NU-MĂ-UITA – CENTENARUL GENOCIDULUI ARMEAN

Am primit o insignă reprezentând o floare de nu-mă-uita din care izvorăşte o nesfârşită tristeţe. O floare-ochi cu o pupilă întunecată, cuprinzând suferinţa şi jalea trecutului, înconjurată de un inel galben alcătuit din douăsprezece segmente  – numărul dalelor monumentului de la Erevan, dedicat memoriei eterne a victimelor Marelui Rău, Genocidul Armean. Corola care creşte din inelul, ce aminteşte şi de cele 12 provincii pierdute ale Armeniei, are cinci petale de culoare mov intens  – numărul continentelor unde s-au refugiat supravieţuitorii genocidului, formând diaspora armenească risipită în lumea largă… Alte cinci petale de o nuanţă mai pală, înserate în corolă ca nişte punţi, simbolizează unitatea comunităţilor armene din lume.

andrea Memoria genocidului

Am fixat floarea-emblemă pe buzunarul exterior al poşetei pe care o port pe umăr, şi de câte ori caut ceva în buzunar, simt pe dosul palmei înţepătura  micii insigne…Un semn discret, dar insistent, de a NU UITA Genocidul Armean, trecut sub tăcere, ignorat, negat şi astăzi cu îndărătnicie de urmaşii celor care l-au instrumentat.

Un îndemn subtil de a NU UITA sutele de mii de oameni deposedaţi de bunuri, alungaţi din case, torturaţi şi ucişi, deportaţi în condiţii inumane şi lăsaţi pradă foamei, setei, bolilor, pradă morţii în deşertul Siriei, în timpul Primului Război Mondial.  Bărbaţi, femei şi copii, tineri şi bătrâni prigoniţi şi ucişi pentru singura vină de a se fi născut armeni. Un milion şi jumătate de morţi peste care s-a aşternut tăcerea complice a Europei, a lumii, înlesnind ca Medz Yeghern (Marele Rău) să fie urmat de Holocaust.

A trecut un secol de la declanşarea Genocidului Armean (24 aprilie 1915) şi, în ciuda existenţei unor rezoluţii internaţionale mai vechi, prea puţine state din lume – doar 22 la număr – au luat o poziţie fermă, recunoscându-l în mod oficial. Din păcate nu şi Turcia, care a respins şi recentul îndemn al  Parlamentului European, exprimat în rezoluţia din 15 aprilie 2015. Se pare că nici răstimpul de o sută de ani şi nici schimbarea mai multor generaţii nu i-au adus încă forţa şi înţelepciunea de a-şi înfrunta trecutul, un pas fără de care e greu să construieşti un viitor solid şi împăcat…

Floarea de nu-mă-uita – emblema Centenarului Genocidului Armean – cuprinde şi un crâmpei de speranţă, simbolizat de culoarea galbenă a inelului eternităţii…Nădăjduiesc că mesajul ei va fi receptat şi de cei care cred mai mult în energia negativă a tăgăduirii, decât în cea pozitivă a sincerităţii şi reconcilierii.

Port cu mine floarea de nu-mă-uita, acest simbol delicat al memoriei fraţilor mai mari ai neamului meu, întru genocid, şi mă rog pentru odihna sufletelor lor.

Andrea Ghiţă, 23 aprilie 2015

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

3 Comments

  • Andrea Ghiţă commented on April 24, 2015 Reply

    Mulţumesc mult Domnului Lanis Sahazizian pentru frumoasele sale cuvinte şi-l invit să evoce în paginile revistei Baabel, povestea familiei sale.

  • Andrea Ghiţă commented on April 24, 2015 Reply

    Din momentul publicării acestui articol (23 aprilie 2015) s-au petrecut doua evenimente:
    1. Austria a recunoscut genocidul armean
    2. Bundestagul – camera inferioară a parlamentul Germaniei – a dezbătut subiectul genocidului armean, atingând şi problema vinovăţia Germaniei -aliat al Turciei în primul război mondial – adoptarea rezoluţiei de recunoastere a genocidului fiind amânată pentru 30 aprilie 2015

  • Lanis Sahazizian commented on April 24, 2015 Reply

    Dragii mei Andrea Ghita si Gabi Gurman,

    Eu sunt armean si tatal meu a fost singurul care a scapat de Masacrele Armenesti din intreaga sa familie.
    Scriu aceste randuri pentru a va multumi amandoura si in special tie Andrea pentru acest splendid articol.
    Vreau sa amintesc ce a ce se spune ca Hitler a conceput ” solutia finala” pentru exterminarea Evreilor inspirandu-se dela Masacrele Armenesti din Turcia Otomana. Mai mult decat atat, vestitele cuvinte rostite de Hitler in 1939 ” Cine mai vorbeste astazi de exterminarea Armenilor?’ reprezinta clar legatura dintre
    Masacrele Armenesti – trecute cu vederea de Marile Puteri – si Holocaustul Evreilor executat de Germania Fascista.
    Noi Armenii si Evreii avem o istorie lunga de mari suferinte,de masacre si abuzuri care ne-au calit si ne-au format generatia de astazi.
    Sper ca viitorul sa fie mai senin, mai fercit si plin de mari realizari pentru
    natiile noastre..
    Lanis.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *