GARDEROBA cu 30 de PIESE: DA SAU BA?

Eu sunt „pentru”, dar cu moderaţie. Un dulap umplut vârf şi îndesat cu prostii nu înseamnă că posesoarea lui e bine îmbrăcată, creativă sau elegantă. Eu nu mă pot mândri (încă) cu o garderobă minimalistă, dar îmi triez hainele frecvent şi fac mai puţin shopping decât în urmă cu câţiva ani. Anyway, ideea e că într-un un dulap supra-plin îţi este imposibil să vezi tot ce ai, să observi ce tipare de shopping te caracterizează, să creezi ţinute altfel decât cele obişnuite. Un dulap supra-plin e o forma toxică de aglomerare, care dă naştere unor anxietăţi.

Vreţi să spuneţi că exagerez cu anxietatea? Aşa ceva, cauzat de garderoba voastră? Ei bine, da. Aduceţi-vă aminte starea de panică dinaintea unui eveniment special sau nervii din fiecare dimineaţă când nu reuşiţi să asortaţi bluza cu fusta, fusta cu colierul, colierul cu pantofii. Retrăiţi iritarea căutării unei anume rochii, ascunse undeva, nu se mai ştie unde. Simţiţi alarma aceea interioară care vă spune că întârziaţi dacă mai probaţi încă un pantalon, încă o cămaşă, încă o jachetă…

IRINA 1

Cum ar fi să scăpaţi de toate? Cum ar fi să rămâneţi cu minimum de haine şi, fie ce-o fi, poate veţi părea mai puţin creative, dar sigur veţi fi mai puţin stresate…?

Da, e şi asta o variantă.

Însă în ultimul timp mă tot întreb dacă soluţia ajutătoare este a limita cu stricteţe numărul de piese din garderobă – sau e mai curând o soluţie disperată? Să vă explic ce vreau să spun.

Sunt sigură că scopul jocului de-a garderoba este, până la urmă, să nu ne mai facem atâtea griji legate de ţinute şi vestimentaţie. Tot spuneam mai sus că un dulap aglomerat e o chestie toxică, iar „toxinele” reuşesc să se strecoare peste tot – şi să rămână acolo unde au găsit un mediu propice. În 2 timpi şi 3 mişcări, nu doar dulapul va devine aglomerat, ci şi mintea. Mintea începe să forfotească cu tot felul de gânduri nocive: cât din garderobă port? Ce fac cu hainele pe care nu le port? Oare voi mai încăpea în fusta mărimea 36 de acum 10 ani? Dacă mă îmbrac tot timpul la fel, sunt plictisitoare? Daca tot sunt plictisitoare, are rost să mai fac vreun efort? Ştiţi, vorba aceea: mo’ stuff, mo’ problems…

Aşadar: not good. Când ajungeţi la dialoguri interioare de genul acesta, aţi ridicat un altar nesiguranţei şi incapacităţii de a lua decizii. Starea noastră de bine depinde de capacitatea cu care luăm decizii (bune, de preferat!) şi, cum această capacitate e limitată, ar fi de preferat să o canalizăm spre lucrurile importante, nu către cele minore.

Şi ajung şi la motivul pentru care proiectul micro-garderobelor mă pierde de „ambasador”.

IRINA2

A te concentra pe limitarea pieselor vestimentare la un număr arbitrar ales – 25, 33, 50 piese – sau, pur şi simplu, pe „cât mai puţin” pare o abordare opusă celei prin care vă puteţi construi un stil autentic. Din simplul motiv că e o abordare restrictivă.

Construirea unui stil care să fie şi autentic, şi dătător de bucurie (satisfacţie, mulţumire, fericire, entuziasm, cum vreţi să îi spuneţi stării aceleia când vă reuşesc 10 ţinute splendide într-o săptămână) necesită timp, necesită greşeli şi încercări. Pe măsura ce înaintaţi în acest demers vestimentar, cu atât mai puţine greşeli faceţi – dar, sincer, demersul nu se încheie niciodată.

Ceea ce înseamnă că e imposibil de trăit experienţa încercărilor – reuşite şi/ sau nereuşite -, când în dulap aveţi doar 30 de piese per sezon. Las deoparte felul în care moda evoluează în decurs de 4 luni, gândiţi-vă cât de mult (sau puţin) poate evolua propriul vostru stil în aceleaşi 4 luni.

Pot rezuma construirea unui stil la o matrice de tipul cumperi – porţi – analizezi cum te simţi – porţi din nou într-o ţinută diferită – decizi dacă păstrezi sau nu haina respectivă.

Cu o garderobă minusculă e greu de făcut un plan măreţ, grandios, e dificil de avut o viziune aşa cum aţi vrea să arătaţi peste 1 an. În plus, o micro-garderobă nu vă garantează un stil de care să fiţi multumite – ci doar un traseu mai îngust. Mai puţine variabile, da; mai multă satisfacţie şi încredere, nu ştiu ce să zic…

Now, înainte să îmi scrieţi cât de liniştitor şi relaxant e sentimentul de a avea doar 30 de piese în garderobă, opriţi-vă un moment. Înţeleg sentimentul. Motivul acestor trăiri e că aţi reuşit să selectaţi CELE MAI BUNE piese din dulap!

Sigur, în eventualitatea în care sunteţi genul de persoană care nu are timp sau nu îşi dorește să îşi contureze un stil clar, sau dacă prioritatea #1 este simplificarea şi crearea unui spațiu (la propriu si la figurat) minimalist, vă înţeleg pe deplin. Există momente în viaţa pentru introspecţie, aşa cum există momente pentru energie creatoare, dinamism, vacarm. Fiecare avem alte priorităţi.

Aşa că, în dimineaţa asta vă întreb: care sunt priorităţile voastre? Este pentru vreuna dintre voi o prioritate să îşi descopere propria identitate, amprentă stilistică?

Dacă răspunsul e pozitiv, începeţi prin a construi o garderobă care vă place, nu una care este un talmeş-balmeş. Fiţi deschise la a încerca şi proba altfel de haine decât cele cu care sunteţi obişnuite. Învăţaţi să renunţaţi la cele care vă aglomerează dulapul inutil.

Şi, foarte important, nu vă limitaţi numărul de piese din garderobă. Pentru că, atunci când o faceţi, vă concentraţi în direcţia greşită.

Fotografii: pinterest.com

(preluat de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro)

Irina Markovits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *