Întâmplări cu polițiști

Am primit permisul de circulație destul de târziu, la 38 de ani. În România nu aveam mașină, așa că am început să conduc abia la doi ani după primirea carnetului și la un an de la sosirea în Israel. De atunci am avut de-a face cu polițiștii în situații mai mult și mai puțin plăcute.

Pentru a ajunge la parcarea pieții din Beer Sheva, trebuie să faci un ocol mare, cu toate că există un drum mai scurt, dar strada aceea e rezervată mijloacelor de transport în comun. De câteva ori am scurtat drumul și am trecut pe unde era interzis, fiind foarte mulțumit de soluția minunată pe care am am găsit-o pentru parcare rapidă. Nu-mi amintesc dacă nu am văzut sau am făcut doar abstracție de semnul de circulație. Cert este că într-una din zile m-a oprit omul ordinii.

– Ce semn de circulație ai observat la începutul străzii? m-a întrebat. Adică ce semnificație i-ai dat semnului respectiv? L-am privit nedumerit. Parcă văzusem o tablă în alb și albastru.

– Drapelul Israelului, i-am răspuns cât se poate de serios.

Agentul de circulație m-a privit întâi contrariat, apoi a izbucnit în râs.

– De când conduci în țară? m-a întrebat omul.

Auzind că sunt nou și ca șofer și ca cetățean, mi-a explicat greșeala făcută și nu m-a amendat.

Cu altă ocazie, într-o dimineață de șabat, fiind în întârziere de la spital, am apăsat cam tare peaccelerator și am fost oprit de poliție.

– Spune, domnule, de ce circuli cu o viteză așa de mare? Vrei să ajungi la spital?

– Da! i-am zis, luându-mi inima în dinți. E ora opt și cinci și am întârziat. Rezidenții de gardă mă așteaptă ca să începem vizita de dimineață la Terapia Intensivă. Polițistul mi-a răspun, râzând cu poftă:

– Răspunsul dumitale sună ca un banc, le voi povesti și colegilor. Văd că în ultimii ani n-ai avut abateri de la legile de circulație, așa că îți dau ”numai” un avertisment, care însă va agrava o eventuală nouă încălcare a regulilor.

Eram într-o excursie la Granada, în Spania. Aveam o mașină închiriată și nu reușeam să găsim hotelul la care eram cazați. Era situat într-o piață, dar în Spania patru case sunt de-ajuns pentru forma o piață. După mai mult de o oră de încercări zadarnice am dat de un polițist local cu motocicletă și l-am întrebat de hotel. A fost foarte amabil și mi-a spus să-l urmez. A fost cel mai aventuros drum cu mașina din viața mea. Polițistul ne-a dus pe niște străzi înguste, era cât pe ce să-i calc pe oameni, să răstorn tarabele. Mă temeam că până la urmă o să ne înpotmolim și locuitorii o să ne bată măr. Am ajuns cu bine, leoarcă de sudoare și nu numai din cauza căldurii.

– Iată hotelul, a spus polițistul zâmbind, cu parcarea vă descurcați singuri. Succes!

Eram în America cu ocazia unui an sabatic și tocmai închiriasem o mașină. Am ieșit din parcarea firmei, nu m-am oprit reglementar la un stop și pe loc am auzit sirena mașinii de poliție. Am oprit pe marginea drumului la primul loc posibil și am ieșit din mașină, așa cum procedez acasă în asemenea situații. Polițistul care ieșise și el din vehiculul lui, mi-a strigat să mă întorc la mașina mea, să mă așez și să-l aștept. După ce mi-a verificat permisul de conducere, mi-a spus:

– În Statele Unite, când poliția te oprește, nu ieși din mașină, aștepți ca polițistul să vină la tine, altfel riști să fii împușcat. De data aceasta ai comis o abatere nu prea gravă și vei plăti o amendă minimă

În aceeași zi, după pățania de mai sus, m-am rătăcit în drum spre cazare. Drumul trecea printr-o pădure și GPS-ul meu cam vechi nu recunoștea adresa la care voiam să ajung. Am ajuns într-un loc unde se tăia un copac și un polițist dirija circulația. Bineînțeles că am cerut ajutor de la omul ordinii. El m-a ajutatat foarte polticos și am pornit optimist după indicațiile primite. Din nefericire nici de data acesta nu am ajuns la destinație, ba chiar l-am întâlnit din nou pe același polițist. A căscat la mine niște ochi mari și m-a întrebat râzând dacă vreau într-adevăr să ajung acasă. A încercat și el în zadar să găsească pe GPS-ul meu adresa unde stăteam, după care a intrat în mașina lui și mi-a spus să-l urmez. După un drum printr-o pădure frumoasă de început de toamnă am ajuns la destinație.

Altă dată, într-o excursie organizată în Parcul Național Yosemite din California, am profitat de timpul liber pe care ni l-a dat ghidul și… ne-am rătăcit. Nu mai găseam locul de parcare a autobuzului nostru. Deodată am văzut un șerif, îmbrăcat ca-n filme și i-am cerut ajutorul. Ne-a făcut semn să urcăm în duba lui, pe locurile unde stau cei arestați. Astfel am ajuns la timp la autobuz, spre stupefacția celorlați turiști când ne-au văzut coborând din mașina șerifului.

Dacă am mai fost amendat și dacă am acumulat puncte de pedeapsă pentru abateri de la regulile de circulație? Da, ba chiar după un curs de reîmprospătare a cunoștințelor de circulație a trebuit să dau încă o dată examen pentru permisul de conducere în limba ebraică! 

Dacă-mi place să conduc? Da, chiar foarte mult.

Dacă îmi plac polițiștii? Majoritatea celor cu care am avut de-a face mi-au plăcut.

Iar acum, o ultimă poveste. Venind de la Eilat cu o rudă de-a mea din România, am intrat la un restaurant deosebit. Numai că am întrat în parcare din sensul opus, trecând peste linia continuă, așa cum făceam acolo de fiecare dată fără vreo problemă. De data acesta am dat de o mașină a poliției. I-am spus imediat polițistului că știu ce greșeală am făcut. După ce mi-a verificat actele și s-a documentat dacă am avut abateri de la regulile de circulație în ultimii zece ani, mi-a spus:

– Domnule, te felicit, în ultimul deceniu nu ai nimic în cazierul de circulație al Ministerului Transporturilor (era adevărat, trecuseră mai mult de zece ani de la ultima amendă), așa că nu-ți dau nici măcar un avertisment. Am o singură rugăminte, data viitoare când mai vii pe aici să intri în parcare pe unde e linia întreruptă.

Am rămas cu gura căscată, după care m-a pufnit râsul. Nu ajunge că am greșit, am fost chiar lăudat că sunt un șofer exemplar! După ce-am tradus rudei mele cele spuse de polițist, ea mi-a zis mai în glumă mai în serios, că merit felicitări, după care a izbucnit în râs.

Adică,  totul e relativ… 

Andrei Schwartz

16/10 /2019

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

2 Comments

  • Eva Grosz commented on January 10, 2020 Reply

    Tot așa noroc pe mai departe ! Șofer politicos și polițiști cu simțul umorului !

  • Tiberiu Ezri commented on January 9, 2020 Reply

    “The good policemen story”, spre deosebire de militianul din povestea mea. Poate ai avut noroc Andrei sau poate te-au vazut mai bine imbracat. In Italia n-ai fi scapat fara amenda, chiar daca te-ai fi gandit numai sa parchezi intr-un loc interzis.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *