UNGARIA – CHESTIONARUL XENOFOBIEI

Cu ce drept comentez, uneori în mod critic, politica Ungariei de astăzi? Întrebarea ar putea fi considerată îndreptăţită,dar numai din anumite puncte de vedere. Este perfect adevărat:nu trăiesc şi nu am trăit niciodată în Ungaria. Cu ai mei,am vorbit însă ungureşte, la fel şi cu restul familiei şi cu majoritatea  prietenilor copilăriei  mele; numele meu sună de parcă ar fi al unui maghiar get-beget,aşa cum au sunat şi cele ale strămoşilor mei, de câteva generaţii încoace;ca să nu vorbim de trecutul deseori zbuciumat al acestora în perioada existenţei lor pe pământul Ungariei. Deci întrebarea de la început nu este tocmai nejustificată. În plus,soarta Ungariei mă priveşte într-o oarecare măsură şi ca fost şi prezent cetăţean al Europei, chiar dacă nu unul ,,pur-sânge”

Orban Viktor.

Din cele auzite şi citite,atmosfera din ultima vreme îi nelinişteşte şi pe  cetăţenii Ungariei,mulţi dintre ei aflându-se într-o stare avansată a îngrijorării,resimţită mai ales la cei care visau la o viaţă asemănătoare cu cea a locuitorilor Europei occidentale (cu toate dezavantajele acestui statut).

Ungaria de astăzi este reprezentată însă de Viktor Orbán,ale cărui idei şi decizii par să fie într-o contradicţie tot mai acută cu politica restului membrilor Comunităţii europene,un adevăr care din punctul  de vedere al viitorului cetăţenilor ţării ar putea aduce întorsături economice şi sociale neaşteptate.

Când spre sfârşitul lunii martie a acestui an Ungaria şi-a asumat onorabila responsabilitate de a sta în fruntea Alianţei pentru Memoria Holocaustului,mi-am spus:,,”Iată,în ciuda aparenţelor, Orbán pare să aleagă totuşi calea raţiunii şi a bunului simţ”.Şi să nu uităm că în 2004 de exemplu,la Budapesta a fost inaugurat Centrul memorial al Holocaustului, iar Orbán însuşi s-a pronunţat în câteva ocazii contra rasismului.

Concluziile s-au dovedit însă pripite şi la scurtă vreme după aceea, le-a venit din nou rândul membrilor Jobbik (extrema dreaptă a curcubeului politic) şi suporterilor acestora să jubileze.

Într-una din zilele trecute,premierul ungar a surprins din nou lumea, lansând un apel la reconsiderarea reintroducerii pedepsei capitale, în ciuda abolirii acesteia în toatel statele Uniunii Europene.,,Ungaria nu se va abţine de la nimic atunci când este vorba despre protejarea cetăţenilor săi.”,a explicat Orbán.

Cu aceeaşi ocazie,primul-ministru, reputat deja pentru dispreţul său faţă de tradiţiile europene şi multiculturaliste, şi-a anunţat decizia de a emite un chestionar tipărit în câteva milioane de exemplare, care va conţine un număr de 12 întrebări privitoare la imigrare (fenomen care,conform propriilor cuvinte ale domniei sale,a atins nivelul unei reale invazii).

,,Sunteţi de acord cu faptul că imigranţii periclitează locurile de muncă?”, „Aţi sprijini ideea plasării imigranţilor ilegali în tabere de muncă?”, „Sunteţi de acord cu ideea conform căreia măsuri eronate în ceea ce priveşte imigrarea ar contribui la intensificarea terorismului?”,sunt câteva din punctele chestionarului.

Într-un mod absolut manipulativ, Orbán a argumentat proaspetele decizii amintind atentatele de la Paris şi evenimentele tragice avute loc recent în apele Mării Mediterane,soldate cu uriaşe pierderi de vieţi.

Un alt argument emis de Orbán în recentul discurs este intenţia miilor de refugiaţi de a  folosi Ungaria ca rampă de lansare spre destinaţii mai atractive.(În acest caz, în ce anume constă marele pericol?,mă întreb.Iar dacă şomajul este atât de acut, ce vor face invadatorii în taberele de muncă?)

Comisarul pentru drepturile omulu idin cadrul Consiliului Europei şi-a exprimat indignarea faţă de cele rostite de Orbán.,,Ideile sale cu privire la reintroducerea pedepsei cu moartea sunt incompatibile cu obligaţiile Ungariei ca semnatară a Convenţiei legate de respectarea  drepturilor omului şi contravine valorilor europene”,a spus Nils Muiznieks,care a criticat în cel mai categoric mod şi chestionarul emis de premierul maghiar,considerându-l ,,inacceptabil”.

Nici chiar aliaţii apropiaţi ai lui Orbán nu i-au primit revoluţionarele idei fără reticenţe.Unul dintre aceştia, Bence Rétvari, ministrul Administraţiei Publice, a declarat:,,Nici un creştin credincios nu poate sprijini ideea reintroducerii pedepsei cu moartea.Ea se află într-o directă contradicţie cu valorile creştine.”

Conform unor date oficiale,1,4 la sută dintre cetăţenii Ungariei sunt de origine străină, faţă de media europeană,care este  de patru la sută..

George Farkas

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

2 Comments

  • Andrea Ghiţă commented on May 9, 2015 Reply

    George Farkas, un veteran al revistei Baabel, este atent la toate derapajele lumii europene, şi nu numai, prezentandu-ne evenimente şi atitudini care ar trebui să ne îngrijoreze.

  • Tomi commented on May 8, 2015 Reply

    Ca unul care a lucrat in Ungaria si automat am locuit acolo,xenofobia lor am resimtit-o pe propria piele.Incepand de la faptul ca jumatate din colegii cu care lucram intre patru ochi imi spuneau ca si ei sunt de origine evreiasca si terminand cu ura nemascata fata de tigani…In mod interesant cand auzeau ca sunt clujean de origine raspunsul venea cu un “Aaaaa”semnificativ.Xenofobia este cu atat mai inexplicabila cu cat vine contra “ungurilor”din fosta imperie austro-ungara.Fata de cei nascuti in Ardeal,Alfold,etc.Exemple pot sa dau,dar nu vor ajuta.Ungurii sunt convinsi din copilarie ca ei sunt superiori tuturora si doar nenorocul ia facut sa fie un popor mic in centrul europei….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *