World puzzle

În cele de mai jos prezint parte din gândurile mele despre lumea în care trăim, ce am înțeles eu prin prisma experienței personale, din cele citite / auzite. Nici vorba de o tratare științifică , exhaustivă  a vreunui subiect abordat

Prin anii 70 am citit o carte cuprinzând ideile Clubului de la Roma ( think tank ) referitoare la viitorul omenirii. Cartea , intitulată  „Limitele creșterii” , avea un motto sumbru Pământul are cancer, iar acest cancer este omul , iar conținutul prezenta previziuni pesimiste pentru următorii 100 de ani. Prognozele sumbre, însoțite de cifre, se refereau la creșterea nelimitată  a populației  mondiale  vs. resursele limitate ale globului .

1 – epuizarea resurselor naturale, o prognoză care nu s-a adeverit  până în prezent. Să luăm cazul petrolului: s-au descoperit zăcăminte noi, se aplică tehnologii noi de extracție mai eficiente (care reușesc  să micșoreze  procentul  de petrol  ce rămâne în zăcământ). De mare importanță a fost și este reducerea consumului  de benzină  (motoare mai eficiente, mașini mai mici ) .

2 – creşterea subnutriției și malnutriției nu s-a adeverit vizibil. Nu-mi dau seama care e situaţia reală. S-a realizat o creștere a producției agricole – fără o creștere semnificativă a suprafețelor agricole – grație noilor soiuri cu o productivitate mai mare, mai rezistente ( să nu uităm plantele modificate genetic). Cu ajutorul ierbicidelor  / insecticidelor / pesticidelor s-au putut reduce alte tipuri de pierderi deosebit de mari. Totuși, e demn de menționat că așa cum extinderea suprafețelor agricole aproape că şi-a atins limitele și solul folosit de plante, la o adâncime de 10-20 metri, se poate epuiza  nemaifiind ceea ce a fost în urma formării în decurs de milioane de ani, în ciuda utilizării îngrășămintelor. În consecinţă  nici calitatea lor nu va fi la fel. Însă şi omul poate veni cu metode de creștere a producției – udând măslinul, copac care s-a obișnuit să trăiască pe sol uscat, se obține o producție mai mare de măsline diferite , iar mai apoi intervine industria alimentară care are grijă ca uleiul prezentat ca virgin, obținut prin presare la rece, să nu fie 100% …decât pe eticheta sticlei.

În carte se făceau referiri la o nevoie sporită de proteine. Pe baza unor calcule simple, autorii au dedus că neputând-se  extinde nelimitat suprafața de pășunat, producția animală însăși e limitată, deoarece o vită are nevoie de o anumită suprafață de pășunat, iar de pe suprafața totală de pășuni s-ar putea obține X kg de carne suficiente pentru Y ființe umane. Parcă se amintea de producție de proteine din petrol. Omul nostru însă e inventiv – am citit în urmă cu 20 de ani de o creștere a vitelor în niște țarcuri închise , cu o suprafață betonată atât de limitată încât vita stă ori în picioare ori așezată chinuit pe betonul mai mult sau mai puțin curat . Condițiile fiind atât de nenaturale pe toată durata vieții , animalul era tratat cu antibiotice, hormoni etc. … aceasta petrecându-se în statul Montana, stat împădurit din nordul S.U.A., având o suprafață de 1.000.000 km2 și o populație de 1.000.000 locuitori … Din cele câteva exemple de mai sus reiese clar că hrana nu mai este ceea ce a fost, iar cu toții știm că  „ești ceea ce mănânci”!

La fel se întâmplă şi cu ceea ce ne îmbrăcăm tot așa – fibrele artificiale iau locul fibrelor naturale mult mai sănătoase (conţinutul de bumbac de pe etichetă – mai mult sau mai puțin adevărat – e în scădere continuă  și nu spune cât e bumbac recirculat care se deteriorează foarte repede) ….Aprops de bumbac. Să menţionăm progresul remarcabil al meteorologiei. Am  citit că pe baza manifestării  lui El Nino  se pot face prognoze anuale globale – deci un agricultor din Africa de Sud de ex., știind că urmează un an secetos va cultiva plante care cer mai puțină apă, având în final o recoltă redusă, dar evitând o cultură total compromisă .

3 – Contaminarea ambientală era termenul  folosit pentru poluare.

Pentru că nu mai rețin detalii despre acest subiect, voi prezenta câteva opinii despre modificările climei, o temă de care s-au ocupat și se ocupă mulţi, făcînd bani serioși  din asta. (Al Gore, vârful de lance al campaniei, a luat premiul  Nobel  scriind o carte de nivelul unui elev  de clasa VIII-a. Vorbea  despre economisirea energiei, dar avea un consum personal de energie electrică de zeci de ori mai mare decât consumul  mediu  anual al unei  familii americane ) . În contextul mondial actual nu se poate face prea mult în direcția reducerii consumului resurselor energetice sau de a reduce poluarea produsă de procesele de ardere  – ambele obiective ( mai puțin bioxid de carbon & mai puține alte gaze poluante ) sunt realizabile în statele dezvoltate, dar implementarea  de măsuri  corespunzătoare  ar aduce scumpiri și reducerea ritmului  dezvoltării  economice care ar nemulțumi populația – cât despre statele în curs de dezvoltare, nici vorbă să adere, în mod real la norme, deci  vor contribui din plin la poluarea globală . În urma celor citite, mi s-a părut că schimbarea procentuală a bioxidului de carbon în atmosferă  e infimă. Nu ştiu dacă asta înseamnă  mult  / puțin pentru ființa umană . ( În consecinţă e o schimbare infimă a procentului de oxigen în aer – dar la înălțimi oamenii trăiesc în aer rarefiat) . Mai degrabă plantele, consumatoare de bioxid de carbon, simt asta – anumite plante, arbori  cresc acum mai înalți în pădurile amazoniene ceea ce afectează  plantele mai mici căci le reduc razele de soare . Pe scurt emisia de bioxid de carbon nu poate fi redusă,  iar  creșterea infimă  a concentrației în aer nu o știu dovedită ca dăunătoare omului . Înainte de a lua în considerare creșterea concentrației  bioxidului de carbon în atmosferă vinovată de încălzirea globală,  eu precizez că nu sunt convins că această afirmație e reală . Nu știu în ce măsură  un număr  limitat de puncte de urmărire meteorologice – de  circa zece ori mai multe în emisfera nordică decât în cea sudică , unde se pare că se petrece o răcire – ne  dă o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă, iar fenomene de încălzire / răcire globală  s-au petrecut  nu o dată înainte de apariția omului pe pământ .

4 – Clubul de la Roma a căutat o soluție pentru o omenire cu tendințe sinucigașe – ambiții de consum nelimitate vs. resursele limitate ale planetei – iar soluția considerată era investirea masivă în educație. Ideea în sine e bună, dar americanii au o vorbă „diavolul e în detalii” .  Pe baza experienței  mele personale în multe școli americane – e drept în cartiere sărace –  pot afirma că e  un dezastru. Tinerii termină liceul fără să aibă cunoștințe de vreun fel, fără să fie obișnuiți să muncească , dar îndoctrinați  că sunt formidabili și sunt îndreptățiți  și în stare să conducă societatea . În curând vin alegerile în America și zeci de mii de tineri din aceștia vor să intre pe scena politică – președinții americani consideră de datoria lor să asigure posibilitatea oricărui tânăr de a urma un colegiu , ceea ce face el după absolvire cu diploma și datoriile de școlarizare , dacă e cazul , asta e treaba tânărului . Politicieni sunt interesați în viitorul propriu, nu al societății .

Închei, repetând că acest articol nu are pretenţia unei disertații științifice, exprimând doar gânduri / observații, îngrijorări… Eu fiind un pesimist .

Ivan Klein

One Comment

  • George Kun commented on August 23, 2018 Reply

    Ivan, prieten drag, tot ce scrii e cam adevarat, si poate ca nu strica , pentru echilibru, sa ne informezi sau sa aduci in prim plan informatii rau mirositoare in fata nasurilor celor care incearca, in mod naiv, sa se se ascunda , cel putin mental, intr-un mediu mai dezodorizat, bun pentru suflet, inima si creier. Interpretez mesajul tau ca :Tzara arde si baba se piaptana”. Ciao, Gyuri Kun

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *