Puterea voinței

Trei prietene stau la un pahar de vorbă. Junghiurile sunt subiectul principal.  „Știu eu un remediu infailibil! Nu mă întrebi care?! Puterea voinței! Să vă spun o istorioară: O tânără cu loc de muncă foarte bun, dar foarte solicitant, s-a simțit rău o vreme, a mers la doctor și a aflat că are o boală gravă și s-ar putea să nu mai trăiască decât foarte puțin. Dorind să-și petreacă foarte frumos această ultimă perioadă, și-a luat concediu și a plecat într-o stațiune. Plimbându-se fără țintă, ca printr-o minune, a întâlnit pe cineva cu care a început o poveste de dragoste. S-a simțit din ce în ce mai bine și au hotătât să se căsătorescă. Revenind în oraș, a mers la medicul curant, care i-a făcut mai multe teste, le-a repetat pentru siguranță și a aflat cu stupoare și bucurie că e sănătoasă.”  “ Știu eu una mai bună: O tânără plăpândă trăia într-o casă veche, igrasioasă, era însă foarte bună la suflet și toată lumea o iubea. Într-o toamnă rece s-a îmbolnăvit de plămâni, s-a internat și până la urmă i s-a dat drumul acasă, considerându-se că nu mai e nimic de făcut. Toți din jur au sărit s-o ajute. I se aduceau supe hrănitoare, siropuri, miere, i se făcea focul în cameră. Tânăra slăbea tot mai mult și a mărturisit că atunci când va cădea ultima frunză a viței de vie, de pe zidul pe care îl vedea pe geam, va pleca și ea. Un pictor prieten de famile s-a gândit s-o ajute în felul său și în fiecare zi, dimineața devreme se urca pe zid și desena câte o frunză verde până când a înverzit tot zidul. Azi așa, mâine la fel, fata a văzut că natura o susține și ușor la început, apoi tot mai adevărat, a început să se întremeze. În prima zi din martie, pictorul a văzut întâia frunză verde, adevărată lângă frumosul lui tablou vindecător. Vizitând-o pe fată, a găsit-o pășind voioasă spre vindecare ! ’’ “ Ce poveste ! Știu că profesorii de la Medicină spun la curs istorii asemănătoare, ca să arate că prognosticul rezervat nu e bătut în cuie și speranța nu moare; păcat că uită de ele în practica de zi cu zi din cabinetele lor private ! Şi vindecările astea grabnice văd că li se întâmplă tot fetelor tinere, pe când noi… ’’ “ Ce vorbești, crezi că nu ne mai bagă lumea-n seamă ?! Mai deunăzi când veneam cu autobuzul, s-a răstit la mine un obraznic. “Doamnă, te dai la Bălcescu ?! ’’ Dar nu eram ațipită și m-am stropșit și eu:  Ce vorbești băiete, Bălcescu s-a dat la mine ?!  Aţi uitat de remediul minune ?!  Cum ziceam, puterea voinței ! Pentru din astea ca noi, mai e de ajutor și câte o rugaciune spusă cu sârg dimineața, la prânz și seara !’’.

Daria Dascălu

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *