Pro și contra

Înainte de a mă decide cum să întitulez acest articol, m-am gândit la un alt titlu și anume ”Pro sau contra”. Deși ele diferă doar printr-o conjuncție, aparent neutră, semnificația este esențial diferită. Pro sau contra presupune confruntare. Dacă ne referim la idei, înseamnă domnia exclusivismului, amintirea tristei ”cine nu e cu noi este împotriva noastră” sursa multor confruntări sângeroase de-a lungul sinuoasei istorii a omenirii, a națiunilor, a credințelor. Dimpotrivă, pro și contra înseamnă în lumea ideilor aplicarea și acceptarea conviețuirii lor, nu renunțarea la propriile opinii fie ele diametral opuse  cu ale celuilalt, ci ascultarea și luarea în considerație a acestora. Când nu  sunt permise idei pro și contra ne aflăm în fața unui mediu autocratic care poate evolua spre dictatură dacă dispune de forțe coercitive (arme, majorități excesive sau acces la bani publici fără control public adecvat).

thumbs up and down

Pro şi contra

Când nu există idei pro și contra înseamnă că nu există  deloc idei valide. Dacă ne referim la complicata  istorie a evreilor, a comunităților evreiești din trecut și prezent, de la  origini și de-a lungul veacurilor  până în ”zilele noastre  din  locurile noastre” avem o confirmare  a acestei dihotomii Aproape în toate etapele existenței lor, evreii au fost solidari în fața amenințărilor din afară, dar în același timp, au fost neîncetat animați de dispute interne. De mii de ani pro și contra a fost trăsătura  caracteristică a societăților evreiești din toate timpurile și de pe toate meridianele. Pro și contra a fost fermentul progresului, a ținut trează conștiința colectivă și a menținut în popor zelul pentru căutarea și respectul adevărului.

Mustrări de conștiință:)

Am avut senzația că am dezertat de la  împlinirea unei datorii asumate. Și anume aceea de a scrie la fiecare două săptămâni câte un articol în Baabel (mă bucur că cel puțin Baabel  a devenit un fel de brand – nu mai trebuie să adaug că este vorba de o ” modestă” revistă on-line cu apariție bilunară  cum sunt  și multe altele – căci ”lumea” cititorilor noștri ne știe și …ne așteaptă:) Recunosc că am ”tras chiulul”  și voi încerca să mă justific în primul rând față de mine însumi, și apoi față de cititorii mei fideli :),

recapitulând evenimentele care mi-au  ”tulburat”  ritmul obișnuit de pensionar  ”activ” mereu ocupat:)

 

Bereșit la Târgu- Mureș

Pentru cei cărora nu le este cunoscut acest eveniment-program  care a debutat la Sinaia în anul 2010  și a ajuns cu  succes la a 13-a ediție în 27-30 octombrie 2016, voi face o sumară descriere din punctul de vedere al unui participant fidel și obiectiv. Bereșit înseamnă ”început” în limba bibliei, fiind  primul cuvânt al primei cărți, din cele cinci presupuse că ar fi fost scrise de mâna lui Moise. Prima carte a Torei (și implicit a Bibliei) poartă titlul de sorginte latină Geneza – care înseamnă în toate limbile in care Biblia a fost tradusă, ”Creația ” sau ”Facerea”. În afara de limba ei originală – ebraica – în care titlul ”Bereșit” înseamnă ”început”. Sensul profund al acestei diferențe deloc întâmplătoare rezidă în ideea că însăși Creația a avut un început și un sfârșit. ”Spațiul” a fost creat în ”Timp”. Îndrăznesc să cred că ”inventatorii” acestei inițiative interesante, utile și frumoase au folosit termenul de ”Bereșit” doar în sensul ei de început, căci pe măsură ce numărul evenimentelor se înmulțește entuziasmul organizatorilor crește și nici vorbă ca cineva să aibă în vedere un sfârșit:) Ar fi și păcat.

Bereşit la Târgu Mureş

Bereşit la Târgu Mureş

Am participat  deci în zilele sfârșitului de octombrie la acest ”eveniment” care a avut loc de data asta la Târgu – Mureș într-o remarcabilă organizare atât datorită echipei deja rutinate a (JCC) Centrul Comunitar Evreiesc din București cât și inimoasei și talentatei conduceri a Comunității Evreilor din Târgu Mureș. ”Bereșit” este un program   european, promovat de JDC (Joint Distribution Comittee) cu scopul de a susține reînnoirea  spirituală a comunităților evreiești din țările Europei de Centrale și de Est care au fost practic nimicite de efectele distrugătoare ale Holocaustului și apoi ale regimurilor comuniste. În Grecia, în țările fostei Iugoslavii, în Bulgaria  și în multe alte țări, mai cu seamă în acelea în care au rămas foarte puțini evrei, – unde tradițiile identitare s-au pierdut în lipsa educației copiilor în spirit evreiesc – funcționează în ultimii ani, din inițiativa și cu coordonarea JDC, programul educațional ”Bereșit”. Se pare că în România a cunoscut o amploare și un succes ”de public” deosebit, bucurându-se de apreciere în comunitățile evreiești. S-a acreditat percepția că în afara calității care i s-a atribuit de ”Program de studii iudaice la nivel academic” (care în sine sună ademenitor:) este și un prilej de a petrece un week-end plăcut, de a te întâlni cu prieteni și cunoștințe, un fel de ”team-building” comunitar, cu costuri rezonabile. Și mai presus de toate să petreci un Șabat  împreună cu peste 300 de persoane, evrei  (cel puțin) prin ”alegere”, de vreme ce au ales să participe la această întrunire:) Șabatul este încoronarea Creației, și simbolul devenirii Omului asemenea Creatorului. Dacă privim zestrea comună a Celor Zece Porunci apare evident că singurul comandament care este diferit la evrei este cel care sfințește Șabatul. Probabil este cea mai importantă trăsătură identitară.  Momentele semnificative ale Șabatulu: aprinderea lumânărilor, Kabalat Șabat (primirea Șabatului), Tefila (liturghia de Șabat ) Masa de Sărbătoare (urmată de cântece de Șabat) apoi Havdala (ceremonia despărțirii de Șabat) constituie tot atâtea prilejuri de desfătare  și comuniune sufletească. Dacă doar acesta ar fi beneficiul  programului de Bereșit și ”tot ar fi de ajuns” ca să uităm de ”poticnelile” unele inerente altele ”induse”. ”Bereșitiștii” (denumire ad-hoc conferită participanților de venerabilul președinte al tuturor activităților și forurilor comunitare ale evreilor din România:)  au avut impresii, opinii și aprecieri ”pro și contra”, cum stă bine oricărui grup care își asumă principiile democrației, ca platformă de referință, nu doar ca slogan ”electoral”. Una peste alta cel de al 13-lea Bereșit (ajuns la maturitate ca băieții evrei care împlinesc vârsta de 13 ani:) a fost o reușită, o întrunire cu momente absolut inedite, cum a fost de exemplu spectaculosul dans țigănesc, oferit de o formație extraordinară a minorității rome din Târgu Mureș. Cu entuziasmul temperat doar de  nelipsita rutină festivistă,  participanții (și eu printre ei:) și-au promis să se reîntâlnească la cel de al 14-lea

Interiorul sinagogii din Târgu Mureş

Interiorul sinagogii din Târgu Mureş

Pe urmele Holocaustului

Pentru mica noastră familie, Holocaustul nu este o abstracție, în jurul căreia se pot face speculații de tipul ”a fost  dar nu chiar așa ”, ”doar nemții au fost de vină”, ci o realitate scrisă pe pietre de mormânt în cimitirul evreiesc/ortodox din Satu-Mare. În județul Satu-Mare, locuiau încă în aprilie 1944, 18900 de evrei, un sfert din populația ”Sătmarului”, care au fost deportați la Auschwitz, în zece zile (19-30 Mai). Aproape 15.000 dintre ei au fost gazați sau uciși de foame și torturi. Printre cei care au pierit  a fost  familia mea și a soției mele. Memoria le este păstrată prin numele lor gravate din 1946 pe mormintele bunicului meu Reismann Adolf ( Z.L.) care a decedat în 1938 și a bunicului soției mele Farago David (Z.L.) care a decedat tot în 1938.

tibi-la-mormantul-antecesorilor

Maţeva David Farago

tibi-inaintasii

Maţeva Adolf Reisman

După aproape 60 de ani, în anul 2005, din inițiativa Comunității Evreiești din Satu-Mare (preşedinte Nicolae Decsei) s-a amplasat în curtea Sinagogii Mari un Monument memorial, iar pe peretele sinagogii o tablă de marmură neagră pe care au fost gravate numele acelor victime   ale Holocaustului,  deportați din Satu-Mare, care aveau rude în viață să-și amintească numele lor și să contribuie la costurile ridicării Monumentului: 704 nume din cei 14.400 morți la Auschwitz. La Comemorarea de 70 de ani de la  deportarea evreilor din Transilvania de Nord, din inițiativa Institutului Național ”Elie Wiesel” (director Alexandru Florian) a fost fixată o placă memorială  pe zidul gării din Satu-Mare (la fel ca pe zidurile altor 12 gări din Transilvania) de unde au plecat spre Auschwitz, cele 6 garnituri de tren cu câte 33 de vagoane de vite, în fiecare vagon fiind înghesuiți 100 de evrei. Au trecut 72 de ani din ziua eliberării Ardealului de Nord (25 Octombrie 1944) de către Armata Română, dar nici un primar, nici un Consiliu Municipal din Satu-Mare sub nici un regim și  nici o guvernare, nu a catadicsit să închine un monument amplasat în spaţiul public, (nu în curtea Sinagogii!) în memoria celor 14400 de cetățeni ai orașului care au fost exterminați în mod barbar cu complicitatea tăcută sau zgomotoasă a unei părți din locuitorii  Sătmarului de atunci. Ar fi trebuit s-o facă.  Este o datorie morală care nu se epuizează. N-au făcut-o. În schimb au dat iama în proprietățile evreiești care au fost întâi jefuite de fasciștii de toate naționalitățile, apoi expropriate  de comuniștii de toate naționalitățile, iar de 26 de ani sunt sistematic furate de toate autoritățile și guvernele care s-au succedat după domnul Iliescu (comunistul cu față ”umană”). După ce în numele unei false ”dreptăți sociale” au fost vândute (pe bani) cele mai multe proprietăți care au fost naționalizate  de statul comunist fără nici un ban despăgubire, cele care au mai rămas s-au traficat de către avocați ”samsari” (fabricați pe bandă în ”quasi”universități) sau au fost restituite (pe bază de șpăgi)  în ordinea unor priorități false. Cu bucurie și speranță am aflat că în fine a fost votată Legea nr 103/2016 prin care se aprobă Ordonanța Guvernului Nr 21/2015  prin care se modifică Legea nr 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procedurii de restituire (ca sa vedeți ce simplu e:) a imobilelor preluate în mod abuziv. Este specificat că ”se analizează cu prioritate cererile formulate de …”persoanele desemnate” ca supraviețuitoare ale Holocaustului,  aflate în viață…Doar că această lege mult așteptată la a cărei elaborare a contribuit si deputatul minorității evreiești ?) nu precizează cine sunt considerați supraviețuitori și cine le atestă această calitate. Fără aceste precizări, mult așteptata lege nu rezolvă nimic în favoarea puținilor supraviețuitori care au rămas în viață. Rămâne în sarcina noului deputat al minorității evreiești ca să obțină o clarificare… a modificării:)  Cu ajutorul celui de sus (?) vom avea cel mai tânăr deputat în Parlamentul României după ce timp de 3 legislaturi l-am avut pe cel mai în vârstă. Noi evreii totdeauna ne-am distins prin reprezentanții noștri.:), pe care i-am ales  de data asta absolut democratic. Deși candidații au fost ”unici”  s-a votat : pro și contra. Eu am încercat la Satu-Mare  de-a lungul celor 3 zile cât am bătut cuminte  la ușile autorităților să regăsesc dreptatea,f ără succes…

La ANRP unde am fost dirijat în mod politicos, dosarul nostru este al 52601-lea. Până în prezent au fost ”analizate în vederea soluționării” 7599 de dosare (începând de la  apariția legii 165/2013). Dacă nu vor fi alte anchete de corupție la ANRP, care să perturbe ritmul analizelor, am putea avea șansa ca dosarul nostru Nr. 52601 șă ajungă la rând în următorii 20 de ani. Ținând seama că eu nu am decât 82 de ani (neîmpliniți:) s-ar putea să mai apuc. Dacă nu, atunci  am să las ”Dosarul” ca moștenire:)

 

Alegeri…

A fost o perioadă oricum agitată, care ne-a țintuit în fața televizoarelor, sursa înșelătoare a informațiilor, dar mai ales a interpretării acestora.  Trepidantele declarații ale candidaților, aleșilor și alegătorilor,   părerile contradictorii (adică diferite de la o zi la alta.) ale comentatorilor, analiștilor politici și ”prezicătorilor”, au estompat toate bubuiturile de tun, toate cutremurele, toate atentatele și migrațiile care în perioada votării pentru președintele Americii, nu mai impresionau pe nimeni. Nu mai e nevoie să adaug că  deși cel mai palpitant dintre toate spectacolele electorale a fost cel din Statele Unite, au mai fost și cele din Republica Moldova care au înfierbântat mai ales pasiunile românilor  de dincolo și dincoace de Prut. Mărturisesc fără jenă că am fost și eu convins ca ”toată lumea bună” că în SUA, Hillary va învinge detașat, având toate atuurile rezonabile și că nu ar fi putut avea un adversar mai lesne de învins decât Trump. Am fost și eu dezamăgit  de rezultatul votului ca toți ”fanii” ei mai ales că purtam  și port o simpatie (poate nejustificată:) lui Bill Clinton. După ce primul val al resentimentelor s-a liniștit,  gândurile m-au deturnat spre înțelepciunea bunicelor noastre, care după orice eveniment de mai mare anvergură al cărui rost profund nu-l înțelegeau, se întrebau cu candoare ”Oare asta e bine pentru evrei?” Cum în zilele noastre ce e ”bine” pentru Israel, ar trebui să fie ”bine” și pentru evreii din Diasporă (ceea ce din păcate nu totdeauna se confirmă:) putem să ne bizuim pe opiniile oficiale și cele neoficiale din Israel care evaluează pozitiv victoria neașteptată a incomodului și surprinzătorului miliardar. Este de notorietate relația tensionată de mulți ani dintre președintele Obama și primul ministru Netanyahu. Se așteaptă de la Trump o schimbare radicală a politicii americane față de Israel, în particular, și față de problemele grave cu care se confruntă Orientul Mijlociu. Slăbiciunile președinției Obama sunt atribuite și Premiului Nobel pentru Pace care i-a fost decernat oarecum ”în avans”, și pe care el a încercat să-l ”onoreze”  influențând, în special, politica externă americană într-o direcție care s-a dovedit de multe ori greșită: retragerea pripită a trupelor americane din Irak, suspendarea sancțiunilor economice aplicate Iranului, eșecul tratativelor dintre Israel și Autoritatea Palestiniană, războiul din Siria și altele.

tibi-trump-flancat-de-barron-si-mike

Trump flancat de Barron şi Mike Pence

Declarațiile lui Donald Trump în special pe parcursul campaniei electorale – neobișnuit de vehementă – l-au acreditat ca un tip nonconformist, agresiv, fără cunoștințe și experiență în materie de politică externă, ”antisistem”, izolaționist  și cu încă multe alte păcate care ar putea compromite viitorul Statelor Unite și chiar al întregii lumi, ținând seama că  America este liderul incontestabil al lumii de astăzi. O imagine care a persistat în reportajele CNN – imediat după anunțarea succesului obținut de Donald Trump – mi-au sugerat părerea că în ciuda nemiloasei ”bătălii electorale” în care mai puțin ideile ci mai mult epitetele  au influențat rezultatul, America – (PRO și CONTRA) – va rămâne fidelă rolului și responsabilităților sale de lider mondial al  libertății, democrației și progresului. Poate chiar va performa mai eficient. Pe imaginea evocată, victoriosul  Donald era flancat  în stânga de Barron Trump, fiul lui,  evident plictisit și obosit, dar luptând eroic cu somnul, iar în dreapta de Mike Pence vicepreședintele proaspăt ales. Trump este primul președinte – după moartea tragică a lui John F. Kennedy – care se mută la Casa Albă împreună  cu un băiat – un băiețel de10 ani – îmbrăcat elegant cu cravată, care (cred că e caz unic în analele Casei Albe) vorbește fluent în afară de limba engleză și cea slovenă, limba mamei lui Melanie, cea de a treia soție a lui Trump, emigrantă din Slovenia. De altfel prima soție a lui Trump, Ivana, a imigrat din Cehoslovacia și fiica ei Ivanka vorbește  limba cehă. Ivanka  s-a convertit la iudaism, după care s-a măritat cu Jared Kushner un evreu  religios. Ea conduce în calitate de CEO afacerile tatălui, Organizația Trump, o companie multinațională care valorează multe miliarde de dolari. Vicepreședintele Mike Pence este un creștin evanghelic, practicant originar din Columbus, un orășel cu cca 30.000 de locuitori în statul Indiana. Aici se află centrala (headquarter)  celui mai mare producător de motoare Diesel (pentru vehicule) din lume compania Cummins, Inc. o ”multinațională” care deține 600 de fabrici în diferite țări ale lumii, 6000 de distribuitori și vânzări anuale de 20 de miliarde de dolari.și zeci de mii de angajați. Ascendența aproape miraculoasă a lui Mike Pence din Columbus (Indiana) mi-a evocat amintirea acestui orășel american cu oameni cumsecade, respectuoși, harnici,  inventivi, credincioși și…bogați. Am cunoscut ”la fața locului” istoria companiei Cummins. Ca  într-un film american întreprinderea a fost pornită din nimic de către un mecanic isteț – purtătorul numelui care a devenit un brand internațional – cu sprijinul financiar al unui bancher local Irwin Miller (și el cât pe aci să devină președintele SUA). Foarte puțin a lipsit ca acum 40 de ani să se întemeieze o mare fabrică de motoare Cummins la Brașov. Din păcate și atunci au fost prejudecăți ”patriotarde” care au împiedicat realizarea unui proiect  care putea fi excelent pentru România. Nu am devenit peste noapte un adept entuziast a lui Trump, dar cred că există motive să credem că intr-o societate în care se afirmă liber opțiunile și ideile Pro și Contra, până la urmă ”societatea” este câștigătoare. Iar Donald Trump în realitate nu poate fi personajul antipatic, ridicol, misogin și incompatibil cu standardele ”establishementului” american, cum ne-a fost prezentat de presa ostilă și poate cu ”acceptul ” lui în dorința de a fi perceput ”altfel” decât ”concurența”

Să nu uit,

am mai făcut ceva. Mi-a expirat carnetul de conducere și, conform bunului obicei românesc, am apelat la un prieten să-mi ”pună o pilă” că am avut experiențe de coșmar cu orice trebuia să rezolv la Poliție. Cozi interminabile, mizerie, fum, ore în șir de așteptare, după care – ajuns  la ghișeu – ți  se spunea că trebuia să mergi în altă parte sau îți mai trebuie nu știu ce hârtie. Prietenul la care am apelat mi-a spus sa mă duc cu certificatul medical și nu e nevoie de nici-o intervenție. Nu mi-a venit să cred. Dar așa a fost. O sală de primire curată, chiar elegantă. Indicații clare (chiar estetice:) afișate  vizibil. Nici o coadă. La ghișeu o doamnă politicoasă, plăcută, mi-a verificat și primit documentele, mi-a făcut fotografia de rigoare.Toate în câteva minute. Mi-a spus zâmbind că voi primi carnetul nou prin poștă. Nu mi-a venit să cred. După trei zile  l-am primit. S-a schimbat ceva în România!! Nu am nimic contra:) Decât PRO. Acum sunt posesorul unui carnet de conducere valabil până în anul 2026! Sper să-l mai prelungesc odată, atât de mult mi-a plăcut procedura! (Ad Meea V’esrim)

 

Tiberiu Roth,15 noiembrie 2016

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

2 Comments

  • Luchi Tenenhaus commented on November 23, 2016 Reply

    Stimate domnule Roth, referitor la ezitarea dv. în alegerea titlului, acum câteva luni, mi-ați pricinuit o mare emoție, legată tocmai de un titlu pe care l-ați utilizat. Am început să citesc articolul ”Bikini la 70 de ani” , având în subconștient imaginea unei bunicuțe arătoase, chiar topless, purtând bikini. Realizați dezamăgirea mea, desigur imediat spulberată de valorosul material conținut.

  • Plugaru Valer commented on November 18, 2016 Reply

    Revine un sentiment deloc ciudat. Viata , in sine nu este o joaca oricat noi sau altii mai potenti stim sau stiu sa organizeze sarcinile proprii sau asumate. Inevitabil exista si bine si rau, evenimente si fapte care se succed si care ar trebui sa nu ne lase indiferenti. Sa fim pro si conta. Mai exact sa fim treji permanent. Aceasta insemnand sa fim parte, din toate punctele de vedere, ai unei societati civile potente care sa aiba ca obiectiv atat cetateanul, in toate imprejurarile in care se afla, cat si societatea cu toate implicatiile interne si externe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *