Bela Vago la Regele Mihai

Trecutul ascunde nenumărate amănunte de importanță mai mare sau mai mică, dar care merită a fi cunoscute atât de marele public, cât, mai ales, de istorici. Întâmplări, atitudini aruncând lumină asupra poziției necunoscute, dar bănuite sau nu, ale unor personalități de prim rang, cum a fost Regele Mihai, nevoit să-și ducă traiul mulți, mulți ani în exil, împreună cu familia.

Fiind  în Israel prin anii 70 ai secolului trecut, prima vizită am făcut-o celor mai buni prieteni ai mei din tinerețe, Lidia și Bela Vago. El era șeful catedrei de istorie la Universitatea din Haifa. După emoția întâlnirii noastre – primiseră un splendid apartament cu vedere asupra orașului, portului, Mării Mediterane – Bela m-a luat să-mi comunice câteva date importante pentru soțul meu – de asemenea istoric – și care nu apăreau în scrierile din acele timpuri. L-am ascultat cu atenție timp de mai multe ceasuri, dar unicul detaliu din cele împărtășite pe care îl țin minte și acum – din păcate bietul meu prieten s-a stins din viață după decenii de tăcere datorate unui atac cerebral – se referea la vizita pe care o făcuse la Regelui Mihai al României, aflat în exil în Elveția.

rege_47201100

Prietenul meu mi-a povestit cum s-a desfășurat întâlnirea, rugându-mă să țin bine minte amănuntele. A sunat la poarta reședinței suveranului, care s-a arătat imediat. După ce Bela i–a înmânat cartea de vizită prin zăbrelele porții, aceasta s-a deschis, fiind poftit înăuntru.  Pe atunci făcuse senzație poziția consilierului Casei Albe în problemele politice internaționale, un polonez, dacă-mi aduc bine aminte se numea Kotarbinski, care se manifestase cam nediplomatic cu referire la U.R.S.S. într-o perioadă când politicienii americani tocmai se străduiau să ajungă la o oarecare înțelegere cu rușii. Drept urmare, omul a fost destituit din funcție. Comentând cazul, Bela și-a exprimat părerea că diplomatul polonez avus de fapt dreptate… La care Regele i-a răspuns că așa este, dar nici unul din ei doi nu poate afirma în public acest adevăr, care trebuia să rămână între ei doi.

Poziția Regelui a fost transmisă confidențial la București, unui prieten, tocmai istoric la Institutul de istorie al P.C.R., care, desigur, a știut să păstreze tăcerea – în mormântul din cimitirul Ghencea… Câte adevăruri, amănunte importante, vor fi zăcând sub pământul cimitirelor ???

Eva Szmuk

10.16.2016

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • Ladislau Gheorghe Gyemant commented on October 20, 2016 Reply

    Este vorba, de fapt, de Zbigniew Brzezinski, unul din marii sovietologi şi politologi ai vremii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *