(“Kibli“ – apare într-un articol  scris de Andrea Ghiţă, în Baabel  October / 2017 )

Kibli ca șansă trebuie să apară, deci nu e ceva garantat ; Kibli nu e pentru oricine, ci numai pentru cei ce au primii „sclipirea“ de moment,  ei fiind cei care beneficiază de posibilitate – deci Kibli, chiar dacă apare, nu e pentru cei multi. Cei multi trebuie să considere Kibli ca pe un miracol, iar pe miracole nu trebuie sa te bazezi . Kibli  poate apărea atunci când oamenii sunt puși în situații limita; situatiile limită pot apărea din senin – catastrofe  naturale de ex. – sau se dezvolta treptat  ca bolile aduse de bătrânețe la orice ființă, cum este şi cazul cu societățile care  „îmbătrânesc “ .

O societate nu „ îmbătrânește“ atunci când media vârstei crește,  ci atunci când tineretul de la care se așteaptă  progresul societății în viitor suferă de anumite „boli“ descrise bine de Socrate în urmă cu două milenii şi jumătate : „… Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, dispreţuiesc autoritatea şi dovedesc lipsă de respect faţă de bătrâni….Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei înşişi. Nu au pic de respect pentru părinţi sau persoane în vârstă. Vorbesc ca şi cum ei înşişi ar şti totul şi ceea ce noi considerăm înţelepciune este lipsit de relevanţă pentru ei. Cat despre fete, ele sunt directe, lipsite de modestie şi nefeminine în limbaj, comportament şi îmbrăcăminte”.

Se stie că Socrate a fost cetățean al Atenei în timpul când aceasta a fost înfrântă de Sparta în urma unui lung război. La rândul ei Sparta, deși victorioasă, a fost atât de slăbită încât nu mai era nevoie de nici un efort militar din partea perșilor pentru a subjuga cele două cetăţi care împreună ar fi putut să oprească  imperiului asiatic.

Societățile democratice sunt pe un drum de îmbătrânire. Salvarea lor este în tineri, iar sarcina de a împiedica „îmbătrânirea“ tinerilor, le revine bătrânilor „tineri “; aceștia trebuie să-i „întinerească“ pe tineri, printr-o educație care să îmbine elemente ateniene şi spartane – tinerii trebuie să adopte valori utile lor şi societăţii în care trăiesc şi să aibă pregătirea necesară luptei pentru aceste valori .

Evident transformarea ar trebui începută cu tinerii aparținând acelor segmente ale societății care au mai avut de suferit în perioade istorice diferite. Evreii de exemplu au făcut parte dintr-un astfel de segment în trecut şi ei ar trebui sa nu contemple Holocaustul ca pe un album relatând ce li s-a întâmplat altora ci ca pe un manual din care extragi învăţăminte, înveţi ce probleme au avut alții şi cum le-au rezolvat şi mai ales te invita sa creezi probleme imaginând inimaginabilul , probleme la care sa le vezi soluția . Evreii din U.S.A. şi Canada sunt în poziția cea mai favorabila de a porni aceasta transformare şi e de sperat ca şi alţii ii vor urma .

…În urma cu câțiva ani când a fost un tsunami devastator în Oceanul Indian o fetiță din Anglia era împreună cu părinții pe o plaja din Tailanda; la un moment dat fetița a văzut în apa semnele prevestitoare despre care învăţase la şcoală. Alertați şi convinși de istericalele fetiței, familia a părăsit plaja înapoind-se la hotel aflat la o oarecare înălţime. Cunoștințe, decizie luata la timp şi pusa în aplicare – fuga din faţa unei catastrofe naturale i-a salvat.

În anul 1814, Franța a trăit surpriza întoarcerii neașteptate a lui Napoleon din exilul de pe insula Elba. Entuziasmul maselor a fost de nedescris. Reproşândui-se lui Ney, fost mareșal al lui Napoleon şi numit apoi, de bourboni, șeful armatei, că nu face nimic pentru a opri cursul evenimentelor acesta a răspuns: „Eu nu pot opri valurile marii, doar cu două braţe!“

Sper că cei care citesc rândurile de faţă înţeleg că nu m-am referit la fenomene care te pot lua prin surprindere, ci la ceea ce președintele Reagan spunea: „Niciodată distanţa dintre libertate şi extincție nu este mai mare de o generație”. Desigur nu ajunge să fiu înțeles, ci trebuie acționat şi asta depinde de „dacă voi vreţi…” (Herzl).

Ivan  Klein / N.Y.