Răspuns publicat în Jurnalul Săptămânii

În ediția de astăzi, 04 octombrie, a săptămânalului Jurnalul Săptămânii, din Tel Aviv, a apărut răspunsul la Scrisoarea deschisă publicată în Baabel

Scrisoare deschisă către publicaţia Jurnalul Săptămânii, Israel

Din păcate, ziarul nu a publicat și Scrisoarea deschisă, pentru ca cititorii să vadă ce conținea ea și la ce se referă răspunsul. Revista Jurnalul Săptămânii neavând, deocamdată, o versiune electronică, putem publica doar o imagine a articolului, ceea ce și facem.

Andrea Ghiță

3 Comments

  • Tiberiu Georgescu commented on October 10, 2017 Reply

    Aveti dreptate.Uneori memoria imi joaca feste.Scuze..

  • Tiberiu Georgescu commented on October 9, 2017 Reply

    Stimata doamna Ghita,
    Intr-o zi ca asta-9 oct. ziua holocaustului in Romania-gandurile ma poarta inapoi cu decenii cand, copil fiindI(n.1933-am fost martorul unor ticalosii la care au fost supusii evrei, buni prieteni ai tatalui meu,fireste si ai mei.
    Despre lagarele naziste am citit multe iar pe unul dintre ele l-am si vizitat.De acea vizita am o amintire cumplita;era in 1981, impreuna cu sotia mea, intr-un grup ONT am parasit Weimar-ul indreptandu-ne catre Buchenwald.La intrare, in fata portii metalice -n-am sa uit acel “Arbeit macht frei” -ne primeste un militar Deschide masiva poarta,intram iar in urma noastra milkitarul inchide poarta cu un zgomot pe care-l am si acum in memorie si o incuie.
    In acel moment am avut o tresarire:daca totul este o farsa,daca totusi ‘se mai lucreaza’, daca suntem niste cobai d buna voie care am si platit intarea pentru…Ei bine,am mers ca un automat peste tot unde ne-a condus ghidul,obsedat de gandurile astea.Mi-am zis, bine ca nevasta-mea nu a intrat.am asteptat clipa iesirii din lagar, care mi s-a parut o vesnicie.Ore intrregi in autocar nimeni nu a scos o vorba;abia dupa amiaza am marturisit unui coleg de grup gandurile care m-au framantat la inchiderea portii;am aflat de la acel domn ca majoritatea din grup au trait groaza acelor clipe de la intrare..Greu imi vine sa-mi inchipui ce a fost in inimile celor care intrasera pt. totdeauna pe poarta lagarului.
    Sa dea Dumnezeu ca asemenea “asezaminte” sa nu mai apara niciodata.
    Despre ce s-a intamplat cu unii colegi de facultate in 1959 cand au vrut sa emigreze, cu alta ocazie.

    Un gand bun de la Tiberiu Georgescu.

    • Andrea Ghiţă commented on October 9, 2017 Reply

      Multumesc pentru comentariu.
      Dores să fac, totuși, o corectură, domnule Georgescu: Pe poarta lagărului de la Buchenwald (unde au fost deținuți tatăl și unchiul meu) scrie Jedem das Seine. Arbeit macht frei scrie pe poarta lagărului de la Auschwitz.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *