Miturile fondatoare ale antisemitismului – o carte mereu actuală, a istoricului Carol Iancu

Cercetarea mea doctorală a avut în vedere studiul istoriei evreilor din România și Ungaria în perioada 1945-1953, perioada imediat următoare războiului. O lucrare interesantă pe care am întâlnit-o pe parcursul cercetărilor mele a fost cartea profesorului Carol Iancu de la Universitatea Paul Valery Montpellier III, cu titlul “Miturile fondatoare ale antisemitismului. Din antichitate până în zilele noastre”, despre care am să vă vorbesc în continuare. Lucrarea  a fost publicată în primă ediție la Toulouse cu titlul “Les mythes fondateurs de l’antisemitisme. De l’Antichité a nos jours”. Cartea a fost publicată în limba română și reeditată la Editura Hasefer în 2018. Lucrarea aduce în lumină rădăcinile antisemitismului, marginalizarea unei comunități care de-a lungul istoriei a vrut să își păstreze comunitatea și religia. Analiza pe care o face autorul antisemitismului începe cu epoca antică, continuă cu timpurile medievale, apoi cu epoca modernă și contemporană. În calitate de evreu, încearcă să își apere comunitatea cu argumente raționale și logice.

În ediția din 26 aprilie, 2019, a României literare, Carol Iancu explică motivația care l-a determinat să scrie această carte. Astfel își amintește de o celebrare a Paștelui evreiesc din copilărie, când a oferit unui bun prieten o bucată de pască (“maţa”), iar aceasta a crezut că este făcută cu sânge, conform unei născociri ale antisemiților că evreii la fabricarea azimei ar folosi sânge omenesc, un lucru neadevărat, însă. Această întâmplare l-a determinat pe autor să studieze istoria evreilor. Un alt motiv a fost admirația sa pentru istoricul Jules Isaac și faptul că a fost membru al asociației Amis de Jules Isaac.  

Într-o dezbatere la Institutul Cultural Român la Tel Aviv din 8 noiembrie, 2018 cu privire la reeditatea acestei cărți, filozoful clujean, Andrei Marga a spus:”Mitul este o propoziție, o teorie în care lumea crede cu tenacitate, chiar împotriva faptelor, împotriva argumentelor. Termenul este folosit în titlul volumului pentru a surprinde din punct de vedere istoric, bazele antisemitismului, bazele acestei credințe care contrazice orice      rațiune, conform căreia evreii sunt altfel decât ceielalți pentru motivul că sunt evrei, în primul rând”. Creștinii i-au blamat pe evrei pentru crima de deicid, au respins Israelul, au văzut diaspora evreiască ca o pedeapsă pentru deicid, au considerat că iudaismul a degenerat, acestea fiind câteva din miturile creștinismului teologic, arată profesorul Carol Iancu.

            Carol Iancu descrie istoria iudaismului în epoca greacă și romană. Pledează pentru ideea că anti-semitismul nu este un fenomen etern pentru că există comunități care nu au cunoscut niciodată antisemitismul.

            Anti-semitismul este întâlnit în retorica creștinătății și a islamismului. Dar originile lui datează dinaintea culturii grecești și a celei romane. Carol Iancu subliniază că a existat în retorica creștinismului un discurs care să îl separe de iudaism. După instalarea creștinismului în Imperiul Roman, evreii s-au confruntat cu și mai multe dificultăți. Autorul îl citează pe Sfântul Augustin în opinia căruia evreii s-au născut pentru a fi sclavii creștinilor.

            În epoca medievală, rolul evreilor a fost mai degrabă economic, fiind implicați în comerț și în afaceri bancare. Rolul lor în comerțul cu bani a crescut începând cu secolul XIII, după ce  această îndeletnicire a fost considerată ca nepotrivită pentru creștini. Evreii erau considerați de către neevrei ca fiind creditori fără milă, ceea ce nu era un fapt real.

            Carol Iancu prezintă, în același timp, în lucrarea sa, situația evreilor din Țările Române. În timpurile medievale, în Țările Române evreii primeau privilegii dacă treceau la creștinism. Începând cu secolul al XVIII-lea, arată autorul, evreii au fost victima acuzației că practică omorul ritual în toată  Europa. Scrierile acelor vremuri relevă aspecte antisemite, inclusiv în Țările Române, este opinia profesorului Carol Iancu.

            În epoca modernă, situația evreilor în România și Rusia era departe de a fi bună. În România, articolul 7 al Constituției din 1866, menționa că cetățenia română va fi acordată numai locuitorilor creștini. Sub presiunea Congresului de la Berlin a fost adoptat un nou articol care nu a adus schimbări considerabile. Conform noii legislații, evreii au fost naturalizați individual, astfel că doar evreii care au luptat în Războiul de Independență au primit cetățenia. Până la primul război mondial, evreii au continuat să facă față la destule discriminări. Ei  au putut fi activi în toate profesiile și au putut studia în școlile din România numai plătind taxe ridicate.

            În Rusia țaristă, arată autorul, antisemitismul s-a perpetuat și în timpurile moderne. În timpul Ecaterinei a II-a, evreii au fost mutați într-o zonă de rezidență de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Au fost forțați să facă 25 de ani de serviciu militar în timpul țarului Alexandru II. În Rusia, acuzațiile de omor ritual puse asupra evreilor au fost frecvente.

            Autorul menționează tragedia Holocaustului (Shoah) prin care au trecut evreii în perioada celui de-al doilea război mondial. Carol Iancu subliniază că după identificarea existenței lagărelor de concentrare unde mii de evrei au murit, atitudini de negare a Holocaustului persistă în state ca Germania, Marea Britanie, Canada, Italia, Franța, Statele Unite.

            Crearea statului Israel a însemnat un cămin visat pentru supraviețuitorii evrei ai războiului. Mulți evrei au emigrat în Israel chiar din statele comuniste, dar au trebuit să facă față politicilor anti-sioniste ale statelor plasate sub influența sovietică. Nu în cele din urmă, sunt multe voci care îi condamnă pe evrei de instaurarea comunismului în Rusia, dar autorul subliniază că majoritatea populației evreiești nu s-a implicat în Revoluția Rusă.

            Lucrarea ne relevă un aspect important al istoriei iudaice, istoria antisemitismului fiind o parte a istoriei poporului evreu. Profesorul Carol Iancu prezintă această istorie, arătându-ne pe o scală largă, în timp și spațiu, seria de dificultăți prin care poporul evreu a trecut. Studiul său este binevenit într-o lume în care mai există discriminare. Pe scală istorică, istoria și cultura evreiască au existat înaintea creștinismului și merită studiate ca o etapă în evoluția omenirii.

Anca Oltean

9 Comments

  • Andrei Heilper commented on June 19, 2019 Reply

    Felicitari pentru aceasta revizie.
    Sunt mirat ca si astazi un comentator simte nevoia de a “nuanta” luipta cu antisemismul. Dar intodeauna am avut sa ne luptam si cu evreii.

    De exampul, recenta analiza DNA arata ca evreii au o legatura de sange incontestabila.

    In plus, situatia omorului ritual legat de azima este mai complicata datorita unei nefaste publicatii a profesorului Ariel Toaff de la univ. Bar-Ilan,

  • Alex Schneider commented on June 15, 2019 Reply

    Multumesc D-nei Oltean pentru recenzia concisa a unei carti importante a prof. Iancu pe un subiect istoric si totusi foarte actual
    si important .

    Fara indoiala cartea recomandata trebuie citita !

  • Andrea Ghiţă commented on June 2, 2019 Reply

    Stimată doamnă Rozenberg. Din contextul frazei citate şi criticate de Dvs, reiese clar că referirea nu se face la statul Israel, ci la poporul lui Israel. E vorba de miturile fondatoare.

    • Veronica Rozenberg commented on June 2, 2019 Reply

      Imi pare rau dar nu sunt de aceasi parere. Poporul lui Israel a fost o notiune insasi disputata in decursul timpului, atat in privinta definitiei propriuzise, cat si a asocierii ei la teritoriu sau la legaturi de sange.
      Lucrarea prof. Iancu se ocupa de miturile fondatoare ale antisemitismului, ale unui fenomen transnational, cu radacini istorice foarte vechi.

      In continuare cred ca precizarea pe care o mentionati era importanta si nu este deductiba in mod evident. In plus intreaga analiza sugereaza, chiar daca voalat, o 3 a intregiii crestinatati ca fiind motorul, care a generat miturile antisemite. Cred ca si in acest sens este nevoie de nuantari.

      • Veronica Rozenberg commented on June 2, 2019 Reply

        Imi cer scuze pentru omisiunile facute in scris
        1. precizarea dnei Andreea Ghita nu este deductibila, nu decurge din….
        2. in loc de
        “o 3 ” trebuia sa fi scris o invinuire”

  • Veronica Rozenberg commented on June 1, 2019 Reply

    Nu cred ca primei contributii i se cuvine dreptul de
    a primi “hanuka gelt”, atunci cand sunt prezentate fapte care dau realitatii o fata incorecta.
    Una din calitatea contributiilor istorie, politice si cu caracter social publicate la Baabel au privilegiul sa infatiseze o realitate documentata, aceasta spre deosebire de povestile personale, impresiile sau evocarile la care subiectiviitatea poate prima, adaugand chiar o nota benefica, originala.
    .
    Felicitarile i se cuvin doamnei pentru cercetarea
    intreprinsa si mai ales finalizata.

  • GBM commented on June 1, 2019 Reply

    E cazul sa mentionam faptul ca aceasta e prima contributie a Dne Oltean la BAABEL
    O felicit si ….la mai multe!!!
    GBM

  • Veronica Rozenberg commented on May 31, 2019 Reply

    Citez din aricolul dnei Oltean:
    ” Crestinii i au blamat pe evrei
    pentru crima de deicid, au respins Israelul, au văzut diaspora evreiască ca o pedeapsă pentru deicid, au considerat că iudaismul a degenerat, acestea fiind câteva din miturile creștinismului teologic, arată profesorul Carol Iancu.

              Va felicit pentru lucrarea si cercetarea doctorala, dar as dori sa fac o observatie.
    Fraza de mai sus exprima o generalizare problematica, dupa parerea mea. Nu cred ca se poate afirma ca ” crestinii au respins Israelul”, in primul rand pentru ca decizia partitiei Palestinei, care a dus in anul urmator la intemeierea Israelului, a fost luata in 1947 prin votul statelor membre ale Natiunile Unite. Deci, fara a intra in detalii, acele state erau state prin excelenta crestine. Lucrurile nu pot fi generaluzate, cum de altfel nu cred ca poate sta in picioare afirmatia care urmeaza, referitoare la atitudinea de negare a Holocaustului in state ca ….
    Atitudini de negare a Holocaustului nu sunt atitudini la nivel de State, poate cu exceptia Iranului si poate alte state islamice, dar nu statele mentionate, chiar atunci cand indivizi particulari afiseaza si publica lucrari privind asrmenea atitudine. Ea nu reprezinta decat atitudinea lor personala.

    In ciuda problematicii pe care evreii au infruntat o timp de secole, nu cred cs este indicat de a intra in generalizari si afirmatii imprecise, al caror efect cu siguranta nu poate apara nici onteresele teoretice si nici cele practice ale evreilor de pe mapamond.
    PS. Diaspora evreiasca s a petrecut ca urmare a unor conditii istorice in diverse perioada ale evolutiei istoriei umanitatii, ma indoiresc ca aceasta a avut ca baza invinuirea evreilor de deicid.

  • Tiberiu Ezri commented on May 30, 2019 Reply

    O carte care se pare ca este un “must” sa o citim.
    Imi permit o mica rectificare: In lagare au murit sau mai exact au fost masacrati nu mii ci milioane de evrei. Numai dintre evreii din Marghita, oraselul transilvanean unde m-am nascut au fost masacrati la Auschwitz aproape 2000 de evrei.
    Avand in vedere ca multi antisemiti nu au intalnit in viata lor nici macar un evreu, oare s-a pus vreodata intrebarea geneticii antisemitismului asa cum unii cred despre originea genetica a caracterului mincinos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *