AMINTIRI DE FAMILIE

Avram Toivi

Avram Toivi, tatăl meu, a văzut lumina zilei în anul 1896, pe stradă “2 Grăniceri” din oraşul Fălticeni.  Interesantă este povestea numelui de familie. Tatăl sau se numea Toivi Hescovici. A avut cinci copii. Când i–a declarat la primărie, funcţionarul cunoscând-ul că “Dl. Toivi”, cum era numit în tot oraşul, a completat actele de naştere ale copiilor cu numele de familie Toivi !

Abia după câţiva ani, pe stradă fiind, a observat că băieţii lui sunt strigaţi „Tooivii!”, de colegii de şcoală …  A semnalat  greşeala  primăriei, dar era prea târziu! Astfel am rămas şi noi cu acest nume de familie…

 

Câteva amintirile din copilărie ale tatii:

“La vârstă de 10 ani, împreună cu un văr, transportam ouă peste graniţa din Fălticeni la Suceava, aflată în anii respectivi în Austria. Ouăle le vindeam unui un evreu cu barbă din Suceava. Câştigam câţiva creiţari. Un creitar îl dădeam vameşului pentru a înlesni modestă noastră contrabandă…”

Toivi Rahel Herscovici mama lui Avram Toivi

Rahel Herscovici, mama lui Avram Toivi

În primul război mondial a fost înrolat în armata română, ajungând la gradul de sergent…A fost decorat cu medalia ”Crucea de Fier. Câteva din amintirile lui în vremea serviciului militar:

“Întrega companie de recruţi este aliniată în faţă comandantului. Ofiţerul ordona :

– Toţi ostaşii care ştiu carte să facă doi paşi înainte!. Doi militari ies din rânduri. Cum vă cheamă? întreabă ofiţerul.

– Avram Toivi, din Fălticeni, răspunde tata.

– Şi tu, celălalt ?

– Haim Rivinovici, din Bârlad, răspunde al doilea militar.

Ofiţerul se înfurie şi strigă adresându-se întregii companii:

– Din toată compania numai doi ştiu carte ! Şi ăia jidani ! Şi în continuare, către cei doi:

– Voi veţi fi furierii companiei …”

Alte amintiri:

“Am intrat cu nişte acte în dormitorul comandantului, aşteptând sosirea acestuia. Pe noptieră văd o carte. Titlul m-a îndemnat s-o răsfoiesc:  “SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA” de Dr. Nicolae Paulescu.  Din acel moment am devenit sionist !”

După primul război mondial Avram Toivi a venit în Ploieşti, fiind angajat la unchiul său, proprietarul celui mai mare hotel din oraş. În urma decesul unchiului, a urmat o lungă proceduraă judiciară de succesiune  având ca obiect împărţirea bunurilor acestuia între membrii familiei (14 veri !). În final curtea a decis împărţirea averii în părţi  egale. Tata şi cele două surori au primit o parte. Astfel, în apropierea anului 1930  el a devenit proprietarul Hotelului Europa. După dificultăţile create de criza economică, au venit câţiva ani mai buni, puţini din păcate şi dominaţi de eforturile (fără rezultat) de a-şi căsători surorile…În 1935 s-a căsătorit cu mama mea şi în 1936 m-am născut eu. Un concediu la Sinaia. Anii următori au fost grei pentru el. A urmat guvernul Octavian Goga, ştirile despre hitlerismul german primite de la pasagerii evrei refugiaţi din Polonia, cutremurul din 1940, legionarii,  “românizarea” hotelului de un individ numit Davidescu urmată de  mutarea cu chirie pe stradă Rudului 8, confiscarea sufrageriei noastre de abanos  şi a aparatului de radio de un grup de legionari condus de av. Andreiescu,  venirea  lui Antonescu la putere, închiderea în lagărul de la Găeşti şi deportarea în Braşov, la muncă obligatorie. În toamna anului 1944 ne-am reîntors la Ploieşti. A urmat cursuri intensive de contabilitate, lucrând în calitate de contabil, iniţial la CDE şi în continuare  la Întreprinderea de Panificaţie Ploieşti.  Nu a intrat  niciodată în politică. Fără a fi extremist, tata păstra cu sfinţenie  sărbătorile  evreieşti, rugându-se  la Templul Coral din oraş, pe acelaşi  acelaşi loc nr.17 din primul rând,  pe care îl avea şi înainte de război…A fost mult  timp şi în conducerea comunităţii.

Toivi dorel cu parintii

Golda şi Avram Toivi, cu fiul lor Theodor

După pensionare a continuat să lucreze un timp la Valea Călugărească,  făcând o obositoare naveta zilnică, pe platforma unui autocamion.…

Marile sale bucurii postbelice: Nepoţii şi  succesele mele profesionale redate în Mass Media vremii.

O lovitură de trăznet în viaţă noastră: Arestarea mamei şi anchetarea ambilor mei părinţi,  sub o acuzaţie total nefondată: deţinerea unor monezi de aur.

Faptul că în primul război mondial Avram Toivi a fost sergent în armata română care a eliberat Transilvania de Habsburgi şi avea în buzunar decoraţia Crucea de Fier, nu i-a uşurat cu nimic viaţă sub dictatură nazistă şi ulterior în anchetele securităţii comuniste…

În 1975 cade în faţă locuinţei şi este diagnosticat cu o fractură de col femural. Internat la sanatoriul de ortopedie din Azuga, i se introduce chirurgical  un cui de osteosinteză, dar bietul om nu a reuşit niciodată să folosească cârjele, rămânând imobilizat la pat. Mama l-a îngrijit cu devotement, dar după aproaope un an au urmat escarele, bronhopneumonia şi trecerea în lumea celor drepţi (z.l.).

 

GOLDA TOIVI.

Golda Toivi, mama mea, s-a născut în 1908,  pe aceiaşi stradă “2 Grăniceri” din Fălticeni, unde a văzut lumina zilei şi tatăl meu A avut o copilărie tristă, devenind orfană de război la vârstă de 8 ani. Tată ei Şmil Herscu, soldat în armata română, şi-a dat viaţa  luptând pentru România Mare în primul război mondial. Mama ei, Rebeca, rămasă văduva cu cinci fete,  a decis să trimită  două dintre ele  la un cămin de copii din Bucureşti. Din acest cămin, mama a ieşit absolventă de liceu comercial. A lucrat la o mare  întreprindere de publicitate din Bucurest şi l-a cunoscut pe tatăl meu, căsătorindu-se în 1935. În vremurile  bune, din păcate atât de scurte, a fost în coducerea ACFE din Ploieşti şi într–un concediu la Sinaia…

Toivi dorel & golda

Golda Toivi cu fiul ei, Theodor

După război a început să lucreze la Centrul de Librării şi Difuzarea Cărţii din Ploieşti unde muncind intensiv, a fost extrem de apreciată, deţinând în final  funcţia de şef al serviciului financiar. Era fericită cu nepoţii şi  mediatizarea  lucrărilor mele de la întreprinderea unde lucram.

În ziua care a urmat pensionarii  a intervenit lovitură de trăznet. În plină noapte a fost ridicată de o maşină a Securităţii şi anchetată zile de-a rândul  în sinistră clădirea de pe stradă Vasile Lupu. Acuzaţia total nefondată: deţinerea de monezi de aur. Lupta noastră  pentru eliberarea ei am relatat-o într-un articol din Revista Baabel

( http://baabel.suprapus.ro/2015/05/anul-1968-arestarea-mamei-si-lupta-pentru-eliberarea-ei/ )  S-a reîntors acasă traumatizată psihic şi fizic pentru mult timp.

În ianuarie 1980 a ajuns în Ţară Sfânta. După Mercaz Klita, a primit o garsioneră imtr-un  hostel nou din Kiriat Haim. În  anul 1985, în urmă  unui atac de cord,   a trecut într-o lume mai bună (z.l.).

Într-o  fotografie dintr-un ziar ebraic  din anii ’80 apare alături de preşedintele ţării Chaim Herzog,  la un curs de limba ivrit…

Theodor Toivi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *