea au elaborate pentru Grecia o politică de austeritate foarte severă. Da, trezirea la realitate a fost dureroasă iar tratamentul, la fel de dureros. Și cel mai trist a fost că nu numai cei implicați direct în procesul care a dus la falimentul Greciei au avut de suferit (sau chiar au scăpat), ci multe persoane nevinovate, oneste, care, poate și-au plătit dările și nu au tras statul în piept. Din păcate,așa se întâmplă. Astfel că, se poate spune că cei care au votat Syriza și frumoasele promisiuni ale lui Tzipras, l-au  votat cu entuziasm. Peste câtva timp, se vor trezi din vis și se vor confrunta cu trista realitate a continuării austerității, deși premierul și noul guvern vrea să renunțe la această soluție, după părerea lor, neproductivă (Aici este vorba de conflictul dintre două abordări diferite de soluționare a crizei –austeritate versus cheltuieli mai mari de consum ).

Prima şedinţă a noului Guvern al Greciei

Noul guvern elen este compus în majoritate din membrii partidului de extremă stângă care au promis mărirea pensiilor și salariilor, (cititorii noștri trebuie să știe că salariile minime în Grecia au fost de aproximativ 700 de euro, reduse în timpul crizei la 500, pensile minime de 500, reduse la 350, dar , probabil că  este dificil să te descurci cu acești bani, mai ales dacă nu ai fost învățat să faci economii), ajutorarea socială a celor săraci, reducerea șomajului, de pildă prin reprimirea femeilor de serviciu concediate de la Ministerul de Finanțe sau a altor funcționari publici, concediați. Din ce bani vor fi suportate aceste măsuri, se întreabă analiștii. Păi din excedentul bugetar înregistrat anul trecut, pentru prima dată de la începutul crizei, tocmai din cauza  măsurilor de austeritate mult criticate la care guvernul acum vrea să renunțe. Dar aceste fonduri, de câteva miliarde de euro, sunt un mizilic dacă ne gândim la datoriile Greciei pe care trebuie să le plătească, deoarece, așa cum am arătat anterior, țara a fost salvată de faliment de instituțiile internaționale, de Uniunea Europeană a cărei membră este Grecia. Ținând cont de consecințele pentru întreaga regiune, UE nu a putut permite – și nu din mărinimie – ca o țară membră să dea faliment. Dar acum să nu vorbim de acest lucru. Esența este că Grecia a supraviețuit cu ajutorul structurilor financiare europene. De aceea, Bruxelles-ul și principalele state membre ale UE care au contribuit la salvarea Greciei, în primul rând Germania pe care Atena o acuză pentru măsurile de austeritate,pe drept cuvânt  nu sunt încântate de modul în care Atena se gîndește să-și ușureze situația, de refuzul de a mai continua programul de austeritate. Deja unele măsuri luate de la prima ședință a noului guvern nu au fost pe placul creditorilor – faptul că au fost oprite marile privatizări care urmau să aducă fonduri țării din care să-și plătească ratele. Probabil că noul guvern se gândește că, rămânând în proprietatea statului, companiile petrolifere, căile ferate, portul Pireu, societățile energetice care urmau să fie vândute, vor produce mai mult, se vor putea asigura locuri de muncă suplimentare. Dar, cel puțin până la criză, s-a dovedit că statul a fost un prost administrator și este greu de imaginat că, brusc își va schimba stilul de muncă.

Finanțiștii europeni și internaționali au fost foarte fermi. Felicitându-i pe câștigătorii alegerilor (cam cu jumătate de gură) le-au atras atenția că indiferent de proiectele lor interne, datoriile trebuie plătite. Ieșirea din zona euro pe care au fluturat ca o amenințare cei de la Syriza, nu mai este la ordinea zilei.

Desigur, nici Bruxelles-ul nu se va situa pe o poziție absurdă. Victoria absolută a unui partid de extremă stângă într-o țară capitalistă este un semnal puternic. Este adevărat, trecutul istoric al Greciei indică simpatii de stânga, dar decenii de-a rândul, dreapta s-a aflat la putere, în urma alegerilor. Este limpede că populația a considerat că cuțitul a ajuns la os și trebuie o schimbare și acest lucru este limpede și pentru Occident. Probabil că va exista o renegociere a condițiilor, o restructurare a datoriilor, poate o reducere a dobânzilor, mulți analiști vorbesc în acest context nu numai despre răspunderea debitorilor ci și a creditorilor,  dar în nici un caz Grecia nu va scăpa de datorii.

Adevărul este că guvernul Syriza are un puternic as în mânecă și asta îl știu și occidentalii – orientarea pro-rusă a partidului și a liderilor săi. Nu este vorba de vreun ajutor material din partea Moscovei, aflată la rândul ei, în criză. Grecia actuală se pronunță împotriva sancțiunilor impuse Rusiei, manifestă o puternică simpatie față de președintele Putin, a declarat că va relua achizițiile de arme rusești și condamnă Ucraina considerând regimul de la Kiev neofascist. Deja a reproșat UE că a dat declarații antirusești fără să se consulte cu Atena. Nu se știe ce promisiuni a căpătat de s-a alăturat până la urmă pozițiilor UE de condamnare a Rusiei, oricum nu au fost impuse sancțiuni noi. Cum deciziile UE se iau în consens, Tsipras dispune de un spațiu de manevră, de o monedă de schimb: datorii contra politică externă.

În ce măsură vor fi îndeplinite promisiuniel guvernului?  Ceva va trebui să facă, problema este ce, cât și cum. Partea mai realistă a populației își dă seama că lucrurile nu se vor schimba imediat, că și acest proces va fi de durată. Dar există și nerăbdători. În timpul celor șase ani de austeritate, grecii au ieșit de nenumărate ori pe stradă. Nu au obținut lucruri concrete pentru ei,  doar că au reușit să schimbe regimul.  De-acum înainte nu mai au ce schimba, dar asta nu-i va împiedeca să protesteze. Noul guvern va trebui să țină cont și de această perspectivă .

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *