Mărțișoare

Veți spune poate că țara arde și baba se piaptănă. Și veți avea dreptate. Când toată suflarea vorbește și se gândește numai la virusul ucigaș și cum să se ferească de el, eu scriu despre mărțișoare banale pe care le știm din copilărie și tradițional le dăruim celor dragi. Azi vreau să dăruiesc baabelienilor câte un mărțișor ca să-i fac să zâmbească în timp ce toată lumea e așa de încrâncenată și derutată.

La Câmpulung Moldovenesc, orășelul unde m-am născut și am trăit 18 ani, la școala primară am învățat să fac mărțișoare deoarece nu se găseau de cumpărat. Făceam niște ciucurași din ață – unul alb și unul roșu – prinși de un fir împletit în cele două culori. Abia când am ajuns la liceu am văzut adevăratele mărțișoare, cu simbolurile lor, de obicei trifoi cu patru foi, inimioare, hornari, etc. Mi-aduc aminte de un moment nostim. Din greșeală mi-am dat întâlnire în același loc cu doi băieți, elevi ca și mine și fiecare mi-a adus câte un mărțișor. Ei s-au supărat amândoi când s-au trezit față în față și eu am am avut de ce râde.

Cu această ocazie am văzut și un altfel de mărțișor: o brățară pe care erau atârnate șase mărțișoare. Unul dintre băieți lucra la un bijutier și brățara era chiar de argint. Am purtat această brățară mulți ani, dar din păcate a trebuit să renunț la ea în împrejurări dramatice. Când am fost deportați în Transnistria, la trecerea Nistrului la Atachi (Otaci) spre Moghilev, soldatul român care ne păzea mi-a cerut brățara aceasta care i-a atras atenția și i-am dat-o numaidecât, bucuroasă fiind că nu mi-a lut-o cu forța. Mi-a părut rău după brățara cu mărțișoare și în cei trei ani de deportare în fiecare 1 Martie mi-am amintit de împrejurarea în care am pierdut-o.

Au trecut anii și am primit multe mărțișoare, unele mai frumoase și mai sofisticate, altele mai puțin, dar întotdeauna mi-au făcut plăcere, oricum ar fi fost. Soțul meu era foarte atent și odată cu mărțișorul îmi făcea întotdeauna și un mic cadou. Ca medic am primit foarte multe mărțișoare și de 1 Martie eram „decorată ca un ofițer sovietic după război”, așa ziceam noi, doctorițele. Copiilor le făcea plăcere că le purtam și ei se lăudau cu ele. După două-trei zile renunțam pe rând la câte un mărțișor care era mai greu. Pe parcurs și mai ales la bătrânețe am început să le păstrez, să le sortez, ba am cumpărat chiar unele care-mi plăceau pentru a-i încuraja pe studenții, mai ales de la arhitectură, care își găsiseră un mod de a mai câștiga un ban cu industria mărțișoarelor. Dar asta a trecut de mult. Acum mai primesc câte un mărțișor doar de la nepotul meu, de la copiii și sora ginerelui meu, ocazional și de la câte un prieten rătăcit în vizită pe la mine. Și de fiecare mărțișor mă bucur de parcă ar fi fost prima dată.

Primiți așadar, dragi baabelieni și cititori ai revistei Baabel.ro felicitările mele de 1 Martie cu MĂRȚIȘORUL VIRTUAL pe care vi-l dăruiesc cu mult drag, în ciuda vremurilor care ne sperie cu apocalipsa coronavirusului. Cui i-e dat să supraviețuiască, va supraviețui.

Mirjam Bercovici

29.02.2020  București

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

9 Comments

  • Iulia Deleanu commented on March 2, 2020 Reply

    Dragă doamnă
    Miriam Bercovici,

    Nici nu știți ce bucurie mi-ați făcut. E semn de biruință a Primăverii din dumneavoastră asupra a tot răul din lume.

    Vă mulțumesc.

    Cu drag,

    Iulia

  • Veronica Rozenberg commented on March 2, 2020 Reply

    D-na Mirjam Bercovici,

    Dvs sunteti in realitate martisorul oferit baabelienilor, prin prospetimea dvs, pe care o arata cuvintele si sensibilitatea celor scrise, prin vesnica dvs reinnoire, ca si primavara, cea care nu intarzie sa vina dupa o iarna, oricat de grea ar fi fost.

    Va multumesc, pentru aceste trasaturi omenesti, care fac din articolele dvs dovada izvorului de inspiratie si de tinerete pe care ni-l dezvaluiti de fiecare data.
    Veronica

  • eva galambos commented on March 2, 2020 Reply

    Multumesc pentru mărțișprul virtual și,,,pentru articol.

  • Daniela Stefanescu commented on March 2, 2020 Reply

    Draga Mirjam,
    Multumesc pentru acest “martisor” cu totul special. Daca as fi fost la Bucuresti, iti daruiam si eu un martisor… Dar, fiind departe, nu iti pot darui decat unul virtual. Si sa iti spun ca sotul meu, negasind aici martisoare de cumparat, face ca tine in copilaria de la Campulung: impleteste un fir alb cu unul rosu si leaga de ele niste floricele artizanale. Simbolul martisorului ajunge astfel si pe meleaguri mai indepartate.

  • Hava Oren commented on March 1, 2020 Reply

    Noroc că în lumea noatră nebună mai sunt „babe” care își păstrează calmul și „se piaptănă”.
    Mulțumum de mărțișor!

  • livia nita commented on March 1, 2020 Reply

    Multumesc D-na Dr.pentru acest remember dulce, amar si nostalgic.
    Va doresc sanatate si o primavara minunata.
    Sa ne traiti

  • Nicole Sima commented on March 1, 2020 Reply

    Minunat!!!! Mulțumesc de mărțișor! A fost o surpriza foarte plăcută! Urez tuturor o primăvara minunata și cu mai multa liniște!

  • Eva Grosz commented on March 1, 2020 Reply

    Frumos obicei, frumoasă amintire ,Mărțișorul înseamnă multe pentru mine, multe bucurii dar și tristețe ,durere îmbrățișate una în alta.Mulțumim !

  • Tiberiu Georgescu commented on February 29, 2020 Reply

    Emotionant text.
    Mi-ati rascolit amintirile..
    Multumesc mult draga doamna doctor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *