Pentru prima dată, din 2010 încoace, opoziția din Ungaria a înregistrat o victorie semnificativă. La alegerile locale recent încheiate a reuşit să „smulgă” Budapesta, de sub dominaţia Fidesz şi a câştigat zece din primăriile marilor oraşe. Tot opoziţiei i-a revenit şi consiliul general al Budapestei, întrucât a obţinut o majoritate confortabilă.

Noul primar al Budapestei, Gergely Karácsony, membru al formațiunii Párbeszéd Magyarországért (Dialog pentru Ungaria), reprezentând  stânga ecologistă, care deținuse postul de primar în sectorul VIII al capitalei, a declarat că locuitorii au recâștigat Budapesta și că începe o eră nouă în viața orașului. Elegant, fostul primar, István Tarlós, independent susținut de Fidesz, și-a recunoscut înfrângerea, el obținând 44 la sută din sufragii, față e Karácsony care fusese votat de peste 50 la sută dintre alegători.

Desigur, este o victorie importantă, un început care poate să demonstreze că o bună strategie, unele compromisuri și renunțarea la orgolii, pot realiza un front comun al opoziției, poate chiar în perspectiva alegerilor legislative din 2022. Dar pentru aceasta este o cale lungă de străbătut, cu multe obstacole. După cum arătam în titlu, s-a câştigat o bătălie, dar războul cu premierul Viktor Orbán și cu Fidesz este departe de a fi câștigat.

Analizând rezultatele la rece,  trebuie să recunoaștem că, în pofida unor aprecieri de tipul  „este începutul sfârșitului lui Viktor Orbán”, realitatea este alta. Da, Budapesta a fost câștigată, capitala fiind întotdeauna unul dintre puținele locuri unde opoziția  mai obținea niște locuri. Cu Karácsony Gergely, care de-acum și-a demonstrat capacitatea de a administra un sector al Budapestei, cu o echipă tânără și cu inițiativă și – atenție – în condiţiile în care nu va fi sabotat de premier, este posibil ca să se realizeze programul care și-a propus să lupte împotriva corupției, mai ales în sectorul imobiliare și să facă o capitală ”verde”. Dar să nu uităm, este vorba de alegeri locale, cu mai puține substraturi politice. Din păcate, restul țării a rămas  tot în umbra Fidesz. Este adevărat că zece mari orașe au primari din opoziție, dar  aproape pretutindeni consiliile locale sunt dominate de Fidesz, astfel încât orice inițiativă, care nu este pe placul partidului de guvernământ, poate fi foarte ușor respinsă. Iar în ceea ce privește orașele cu populație medie, cele mici și  localitățile din mediul rural, toate au fost câștigate de Fidesz. În aceste condiții, chiar nu se poate vorbi de începutul sfârșitului premierului Orbán ale cărui mesaje antieuropene și antiimgrare sunt bine primite de majoritatea ungurilor.

Prin aceste afirmații nu vrem să minimalizăm performanțele opoziției care a găsit „un modus vivendi” prin care să-și strângă rândurile, mai ales că obiectivele în cazul alegerilor locale nu sunt greu de conturat, sunt de multe ori comune și, în general, n-au de ce să dea naștere la divergențe, eventual doar în cazul priorităților. Altfel stau lucrurile când va fi vorba de alegerile cu miză politică.

În primul rând, să vedem din cine este compusă această opoziție? În principiu este de orientare de centru stânga-liberală, dar în multe locuri s-au încheiat înțelegeri şi cu Jobbik, o formaţiune care se bucură de suficientă popularitate pentru a obţine locuri în consiliile locale sau chiar la primăria unor localități. Chiar dacă Jobbik susține că și-a schimbat principiile, a renunțat la poziții antisemite și antiroma, radicalismul său a rămas acelaşi. Cum va afecta o astfel de alianță prestigiul celorlalți membri ai opoziției? Este oare suficient numitorul comun adoptat ”să-l dâm jos pe Orbán” pentru o victorie electorală? Este de acceptat dictornul ”scopul scuză mijloacele”? Oricât de tentant pare, nu cred că această linie ar aduce mai multe voturi. Poate din partea alegătorilor Jobbik, dar i-ar îndepărta pe cei din spectrul politic de centru sau stânga.

Există și un alt aspect, o altă contradicție – aici mai degrabă de prestigiu, mai puțin de principiu – şi  anume existența a două formațiuni de stânga: Partidul Socialist Ungar și Coaliția Democratică, tot de sorginte socialistă, condusă de fostul premier  Ferenc Gyurcsány, destul de popular. Cum se vor împăca ele, cum vor împărți locurile de candidați, cum se vor diferenția în campania electorală? De fapt, cele două vor fi concurente și, pe undeva, ar putea submina unitatea opoziției. Interesant de văzut unde se va situa LMP [Lehet Más Politika] (Poate exista și o altă politică,  partid de orientare ecologistă. La alegerile municipale și-a găsit locul dar, din punct de vedere politic, se distanțează de celelalte componente al opoziției.

Va fi opoziția în stare să prezinte un program comun, mai atractiv din punct de vedere ideologic, politic și economic, decât ceea ce a oferit până acum Fidesz și Orbán, pentru ca alegătorii unguri să-și schimbe opțiunile? Eventual, prin dezvăluirea unor cazuri de mare corupție în rândul conducerii statului. Mă gândesc la cazuri de amploare, ştiindu-se că cele dezvăluite până acum nu au influențat prea mult votul. Cu toate că a pierdut din prestigiu, Orbán rămâne deocamdată un lider puternic, autoritar, care ține în mână toate frâiele puterii.

Știu că viziunea mea este foarte pesimistă, bazată pe o istorie a faptelor de până acum. Aș dori din tot sufletul să nu am dreptat, aș dori ca opoziția să găsească un mijloc, o cale prin care să rămână unită, să facă necesarele compromisuri, dar să nu renunțe la principiile democratice, ale statului de drept, la calea europeană, părăsite de actualul regim de la Budapesta. Nu aș vrea ca un eventual succes în 2022 al opoziției să fie o victorie à la Pirus. Ar fi păcat.

Eva Galambos