Activitatea OTDE, reflectată de ziarul „Egység” (Unitatea) Cluj 1946-1949

Preambul:

Subiectul despre care am scris are şi o valenţă personală. Participarea la viaţa şi activitatea Organizaţiei Tineretului Democratic Evreiesc (OTDE)  a  fost  evenimentul  principal  care  mi-a marcat  adolescenţa , tinereţea  şi  poate  întreaga  viaţă. În  contact  cu  acest  tineret  şi  cu  destinul lu,i identitatea  mea  evreiască  şi-a  căpătat  adevăratul  conţinut, dând  un  scop  existenţei  mele.

Evenimentul care a marcat începutul unui nou capitol în istoria evreimii clujene, după capitularea Germaniei hitleriste, a fost revenirea supravieţuitorilor din lagărele naziste de exterminare. Chiar dacă au fost puţini la număr bucuria revenirii nu putea fi umbrită; nici măcar de faptul că rezolvarea problemelor existenţiale a cerut multă dăruire de sine atât din partea celor care nu au trecut prin experienţa lagărelor, cât şi din partea supravieţuitorilor, rămaşi fără familie şi cu trauma ororilor trăite. Sunt semnificative pentru epoca respectivă cuvintele scrise în primul număr al ziarului „Deportált Hirado” (Vocea deportaţilor) apărut în vara anului 1945. „Doliul şi durerea nu pot paraliza pe supravieţuitori, se scria în ziar. Memoria celor dispăruţi trebuie păstrată prin muncă productivă prin arătarea lumii întregi că în pofida tuturor umilinţelor a deportărilor şi suferinţelor, supravieţuitorii vor să muncească, să construiască o lume nouă, în care oamenii mână în mână, inimă lângă inimă să militeze pentru omenie şi solidaritate interumană1”. O cercetare a activităţii OTDE-ului demonstrează pe bază de date şi fapte că o astfel de misiune şi-a asumat această Organizaţie creată de tineri supravieţuitori ai lagărului din Buchenwald, reîntorşi la Cluj, în vara anului 1945. La început denumită DEDISZ, adică Organizaţia Tinerilor Deportaţi, apoi din februarie 1946 DZSISZ, respectiv Uniunea Tinerilor Evrei Democraţi; a fost o Organizaţie unică în felul ei, care şi-a propus, pe cât posibil, să înlocuiască pierderea familiei, a căminului, a tot ce a agonisit familia o viaţă întreagă; să îndrume tineretul spre muncă şi învăţătură, să ajute tinerii în strădania lor de reintegrare într-o viaţă normală. Schimbarea titulaturii din DEDISZ în DZSISZ nu a fost o decizie formală ci de esenţă, urmărindu-se atragerea tinerilor evrei în general, nu doar pe foştii deportaţi, la unitate de acţiune în lupta pentru construirea unei lumi noi.

Izvoarele arhivistice şi sursele bibliografice privind istoria acestei Organizaţii sunt extrem de lacunare. După ştirea noastră singurul istoric care menţionează activitatea ei este Tibori Szabo Zoltan2. Lacunară este şi memorialistica, exceptând evocările datorate lui Szekely Sarika3.

Unica sursă de informare mai completă, în absenţa altor mărturii (cunoscută nouă), este ziarul „Egység” care publică aproape număr de număr reportaje şi informaţii despre activitatea OTDE. Ziarul începe să apară la Cluj, la data de 9 mai 1946 cu subtitlul „Organul Central al Evreilor din Ardeal” a fost, de fapt, varianta de limbă maghiară a ziarului „Unirea”, purtătorul de cuvânt al Comitetului Democratic Evreiesc. Conform precizărilor din primul număr „Titulatura dovedea că evreimea din România dorea să pună bazele viitorului, în cadrul democraţiei, într-o strânsă unitate”4.

OTDE-iştii au salutat cu mult entuziasm ziarul. Cu ocazia apariţiei celui de al doilea număr mulţi membri ai Organizaţiei au pornit pe străzile Clujului ca să-l popularizeze şi să-l difuzeze. „Cu bucurie şi-au sacrificat aceşti tineri puţinul lor timp liber ca să răspândească noua publicaţie, se scria în numărul doi al ziarului. Ei au înţeles că şi pe această cale vor fi sprijiniţi în găsirea unui loc de muncă, în efortul lor pentru construirea unei vieţi noi”5.

Prima prezentare a contextului în care a luat naştere OTDE-ul a fost semnată de Löwith Egon, viitor sculptor de recunoaştere internaţională6.

Egon Lövith si sotia sa Margot, în anii postbelici

Egon Lövith si sotia sa Margot, în anii postbelici

„N-au trecut nici unsprezece luni, scria Egon, de când câţiva copii slăbiţi, cu feţe palide, îmbrăcaţi sărăcăcioşi, dar cu o voinţă de neclintit, s-au întrunit ca să discute organizarea vieţii lor şi să pregătească terenul pentru cei care urmau să mai vină. După patru săptămâni de la discuţia respectivă treizeci de copii s-au adunat din nou şi au pus bazele Organizaţiei Tinerilor Deportaţi. La 20 iunie 1945 organizaţia avea 70 de membri, până în luna iulie numărul lor a crescut la 150, iar în august numărau 180. Preocuparea principală a fost ca fiecare membru să presteze muncă productivă, iar seara să facă muncă organizatorică; cei mai dezvoltaţi să ajute la învăţătură pe cei rămaşi în urmă. S-a constituit şi o comisie culturală şi s-a cumpărat o bibliotecă. În concluzie, arăta Egon, OTDE este astăzi o organizaţie prestigioasă a tineretului evreu din întregul Ardeal, membrii căreia contribuie cu muncă productivă la construirea democraţiei româneşti”7.

 

UNDE ŞI CUM SE LOCUIA?

Sediul şi locuinţa membrilor Organizaţiei se aflau la Cluj într-o vilă (Peter-Pal Villa) pe strada Apaczai Csere Janos. Dar, la un moment dat, vila trebuia eliberată. Totul s-a mutat în alte două clădiri alăturate pe strada Pap. La numărul 47 s-a amenajat căminul pentru fete iar la numărul 49 căminul pentru băieţi. Pentru starea de spirit ce domina în căminul de fete este relevant reportajul semnat de ziarista Szilagyi Alice. „Este o atmosferă de familie, scria ea, nu este o instituţie, ci un cămin de familie în care domină dragostea şi solidaritatea interumană. După marea furtună tinerele se străduiesc să ţină locul familiei pierdute şi să se contopească într-o singură mare familie. Cei care sunt angajaţi în câmpul muncii îşi depun câştigul la casa comună şi din sumele adunate îşi acoperă cheltuielile zilnice. Lunar au bani de buzunar şi fetele care merg la şcoală şi nu câştigă”8. În viziunea ziaristei „aceste fetiţe vor deveni mult mai utile colectivităţii decât copii alintaţi şi educaţi în familie în spirit individualist. Au planuri, sunt energici şi sunt productivi, pătrunşi de sentimentul solidarităţii”9.

Fotografie de grup în curtea căminului OTDE

Fotografie de grup în curtea căminului OTDE

Aşadar, în aceste cămine s-a instalat un nou tip de viaţă, sub semnul muncii, al învăţăturii şi al dragostei. Dar desigur nu era totul idilic. Greutăţile materiale erau copleşitoare. O sursă de speranţă era Jointul.

 

DE LA PRINCIPII PROGRAMATICE LA PROBLEME COTIDIENE

Principiile, prevederile programatice, dar şi aspectele concrete ale activităţii în primul an de existenţă a Organizaţiei rezultă din lucrările primei conferinţe regionale întrunită la Cluj în anul 1946, la începutul lunii noiembrie. La data respectivă OTDE-ul avea, de acum, organizaţii în diverse localităţi în Transilvania de nord şi de sud. Raportul de activitate din partea conducerii centrale a fost prezentat de Löwith Egon. El s-a referit, în principal, la munca educativă. În privinţa sarcinilor de viitor s-a oprit asupra unor probleme precum: realizarea unităţii de acţiune a tineretului evreiesc; mobilizarea tineretului în direcţia muncii productive; lupta pentru consolidarea democraţiei şi pentru ridicarea nivelului cultural al tinerilor. După lungi dezbateri conferinţa a adoptat o rezoluţie cu următoarele prevederi: „Toate eforturile noastre trebuie să se îndrepte în direcţia atragerii întregului tineret evreu, fără deosebire de orientare politică, ca să putem acţiona cu forţe unite pentru apărarea intereselor tineretului în general şi ale intereselor politice, economice şi culturale ale tineretului evreu în special. Garanţia realizării scopurilor noastre, se specifica în rezoluţie, vedem în consolidarea regimului democratic. În acelaşi timp urmărim cu atenţie fiecare manifestare a evreimii internaţionale şi în special lupta eroică a tineretului evreu din Palestina împotriva tendinţelor asupritoare ale imperialismului”10. S-a hotărât alăturarea la Uniunea Tineretului Democratic din România, la lupta ei pentru democratizarea ţării împotriva şovinismului, antisemitismului şi a altor curente reacţionare. S-a acordat o atenţie specială structurii profesionale a tineretului evreu, considerându-se ca sarcina principală a Organizaţiei orientarea lui spre munci productive, spre restratificare profesională, contribuind astfel la reconstrucţia ţării.  S-a hotărât ca Organizaţia să se ocupe de popularizarea culturii evreieşti atât de limbă idiş cât şi de limbă ebraică. În interesul îndeplinirii misiunii asumate, tineretul evreu era chemat să se alăture OTDE-ului, să participe la alegerile din 19 noiembrie 1946, la campania de ajutorare a provinciilor lovite de secetă; să susţină cu toate puterile activitatea Comitetului Democratic Evreiesc. În final s-a ales o conducere provizorie formată din: dr. Hersko Adolf, preşedinte; Löwith Mark Egon, vicepreşedinte; Hartman Mikloş, secretar; Löwenstein Ana, Kupfer Jeno şi Berger Pal, membrii în comitet11.

Documentele adoptate reflectă orientarea politică a Organizaţiei; ea purta  amprenta spiritului vremii, a încrederii neîndoielnice în noua democraţie românească, considerată garanţie sigură pentru bunăstarea ţării, a poporului român, inclusiv a tineretului evreu. Poziţia nu era doar una oficială afirmată de Organizaţie în documentele ei oficiale. Era şi convingerea sinceră a membrilor organizaţiei. Aşa spre exemplu Şternberg Miklos, membru al OTDE, adresa un apel către tineretul evreu cu ocazia apariţiei ziarului Egység. Considera evenimentul de o semnificaţie deosebită „pentru care trebuie să fim recunoscători Armatei Roşii eliberatoare, generalisimului Stalin şi armatei române democratice”12. Autorul apelului îşi explică entuziasmul faţă de învingători, evocând suferinţele îndurate în timpul fascismului. „Noi tinerii evrei, scria el, am învăţat în timpul fascismului ce însemnează prigoana. O mare parte din prietenii şi cunoştinţele noastre au pierit la munca obligatorie unde erau trimişi de Horthy în Ucraina, la Bor şi în alte părţi. Am trecut, prin această perioadă, jigniţi în demnitatea noastră omenească, torturaţi fizic şi psihic. Părinţii, fraţii, logodnicele noastre, toţi cei dragi nouă au fost goniţi în depărtări şi nu le-am mai revăzut niciodată. Iată de ce noi tinerii evrei trebuie să apreciem libertatea de care ne bucurăm astăzi. Suntem convinşi că ne vom putea vindeca rănile produse de ororile trecutului. De aceea noi tinerii trebuie să considerăm ca o sarcină a noastră să contribuim la crearea unei lumi în care să nu se mai repete asemenea catastrofe”13. În încheiere apelul chema la „Unirea forţelor pentru lupta împotriva fascismului şi a reacţiunii; pentru consolidarea democraţiei căci problemele tineretului evreu pot fi soluţionate numai în democraţie”14. Desigur, limbajul textului mai sus citat nu trebuie analizat din perspectiva experienţei de astăzi când se ştie că aşa zisa democraţie instalată după 23 August 1944 nu a fost cea sperată, când s-a trecut prin experienţa totalitarismului comunist, ci din perspectiva celor care au trăit experienţa totalitarismului fascist.

Dincolo de tributul plătit stângismelor epocii rămâne activitatea constructivă pentru formarea şi autoformarea unui tineret care a reuşit să depăşească traumele trăite şi să ajungă printre elitele diferitelor profesiuni practicate într-o societate modernă. Bazele acestei deveniri au fost puse de OTDE.

 

TOATĂ LUMEA MUNCEŞTE ŞI TOATĂ LUMEA ÎNVAŢĂ

Patru tineri care munceau şi învăţau, de la stânga la dreapta: Fişu, Nicolae Kallós (viitor profesor universitar) Vasile Székely (viitor şef de divizie la CFR Cluj). Jos Bubi (viitor aviator în Israel)

Patru tineri care munceau şi învăţau în 1946. De la stânga la dreapta: Fişu (?) Nicolae Kallós (viitor profesor universitar) şi Vasile Székely (viitor şef de divizie la CFR Cluj). Jos Bubi (viitor aviator în Israel)

 Nenumărate sunt reportajele publicate în ziarul Egység, despre încadrarea membrilor OTDE în muncă productivă şi în acelaşi timp şi în învăţământ. Majoritatea lucrau în mica industrie, câţiva erau angajaţi la fabrica de pielărie „Dermata” din Cluj. Lor le este consacrat reportajul semnat de Berger Pal şi el membru al OTDE. Părerile erau favorabile tinerilor OTDE-işti; „sunt muncitori conştiincioşi, harnici, cinstiţi şi în mod cert vor fi muncitori calificaţi de nădejde”. Este dat ca exemplu, printre alţii, tânărul Grünspan Gabi care lucrează la lăcătuşărie. Şeful lui de atelier declara reporterului că se ocupă de el cu plăcere. La fabrica „Dermata” lucra şi Lustig Emilian, el se califica în şlefuirea de oglinzi, Rosenfeld Miklos lucra la strung. În optica lui Berger Pal tineretul evreu era liber să-şi aleagă profesia pe care o dorea, dar în orice caz, scria el, este recomandabil să-şi aleagă profesii în domeniul muncii productive: „Trebuie terminat cu practicile, când părinţii evrei năzuiau să facă din fii lor numai medici, ingineri sau avocaţi”15.

Nici fetele nu s-au lăsat mai prejos. Dintr-un reportaj al istoricului Haupt György despre locatarii căminului de fete orfane rezultă profesiile pentru care se pregăteau fetele membre ale Organizaţiei. „Din cele 33 de locatare, scria Haupt, 23 învaţă diferite meserii. Una se pregăteşte pentru tehnică dentară, altele vor să devină croitorese, bijutiere, Szekely Şari învaţă lăcătuşărie, Löwith Margo s-a specializat în lenjerie”16.

Într-un interviu acordat scriitorului Bardos Arthur, Löwith Margo, vorbind despre activitatea ei, arăta că de regulă, de la şcoală se duce direct la atelier. „Este căsătorită, are 22 de ani, a absolvit 8 clase elementare iar acum vrea să-şi termine studiile de şcoală medie, citeşte mult în timpul ei liber”17.

Reportaje despre îmbinarea muncii fizice cu învăţătura sunt semnate şi de Kallos Mikloş şi el membru al OTDE, viitor profesor de filozofie . Învăţăm şi muncim, se intitulează reportajul semnat de el despre vizita în câteva gimnazii din Cluj. Printre altele relatează despre gimnaziul muncitoresc unde învaţă tinerii care, din motive politice, rasiale sau materiale n-au avut posibilitatea să înveţe în regimurile anterioare. În clasa a VII-a Kallos este întâmpinat de doi membrii ai OTDE: Rosenfeld Miklos şi Emilian Lustig. Aşadar învaţă şi OTDE-işti în această şcoală: sunt 20 de elevi în diferite clase. În timpul discuţiei cu cei doi băieţi au apărut şi două fete, ambele sunt din în clasa a VI-a. Una este Rosenfeld Zsuzsa, cealaltă Szekely Sari. Ambele învaţă bine. „Vreau să fiu inginer spune R.Z.S. şi mă străduiesc să învăţ cât pot”18. La liceul evreiesc la cererea elevilor   OTDE-işti se ţineau cursuri serale urmărite de 120 de fete şi băieţi19. Tot atâtea exemple care demonstrează setea de cunoaştere a celor de la OTDE.

Încheierea anului şcolar era sărbătorită, de regulă, în căminele din str. Pap. Realizărilor în anul şcolar 1947-1948  este consacrat articolul intitulat „Lângă strung ca şi pe băncile şcolii OTDE-iştii au făcut faţă cu succes”: 19 membrii au frecventat gimnaziul muncitoresc; 13 au urmat cursurile şcolii de ucenici; 10 au fost elevi ai gimnaziului teoretic; 3 la subingineri; 3 la Universitatea Liberă; 14 au fost studenţi la Universităţile Babeş şi Bolyai; 2 la Academia de Arte, în total 64 de tineri. Din aceşti 64 a rămas repetentă o singură persoană; o corijenţă; un tânăr a căzut la bacalaureat. 61 au făcut faţă. „Un rezultat excepţional, conchide articolul, mai ales dacă se iau în considerare condiţiile grele în care aceşti tineri s-au hotărât să înveţe”20. Festivitatea a fost deschisă de Oliver Lustig, secretarul general al OTDE-ului. El a fost primul care a apreciat succesele tinerilor. „Au trecut doar trei ani, arăta el de când aceşti tineri au scăpat din infernul lagărelor. Majoritatea n-a avut posibilitatea să-şi termine studiile. Astăzi toţi frecventează şcoli medii şi superioare”21. În numele elevilor a vorbit Rosenfeld Zsuzsa care lucra la strung la fabrica „Dermata”. A absolvit clasa a II-a la şcoala de ucenici şi clasa a VI-a la gimnaziul muncitoresc. S-a evidenţiat în mod deosebit la matematică. Vrea să devină ingineră. După discursuri a urmat împărţirea premiilor. În încheiere istoricul Gheorghe Haupt, recent întors din Leningrad unde şi-a continuat studiile, a invitat publicul la o plimbare imaginară prin locurile memorabile ale frumosului oraş de pe malul Nevei.

 

Participarea la munca voluntară – un alt capitol important al activităţii productive.

Tinerii din OTDE defilând la 1 mai 1946

Tinerii din OTDE defilând la 1 mai 1946

Egység din 13 septembrie 1946 relata: „Duminică dimineaţă la ora 6 în faţa sediului sindicatelor din Cluj s-au adunat 40 de fete şi băieţi din OTDE, care s-au prezentat voluntar pentru plecare în satul Santa Maria distrus de un incendiu. Acolo au depus o muncă grea lucrând cot la cot cu localnicii pentru reconstruirea localităţii”22.

Tot voluntar au lucrat pentru plantarea legumelor pe terenurile părăsite din preajma Clujului, contribuind la campania de însămânţare a pământurilor lăsate în paragină23.

Dar acţiunea cea mai importantă pe tărâmul muncii voluntare a fost participarea la refacerea liniei ferate de la Aghireş. Munca a fost foarte grea. Băieţii au dat cu târnăcopul, fetele cu lopata. Au muncit cu entuziasm având convingerea că aduc o importantă contribuţie la reconstrucţia ţării. Pe lângă munca efectivă o realizare importantă a fost prietenia cu tineretul din satele învecinate. Nu au lipsit nici manifestările culturale, cultural-educative. Duminicile tinerii săteni veneau în vizită la tabăra unde locuiau OTDE-işti. Ascultau cu interes programele lor, participând apoi la dans şi la focul de tabără. Pe lângă prestarea muncii voluntare, scopul taberei de la Aghireş, a fost educarea tineretului , ridicarea nivelului lor cultural şi politic, întărirea spiritului colectiv. Dimineaţa se muncea, după masă se făcea sport, se ţineau conferinţe iar seara pe lângă focul de tabără erau programe culturale. Conferinţele erau pe teme de ştiinţe sociale, pe probleme politice şi economice; despre istoria literaturii evreieşti, maghiare, române şi ruse. Deosebit de atractive au fost procesele literare. Toate aceste manifestări urmăreau îmbogăţirea spirituală şi întărirea fizică a tinerilor de la OTDE. Aşadar, s-a trăit şi aici în spiritul principiilor OTDE-ului: muncă, învăţătură, distracţie.

 

Manifestări culturale, festivităţi aniversare

Concomitent cu munca productivă şi cu obligaţiile celor înscrişi în diferite forme de învăţământ, membrii OTDE-ului au excelat printr-o viaţă culturală intensă, organizând manifestări cultural-artistice sau participând la acţiunile altor organizaţii evreieşti. Este de menţionat că mulţi dintre tinerii OTDE-ului erau cunoscători ai valorilor culturale locale şi universale, fapt ce şi-a pus amprenta asupra criteriilor pe baza cărora se alcătuiau programele artistice. La seara dedicată, de Uniunea Foştilor Deportaţi, memoriei poeţilor evrei din Ardeal dispăruţi în Holocaust, s-au declamat poezii din opera lui: Salamon Ernö, Brassai Viktor, Bard Oszkar ş.a. S-a evidenţiat în mod deosebit tânărul OTDE-ist Székely Laszlo. Declamând cu un real talent a contribuit la ţinuta artistică a seratei.

Despre o serată culturală de mare răsunet organizată de OTDE, scrie ziarul „Egység” din 30 mai 1946: „OTDE-ul a demonstrat din nou că se situează deasupra celorlalte organizaţii de tineret. În cuvântul de deschidere rostit de Lustig Oliver în limba română şi Abraham Iacob în limba maghiară s-a subliniat spiritul progresist pe care îl promovează OTDE-ul, lupta ei împotriva reacţiunii din orice parte ar veni. Programul seratei dovedea nivelul cultural al organizatorilor. S-a pus în scenă o comedie într-un act de Cehov; Grünspan Gabi a interpretat texte umoristice în limba idiş; Pollak Ödön a cântat la vioară; s-au interpretat fragmente din „Tragedia Omului” opera scriitorului maghiar, Madach Imre. Interpreţii scenetelor au fost fete şi băieţi din rândurile OTDE: Vajda Eva, Kupfer Jenö, Löwith Egon, Szekely Laszlo24 ş.a.

O manifestare deosebită a prilejuit aniversarea unui an de existenţă a Organizaţiei. Evenimentul a avut loc la 11 august 1946. Festivitatea s-a deschis cu un marş muncitoresc cântat în limba română şi în idiş. Cuvântul de deschidere a fost susţinut şi de astă dată de Lustig Oliver. „Nu întâmplător, spunea el, a fost întemeiată organizaţia noastră de tineri întorşi din Buchenwald, lagărul în care Gestapoul i-a închis pe cei mai curajoşi membri ai mişcării de rezistenţă din Europa. Tinerii noştri de la ei şi-au însuşit idealul luptei pentru libertate”. A luat apoi cuvântul Szekely L., unul din fondatorii Organizaţiei. A evocat viaţa din lagărul de la Buchenwald. A povestit ce au simţit în momentul când în megafon au răsunat cuvintele: „Buchenwald ist frei”. A fost o         auto- eliberare organizată de mişcarea de rezistenţă. După terminarea cuvântărilor de salut, din partea diferitelor organizaţii clujene care au omagiat activitatea OTDE-ului, corul vorbit a recitat o poezie în limba română; au răsunat cuvinte de îmbărbătare, de încredere într-un viitor fără orori. S-au împărţit premii pentru cei evidenţiaţi în muncă şi învăţătură. S-au dat cărţi de valoare de literatură şi ştiinţă. Punctul culminant al festivităţii a fost dezvelirea, în sunetul imnului OTDE-ului, a monumentului creat de sculptorul Löwith Egon în memoria victimelor Holocaustului. Monumentul ridicat în curtea Vilei Peter Pal reprezenta un tânăr purtând în mână o făclie aprinsă, simbol al progresului, luminând drumul pe care tineretul era chemat să-l urmeze25. Festivitatea este relatată şi de Szekely Sarika în memoriile ei. De la ea aflăm că textul imnului OTDE, cântat la primul an de aniversare, a fost scris de Kallos Miklos, iar muzica a fost compusă de Hirsch Bubi. Cântecul începea cu cuvintele „Noi care am fost robi până astăzi”26.

Corul vorbit al OTDE s-a bucurat de mare succes şi la serata dedicată memoriei poetului american Morris Rosenfeld. Acţiunea a fost organizată de Uniunea Femeilor Evreice din Cluj27.

Reţine atenţia şi serata literară pe care OTDE-ul a organizat-o în sala mare a prefecturii din Cluj. Subiectul a fost romantica în artă. S-a vorbit despre pictorul Delacroix; s-a recitat din poeziile lui Shelley, Keats şi Heine. S-au interpretat piese din muzica lui List, Saint Saens, Chopin28.

În prezenţa unui public numeros a avut loc un proces literar pe marginea cărţii lui Pantelejev şi Bijelich, doi autori sovietici ai romanului intitulat „Skid”. Cartea discută problema educaţiei tineretului. Aşadar subiectul nu a fost ales întâmplător. Este vorba despre tineri între 13-16 ani rămaşi fără familie şi fără cămin, concentraţi într-o colonie unde se aplica o metodă de educaţie deosebită. Skidul a făcut minuni; chiar şi unul dintre cei doi autori ai cărţii, Pantelejev, a fost elev aici. La dezbatere au participat medici, profesori, jurişti, concluzionând asupra importanţei educaţiei. „Copii nu se nasc cu înclinaţii criminale, ei pot deveni criminali într-un anumit context social. Schimbarea lor depinde de educaţie”29. Iată concluzia acestei manifestări foarte apreciate de public.

Aniversarea a doi ani de existenţă a fost marcată prin organizarea unei expoziţii cu realizările celor care lucrau în domeniul industriei, al artei, ş.a. Piesele confecţionate de membrii Organizaţiei au fost expuse pe mese şi pe diferite suporturi: o maşină de şlefuit sticlă; termometre; distilatoare; fiole; brichete. Cei care lucrau în domeniul tâmplăriei au expus cutii lăcuite; bijutierii au expus inele, brăţări; cei de la tehnica dentară arătau proteze. Fetele au venit cu rochii, lenjerie, blănuri; elevele au adus goblenuri. În secţia pentru creaţii de artă au fost expuse sculpturile, picturile şi desenele lui Löwith Egon. Desenele lui Kremer Gheorghe, ucenic de 14 ani, dezvăluiau un talent promiţător. Pe drept cuvânt comentează autorul articolului despre aceste realizări: „Munceşte, învaţă, creează tineretul evreu”30. A fost şi o adunare festivă în cadrul căreia Lustig Oliver a reamintit scopurile Organizaţiei: restratificare; educaţie politică; ridicarea nivelului cultural şi economic31.

Într-o atmosferă entuziastă s-a desfăşurat întâlnirea celor de la OTDE cu elevii şi profesorii liceului evreiesc din Cluj. Era într-o sâmbătă seară la data de 31 ianuarie 1948. Vorbitorii au salutat această iniţiativă, considerând-o ca un pas important spre unificarea tineretului evreu. Au trecut vremurile când se făcea distincţie între tinerii muncitori şi tineretul studios. Pe lângă discursuri OTDE-iştii au pregătit şi un program artistic. Au prezentat o piesă într-un act despre istoricul Organizaţiei. Au arătat greutăţile începutului, lupta pentru un viitor mai bun. S-a bucurat de mare succes sceneta satirică intitulată „Parodia lui Hitler”. Au urmat apoi recitaluri de poezii şi un concert de pian32.

În viaţa culturală a organizaţiei un loc aparte a ocupat popularizarea culturii în limba idiş. Astfel la începutul anului 1948 s-a organizat o serată dedicată acestei culturi. Sala de festivităţi a căminului muncitorilor în fier era ticsită de spectatori. S-au interpretat cântece; s-a jucat piesa „Sadchen” (Cel care mediază căsătoria). A fost un prilej de apropiere a tinerilor de limbă idiş de OTDE33.

Nu fără emoţii s-a desfăşurat aniversarea eliberării Buchenwaldului. Era în aprilie 1948 când s-au împlinit trei ani de la data recâştigării libertăţii. A luat cuvântul dr. Kohn Hillel, fost deţinut în lagăr. Vorbitorul s-a referit la semnificaţia organizării rezistenţei antifasciste în cadrul lagărului. După el a luat cuvântul Szekely Laszlo, care a evocat memoria celor pieriţi. S-a referit la participarea tineretului la rezistenţa antifascistă din cadrul lagărului supranumit „Roşu”. Şi-a încheiat intervenţia cu mobilizarea la luptă împotriva neofascismului american. Programul artistic a început cu corul; s-a cântat marşul supravieţuitorilor din Buchenwald. Au urmat recitaluri de poezii, parodii politice, coruri vorbite. Au fost explozii de aplauze, dar comentatorul evenimentului, în persoana lui Kallos Miklos, aprecia că nu atât spectacolul  a fost aplaudat cât în primul rând tineretul care a reuşit să supravieţuiască şi să aibă energia necesară pentru crearea unei organizaţii precum OTDE-ul. Au reuşit să transpună în viaţă învăţătura cu care s-au întors din Buchenwald34.

 

Tribut plătit spiritului vremii

(În loc de încheiere)

În aprilie 1948 a avut loc o nouă conferinţă regională a OTDE-ului. La ordinea de zi au stat: raportul de activitate; alegerea conducerii regionale; problema restratificării tineretului; aderarea la Frontul Tineretului Democratic din R.P.R.; orientare politică spre Comitetul Democratic Evreiesc. Raportul s-a referit la activitatea educativă, la viaţa culturală şi sportivă a tineretului, la crearea de brigăzi de muncă voluntară. S-a adoptat o rezoluţie în care s-au specificat următoarele: OTDE-ul luptă împotriva cercurilor imperialiste provocatoare de război; se pronunţă pentru pace şi reconstrucţie; urmează linia politică a Comitetului Democratic Evreiesc şi luptă pentru unitatea democratică a tineretului evreu. S-a ales o nouă conducere: Oliver Lustig, responsabil pentru reconstrucţie şi totodată secretar general; Czitrom Jenö, resposabil organizatoric; Berger Pal, responsabil pentru educaţie; Lya Benjamin, responsabil cultural; Kupfer Jenö, responsabil economic35.

Un eveniment decisiv a fost şedinţa plenară a OTDE-ului din judeţul Cluj din 24 ianuarie 1949. S-a discutat  hotărârea Comitetului Central al P.M.R. cu privire la unificarea tuturor organizaţiilor de tineret.

Lustig Oliver a dat citire textului telegramei care urma să fie trimisă conducerii PMR şi Comisiei Centrale de Unificare a Organizaţiilor de Tineret:

„Organizaţia Tineretului Democratic Evreiesc din judeţul şi oraşul Cluj întrunită într-o adunare specială la 24 ianuarie 1949 primeşte cu bucurie rezoluţia Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român în problema tineretului. Primim cu entuziasm unificarea tineretului într-o organizaţie revoluţionară unică înţelegând că prin asta vor fi înlăturate ultimele obstacole care mai împiedicau unirea frăţească a popoarelor conlocuitoare. Apelăm la întregul tineret evreiesc conştient ca să ne urmeze exemplul şi să contribuie la unificarea tuturor organizaţiilor de tineret care se va afla sub conducerea directă a Partidului Muncitoresc Român. Ne angajăm să ducem o luptă mai hotărâtă pentru lichidarea sionismului, pentru extirparea rădăcinilor otrăvitoare ale sionismului din sufletele tinerilor. Ne angajăm, că neprecupeţindu-ne forţele, să contribuim pentru realizarea cât mai grabnică a unificării organizaţiilor de tineret după care urmând exemplul Comsomolului din glorioasa Uniune Sovietică, va mobiliza întregul tineret din Republica Populară Română împotriva imperialismului şi a aţâţătorilor de noi războaie”36. După acceptarea documentului în unanimitate şedinţa a luat sfârşit.

Desigur această încheiere a activităţii OTDE-ului nu poate umbri rolul ei în redarea sensului vieţii unui tineret care a trecut prin cea mai mare catastrofă a sec. XX.

Lya Benjamin

One Comment

  • Lucian-Zeev Herscovici commented on May 13, 2016 Reply

    Articol interesant, doamna Beniamin. Cred ca a venit timpul ca istoria OTDE, CDE si a altor organizatii si institutii, ca si istoria evreilor din Romania in general, sa fie cercetata si scrisa in mod strict obiectiv si obiectivist, “sine ira et studio”, fara polemica si fara ca autorul sa urmareasca sa serveasca unui scop, afara de adevarul istoric, adevarul, numai adevarul si tot adevarul. Va fi o intelegere reala a caracterului pluralist al societatii, cercetandu-se toate aspectele ei istorice, nu numai unele, considerate “politically correct”, sau sustinand un punct de vedere sau servind anumitor interese. Va felicit pentru acest articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *