Pentru a treia oară, câteva mii de oameni au ieșit în stradă la Budapesta pentru a demonstra împotriva închiderii cotidianului de centru stânga ”Népszabadság” și pentru libertatea presei. Demonstranții – o parte a societății civile, intelectualii liberali și de stânga, numeroși cititori ai ziarului – au acuzat guvernul Fidesz, personal pe premierul Viktor Orbán că măsura a fost luată la inițiativa acestora, cotidianul ”Népszabadság”  fiind deosebit de critic la adresa politicii guvernului, a poziției sale într-o serie de probleme interne și externe, în primul rând în problema faimosului referendum eșuat cu privire la refugiați. Pe de altă parte, în paginile ziarului au apărut dezvăluiri cu privire la corupția unor membri marcanți ai guvernului, inclusiv a familiei Orbán. Fidesz și liderul său au respins acuzațiile și au citat comunicatul  gruptului austriac ”Medianews” în care se scotea în evidență faptul că măsura a fost luată deoarece, de ani de zile, publicația înregistra pierderi și că tirajul ei a scăzut cu peste 70 la sută. Comunicatul dădea de înțeles că ”Népszabadság”  nu va fi desființat ci se vor căuta măsuri manageriale (și de conținut) care să-l eficientizeze. Până la ora actuală însă colectivul de redacție, inclusiv redactorul-șef nu au fost informați despre soarta ziarului și a lor.

Este adevărat, formal nu se poate vorbi despre o măsură guvernamentală,  ”Népszabadság” fiind un ziar particular. Dar în culise, pot fi folosite două metode, cele care în engleză se cheamă ”bățul și morcovul”, (stick and carrot), amenințare și răsplată. Cine poate ști cu ce a fost amenințat sau, mai degrabă, ce i s-a promis trustului de presă și proprietarului austriac pentru a lua această măsură. Numai naivii pot crede că închiderea celui mai combativ ziar din Ungaria a coincis în mod întâmplător cu ciclul de dezvăluiri despre corupția unor membri sau  sprijinitori ai guvernului. Partidul LMP (ecologist, de opoziție) a vorbit despre ”nemulțumirea oligarhilor Fidesz” care-și vedeau interesele amenințate.

Ceea ce s-a întâmplat cu ”Népszabadság”, de altfel cu multe publicații nu numai din Ungaria, aduce pe tapet o problemă mult dezbătută, cea a independenței ziaristului. Am mai scris despre această chestiune și opinia mea de atunci este confirmată. În afara cazului în care ziaristul este și patronul, proprietaul publicației, nu se poate vorbi despre independența ziaristului. Ideea că există un proprietar care  nu intervine în politica ziarului, în luările de poziție ale ziariștilor, nu  este reală decât în cazul în care un proprietar face o publicație să-și ”albească” banii și chiar nu-l interesează conținutul, deși nici această teorie nu prea stă în picioare deoarece în nici un caz nu ar dori ca de pildă el să intre în colimator. Publicațiile – și este firesc – reprezintă niște interese și aici  nu ne gândim numai la cele negative. Multe dintre ele susțin idei liberale, democratice, drepturile omului, sunt critice dar, să fim clari – rareori sunt neutre. Iar ziariștii care lucrează la aceste publicații, trebuie să reprezinte interesele proprietarului sau proprietarilor. Chiar dacă, așa cum a fost cazul la ”Népszabadság”, patronii nu erau unguri și se presupunea că sunt departe de conflictele interne din țară. Dar există o limită și dacă limita este depășită, dacă din cauza liniei presupus ”independente”  a publicației, sunt afectate interesele patronilor, se întâmplă ce s-a întâmplat și cu cotidianul din Ungaria.

Vorbesc din experiență proprie. Am lucrat aproape 10 ani la una dintre primele publicații particulare din România. S-a întâmplat să ni se spună, fără nici o jenă: acum scrieți așa, este interesul proprietarilor. Peste șase luni sau un  an, acea poziție se modifica, urmam să scriem invers. Nu știu care a fost situația la alte ziare, dar aici unde am lucrat, un tânăr și talentat coleg a plecat din redacție fiindcă nu a fost de acord cu linia ziarului. Repet, nu trebuie să privim acest lucru numai în context negativ. Dar trebuie să recunoaștem: o publicație, un post de televiziune, de radio, în general mass-media reprezintă niște interese, iar ziaristul trebuie să fie purtătorul de cuvânt al acestora, fie că-i convine, fie nu. Îmi aduc aminte în urmă cu vreo zece ani, de scandalul de la ”Evenimentul zilei ”, în care – din  cauza neînțelegerilor dintre redactorul-șef, ziariștii și patronii care au vrut să-și impună propria linie politică –  aproape tot colectivul de redacție și-a dat demisia

Revenind la ”Népszabadság”, după primele demonstrații de protest, citisem o știre că patronii,  care probabil nu s-au așteptat la așa  ceva, l-au invitat pe redactorul-șef să prezinte un plan viabil de mangement pentru continuarea editării ziarului. Acesta a condiționat cu menținerea colectivului de redacție și a liniei politice a ziarului. Invitația a fost făcută în urmă cu aproximativ două săptămâni. De atunci, au declarat ziariștii, nimeni nu i-a  mai căutat, nimeni nu a luat legătură cu ei. Chiar și fără cuvinte, reacția este limpede. Nu se dorește editarea publicației pe baza vechilor premise. Se reconfirmă ideea că un ziarist (sau un ziar) independent în condițiile capitalismului, este un mit.

Eva Galambos