O rază de lumină

De obicei nu scriu despre subiecte de actualitate, dar în zilele noastre este aproape imposibil să le evit…

Pentru cine nu mă cunoaște, sunt farmacistă, am lucrat la Hadassah de la stagiu și până la pensionare și am continuat chiar benevol până la începutul epidemiei actuale, când direcțiunea spitalului a hotărât să renunțe la ajutorul pensionarilor, pentru care riscul de contaminare este cel mai serios.  Deci acum stau și eu acasă, la fel ca toată lumea.

Așa se face că în aceste zile din ajun de Pesach am primit un telefon de la secretara farmaciei, ca să-mi ureze hag sameach (sărbătoare fericită).  Am profitat de ocazie să o întreb cum se descurcă colegii mei în aceste vremuri grele.  Iar răspunsul ei a fost cu totul neașteptat.

La noi se produce dezinfectant pentru mâini pentru întreaga țară!  Se pare că industria noastră farmaceutică nu poate ține pasul cu cererea de dezinfectanți pentru mâini.  Noi avem un produs propriu, pe bază de alcool, pe care îl numim Hadassol și pe care îl folosim de ani de zile – este eficient, nu usucă pielea mâinilor și este chiar mai ieftin ca produsele din comerț.  Acum, în situația de urgență creată de epidemie, la noi se lucrează în trei schimburi, avem doi farmaciști care se ocupă de controlul de calitate și ei lucrează în schimburi de 12 ore fiecare.  Prepararea în sine nu e complicată, mai important este că avem suficientă materie primă și ambalaj, că avem un număr de muncitori calificați și o mașină care umple sticle și pune etichete.  Iar acum îl vindem tuturor spitalelor din țară, căminelor de bătrâni, poliției…  Avem comenzi pentru 700.000 de sticle!

Iată-l pe colegul nostru Igal „în acțiune”, pregătind sticlele de Hadassol pentru transport.

În vremuri normale Igal (cel din film) distribuie dezinfectanți și soluții pentru perfuzii intravenoase la Terapia Intensivă, unde eu mă ocup de medicamente.   

Iată-ne pe amândoi într-o ipostază mai plăcută, la petrecerea de Purim de acum doi ani.

Acum îl binecuvântez pe dr J.Jacobs, fostul director al farmaciei, cel care m-a angajat în 1977.  Filozofia lui era că noi trebuie să avem capacități de producție, să fim în stare să ne descurcăm singuri în situații de urgență și mai ales să avem și know-how, pentru că fiind spitalul de pe lângă (pe atunci) singura facultate de farmacie din țară, trebuie să împărtășim din cunoștințele noastre și stagiarilor.  În conformitate cu vederile lui, mi-am început și eu activitatea în producție.  Pe atunci mai preparam sirop de tusă, picături în nas, unguente, supozitoare, dar și medicamente injectabile care erau greu de obținut.

Eu la noua mașină de făcut supozitoare, în 1980.

Cu timpul ideile lui au devenit din ce în ce mai „demodate”.  Este adevărat, produsele făcute „de mână” sau în serie mică sunt mai scumpe și posibilitățile de asigurare a calității sunt mai limitate.  Cu standardele tot mai stringente impuse de Ministerul Sănătății, în ultimii ani sortimentul de producție s-a limitat simțitor.

Alături de dr. Jacobs când a împlinit 80 de ani, în 2011.

Din păcate dr Jacobs nu se mai află printre noi.  Dar dacă ne privește de acolo sus, se va bucura desigur să afle că istoria i-a dat dreptate.  Iar eu sunt mândră că aparțin de marea familie care se numește Hadassah.

Hava Oren

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

5 Comments

  • Peter Biro commented on April 11, 2020 Reply

    Pentru mine, chiar tu și acești oameni sunt un fel de eroi.

    • Hava Oren commented on April 11, 2020 Reply

      Bine că ai adăugat „un fel de”! Nu este nimic eroic să-ți faci munca obișnuită! Și de altfel eu sunt deja la pensie.

  • Veronica Rozenberg commented on April 9, 2020 Reply

    Intersant cum se alatura particele din puzzle-ul destul de nedescifrat la inceput pentru mine, al doamnei farmaciste de la Hadassah.

    Frumoasa cariera…Tatal meu care cunostea intotdeauna cu precizie toate medicamentele si avea un interes deosebit pentru acestea si-a dort foarte mult ca eu sa urmez farmacia. Facultatea de Farmacie din Bucuresti se afla la doi pasi de casa noastra (astazi Calderon, atunci Alexandru Sahia). Eram departe de aceste ganduri, dar am ramas cu interesul tatalui meu si ma consider, in sinea mea (am mai spus-o cred 🙂 doctor amator !!

  • Peter Rosenthal commented on April 8, 2020 Reply

    Dragä evi,
    bravos de la o rudä indepärtatä,
    hadassianä (ti minte luna mea din hadassah)1982!, Si dacä bine imi amintesc am avut ocazia sä mä intretin cu dr Jacobs despre… Friedrich Nietzsche.
    A trecut putin de atunci.
    Pe curind
    Peter Rosenthal

  • Tiberiu Ezri commented on April 8, 2020 Reply

    Patriotism local indreptatit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *