O poveste cu (sau fără) tâlc

O poveste cu (sau fără) tâlc

Se povestește pe la noi de o familie numeroasă, binecuvântată (de cine vreți) cu mulți copii, un tată care-și iubește copiii ca pe ochii din cap și care are un singur scop în viață: să-i vadă pe toți multumiți, la casa lor și cu viitorul asigurat.

Și acest scop nu e simplu de îndeplinit, în primul rând pentru că soarta e deseori crudă. Norocul nu surâde fiecăruia, iar uneori omul devine ”expert” în a da cu piciorul la șansa care i-a apărut, așa într-o doară și pe care n-a știut să o exploateze la timpul potrivit.

Dar una peste alta, lucrurile stăteau bine în acea familie. Aproape fiecare copil, devenit tânăr adult, reușise să-și găsească drumul în viață, iar părintele era mai mult decât fericit, observând cum, zi de zi, lucrurile se aranjau și viața fiecăruia mergea în direcția dorită.

De remarcat că într-o familie cu mulți copii e greu să asiguri fiecăruia un dram de ajutor financiar la început de drum, dar se pare că acesta nu era un impediment pentru cele mai multe dintre progenituri. Câțiva dintre ei nu numai că aveau multiple calități care îți permit să reușești în viață, dar își și găsiseră parteneri valoroși, care au contribuit la bunăstarea materială a tinerelor perechi.

Părintele (vă rog, nu mă întrebați de mamă, pentru că nu știu de existența ei, sursele de la care m-am inspirat fac abstracție de probabila ei existență, ca și cum copiii apăruseră pe lume prin generație spontanee!), părintele zic, se bucura de fiecare dată când primea știri despre succesul copiilor săi, fiecare în domeniul său, dar mai ales când înțelegea că ei moșteniseră de la tatăl lor darul de a fi chibzuiți în viața de toate zilele, conducându-și cu dibăcie situația, investind în mod inteligent, privind viața cu ochii larg deschiși și devenind în felul acesta un exemplu pentru mulți care ca și ei plecaseră de jos de tot, dar încă își căutau drumul spre eșalonul superior.

Viața acestei familii numeroase cuprindea puține momente în care toți se puteau aduna, să petreacă împreună mai mult timp, să-și împărtășească din noutățile zilei, sau săptămânii sau lunii. Dar grijuliul tată știa cum să aranjeze lucrurile ca într-un fel sau altul unii să țină legătura cu alții, chiar dacă din când în când apăreau animozități, inerente unui ”clan” atât de numeros.

Ei știau aproape tot unul despre altul, dar se părea că bătrânul știe totul despre toți, de parcă s-ar fi născut șef de trib. El cunoștea fiecare amănunt, ce face fiecare, cum le merge în casă și cum se descurcă din punct de vedere financiar.

Cum se explică acest talent?

Se pare că rețeta e mai simplă decât ne-o închipuim. În ciuda aparențelor, în fiecare familie tânără existau probleme, unele mai mici, altele mai serioase, ceea ce îi făcea pe copii (azi adulți) să ia din când în când drumul spre casa părintească, să-șideschidă sufletul și să ceară nu numai sfaturi, dar și ajutor:

– Tată, vorbește cu…, spune-i că sunt un om serios și că până într-o lună îi plătesc toată suma pe care i-o datorez…

– Tăticule, de la o vreme vecinul nostru îmi face probleme, nu vrea să reparăm gardul care ne desparte, poate ridici receptorul și-i spui o vorbă frumoasă, pe dumneata te ascultă…

– Ia copiii pentru câteva săptămâni la dumneata, tată, doar până luna viitoare, dorim să plecăm în vacanță și n-am găsit nicio soluție pentru ei…

De cel mai multe ori părintele rezolva problema, iar copiii simțeau că au fost blagosloviți de soartă și că se bucură de o situație rar întâlnită în alte familii.

Ați ajuns aici cu cititul? Și nu v-ați pus întrebarea: ce vrea tipul ăsta de la noi, că până la urmă e o poveste deloc specială, s-au mai văzut ”cazuri” din astea și e greu să găsești în descrierea asta ceva care să ne intereseze. Aveți perfectă dreptate! Aș zice că până în acest moment nu am reușit să creez un moment de suspans pentru a menține interesul cititorului. Dar nici n-am vrut! Pentru că povestea mea nu s-a terminat aici.

A venit timpul să aduc pe scenă un personaj de care n-am pomenit până acum. Iată-l.

În familia cu pricina, ca și în multe alte familii, chiar mai puțin numeroase, există și o ”oaie neagră”, în cazul nostru mezinul.

Nu că tânărul nu ar fi fost la fel de întreprinzător și de reușit ca ceilalți frați și surori ai săi, din contra! Deși ultimul venit la îmbelșugata masă a societății de consum, el reușise să încropească un business nu mai puțin de succes decât a altora din familie. Avea o casă frumoasă, găsise surse de apă (deajuns de precare în regiunea în care se așezase), își aranjase o superbă grădină aproape pe nisip, avea o afacere de high tech foarte reușită și deschisese o afacere prosperă. Pe scurt, părea a nu avea grija zilei de mâine.

Și atunci, unde-i baiul?

Părerile sunt împărțite. Unii membri ai familiei susțineau că el umblă cu nasul pe sus, că nu prea dă atenție celor din jur și mai ales nu poartă respect fraților mai mari, în umbra cărora crescuse și de care parcă nu mai ținea cont.

Alții se plângeau că devenise o adevărată concurență pentru pentru ei și în loc să colaboreze cu ei, încerca să le fure clienții și piețele de desfacere.

Ba mai mult, tânărul era acuzat de frații și surorile lui că încerca să le fure din terenurile alocate fiecăruia cu multă grijă de tatăl lor!

On top of everything – și ăsta era pocinogul cel mai mare – mezinul se hotărâse să treacă la o altă casă de rugăciuni!

– Așa ceva nu se face, declaraseră la unison ceilalți frați și surori. N-avem nevoie de el, ba mai mult, dacă continuă să ne deranjeze în treburile noastre, îi arătăm noi lui!

Relațiile familiei cu cel în cauză deveniseră mai mult decât precare. Parcă nimănui nu-i păsa că era vorba de rude, de indivizi care crescuseră împreună din fragedă pruncie. Ba nu, cuiva îi păsa, chiar foarte mult. Ați ghicit. Tatălui.

Povestea îl deranja mai mult decât ne închipuim. Nu atât din cauza animozității din familie, ci mai ales pentru că de-a lungul vremii avuseseră loc certuri nu prea elegante între membrii familiei și cel ostracizat. Ba mai mult, copiii celor mulți nu voiau să mai știe de cei ai mezinului, ei se jucau împreună, aveau hobby-uri comune, se întâlneau des, dar ceilalți, ai mezinului, nu aveau acces la activitățile comune ale noii generații.

Dacă lucrurile ar fi rămas așa, atunci tot ce am scris mai sus despre capul familiei s-ar fi dovedit ca inexact, ceea ce e departe de adevăr.

Paterfamilias se hotărî să ia hățurile în mână și să facă ordine. Primul lui gând fu să-i strângă pe toți laolaltă, să le țină un discurs care să le meargă la inimă, să le ceară să păstreze integritatea familiei și să le dovedească că asta va fi în folosul tuturor.

Nici n-au vrut să audă:

– Noi cu el nu ne întâlnim, să-și vadă singur de treabă și dacă se mai bagă în afacerile noastre, o să aibă de-a face cu noi… Și să dea înapoi ce a furat!

Bâtrânul puse totul la inimă, Dar el era făcut dintr-un aluat special, nu prea întâlnit prin alte părți și își zise:

”I do not take no for an answer!”

Zis și făcut, adică zis, dar făcut încă nu.

Tatăl se așeză ”la pândă”, așteptând momentul, până apăru primul dintre fii cu o problemă. Contractul firmei sale cu anumite firme de aprovizionare cu materii prime era pe terminate, iar firmele nu se prea arătau dornice să-l reînnoiască.

– Avem nevoie de un girant, un tip serios, care la nevoie va putea să ne despăgubească…

Tânărul se adresă tatălui, rugându-l să intervină. Bătrânul îl luă la întrebări și află că în caz că problema nu-și găsește soluția, afacerea fiului se duce de râpă. Deci venise timpul lui.

– Cu o condiție…

Tânărul înghiți în sec, întrebă dacă nu se poate altfel, dar tatăl rămase ferm pe poziție. Ori reia relațiile între cu cel mic, ori…

A doua zi primi un telefon de la mezin, află veștile bune și invită cele două familii pentru sfârșitul de săptămână la el acasă, unde aranjă o masă mare.

Greu de descris bucuria părintelui.

Așezat în capul mesei, el își binecuvântă feciorii și ținu să facă și o remarcă:

– Dragii mei copii, n-am nicio îndoială că tu, băiatul meu cel mare, nu vei fi singurul care ai înțeles situația complet artificială, creată de-a lungul vremii între fratele tău cel mic și ceilalți. Sunt convins că după tine vor veni și alții.

Uneori prezicerile se împlinesc. După doar câteva săptămâni una din fete sosi la casa bătrânului, bineînțeles cu soțul ei.

Vecinul de dincolo de râu amenința cu folosirea forței, din cauza unei bucăți de pământ pe care susținea că-i aparține. Conflictul avea șanse să nu se oprească la o simplă altercație.

– Trebuie să ne ajuți, tată drag, suntem în pericol…

– Cu o condiție…

Câteva zile mai târziu poliția apăru în ograda vecinului și îi puse în vedere că orice act de violență va fi urmat de îndepărtarea imediată din cartier a familiei beligerante.

Urmarea e deja cunoscută: o masă comună, cu mulți oaspeți, sora și fratele (mezinul) se îmbrățișară, ca și cum zeci de ani nu se ignoraseră unii pe alții. Iar bâtrânul nu-și încăpea în piele de mândrie.

– Așa vă vreau, așa vă vreau pe toți! Sunt convins că până la urmă așa va fi cu toți copiii mei. La mine în familie nu e loc de ceartă, toți sunteți copiii mei, deci sunteți obligați să fiți unul alături de celălalt, toți la un loc.

Discursul continuă minute în șir. Se luară zeci de fotografii, ziarul local trimise chiar un gazetar să scrie un articol pentru numărul de la sfârșitul săptămânii următoare. Gazetarul luă interviuri unora din membrii familiei, iar articolul publicat făcu vâlvă, dintr-un singur motiv. Se pare că relațiile dintre frați, surori și mezin nu erau complet inexistente până la intervenția părintelui. Adică împăcarea survenise pe un fond oarecum pregătit, ”vrăjmașii” se mai vedeau între ei, aveau și mici afaceri comune, cu alte cuvinte victoria tatălui se minimalizase în mod serios.

Doar că următorul articol arunca o bombă și mai spectaculoasă! În interviul luat tatălui, acesta a declarat:

– Adică ce v-ați închipuit, că lucrurile s-au petrecut sub nasul meu și eu nu aveam habar?! Și că încetarea ”ostilităților” putea să vină așa, de pe o zi pe alta?!

Morala o las pe socoteala cititorului.

Și dacă cineva va încerca să lege povestea mea, luată din folclorul local, de anumite evenimente petrecute în ultima vreme pe plaiuri nu foarte depărtate de ale mele, îl avertizez că orice asemănare cu acele evenimente e cu totul întâmplătoare.

PS. Asta nu e o poveste care poate fi primită fără comentarii, mi se va spune. Cum se face că toți frații sunt ”răi” și numai mezinul e cel ”bun”? Adică de ce numai ei trebuie să plătească? Adevărat! Nimeni nu e perfect și povestea mea e departe de a fi încheiată. Mai sunt și alți frați…

Iar mezinul e convins că va veni și rândul său și va plăti și el pentru greșelile făcute de-a lungul vremii.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

24 Comments

  • BORIS MEHR commented on October 29, 2020 Reply

    UN EFORT MERITORIU de a scrie o pildă pe linie tradițional evreiască, poate prea transparentă

  • Klein Ivan commented on October 27, 2020 Reply

    Am citit si recitit articolul fara sa-l inteleg – nici ce au scris ” inteleptii ” nu m-au clarificat . Convins ca autorul nu e cel din zicala bulgareasca , il rog sa ” supravietuiasca ” si sa scoata ” piatra ” din balta . K.I.

    • gabriel gurm commented on October 27, 2020 Reply

      Probabil ca nu sunteti la curent cu ultimele evenimente legate de tratatele de pace care se incheie in ultima vreme in regiunea in care traiesc eu….
      Imi pare rau…..
      GBM

  • Veronica Rozenberg commented on October 26, 2020 Reply

    Cred ca in povestea dvs cu talc mai trebuia amintit un personaj/copil. Poate din graba nu l-am observat.

    Acesta este Ratusca cea urata, acest membru si el al familiei, chiar daca din ramura Cenusaresei, nu paote fi lasta de-oparte. Cu cat copiii se vor strange imai aproape, ratusca va fi si mai frustrata si trista.

    Nu se poate face nimic, fara a- asigura ratustei o transformare – chiar vrajotoreasca – mai curand o auto-transformare intr-o pasare mai impunatoare.

    Succes si sanatate !!

    • gabriel gurm commented on October 26, 2020 Reply

      Bine inteles! Aveti dreptate.
      Rățușca e o verișoară de gradul 1 al familiei, o bătrână ursuză, pe care nimeni n-a vrut s-o ia de nevastă, de aceea e tot timpul nemulțumită și morocănoasă.
      Cum se spunea pe vremuri? Fată bătrână.
      Mulțumesc de completare.
      GBM

      • Andrea Ghiţă commented on October 26, 2020 Reply

        Eu cred, asemeni lui Andresen că rățușca cea urâtă e lebădă și mai cred, asemeni tinerilor de azi, că a nu te mărita nu e neapărat o sursă de ursuzenie, ci o opțiune. Poate că e vorba doar de o persoană mai puțin conformistă, uneori neînțeleasă și ursuzenia ei e trecătoare.

        • gabriel gurm commented on October 27, 2020 Reply

          Daca credeti ca ursuzeala si atitudinea antisociala, care nu tzine cont de ce se intampla in jur, si nu gaseste nicio cale de compromis, si asta cam de o suta de ani, dacă credeți ca totul la un loc e trecator, atunci vă invidiez pentru tendintza de a intelege ceea ce azi nimeni (sau aproape nimeni) nu mai intelege….
          Sper ca ne referim la aceiasi rățușcă pe care dvs o numiți lebădă, și de care eu și noi toți cei de aici suferim tot timpul și din plin….
          GBM

        • Veronica Rozenberg commented on October 28, 2020 Reply

          Nu as exagera, ratusca nu e chiar o lebada, dar nu este nici cum spune dl GBM.o batrana ursuza, din pacate e plina de forta, si mai ales puii sai primesc o educatie anapoda, care nu poate sa o ajute sa se integreze in lumea aceasta a tatalui pe care el incearca, cu mijloace, partial discutabile, sa faca o HORA cu multi participanti.

          Trecator este desigur tot, si noi, si ei, cu toti suntem

          Trebuie sa nu-l uitam pe Woodrow Wilson si cel 14 puncte ale sale, pana la urma e nevoie de un compas, de un varf si de un contur. Oamenii ca sa razbeasca si sa traiasca trebuie si sa faca comprmisuri, si sa isi perfectioneze educatia si sa puna URA la o parte.

          Cred ca asta poate sa sprijine viata, restul e Hades.

          • Eva Grosz commented on October 28, 2020 Reply

            Întrebarea este CINE este cel care trebuie să pună ura la o parte ?Poate nu cei care de mici copii sunt învățați să urască tot ce se cheamă Israel ?Cred că așa cum spune D-ul Gabriel Gurman ….nu toți suferim aici și din plin? Ce e cu teroarea care ne pândește zi de zi ? Alăturarea țărilor arabe la Israel este un succes și o lecție bună pentru cei care vor să șteargă Israelul de pe fața pământului. Povestea spune destul, realitatea și mai mult.

  • gabriel gurm commented on October 25, 2020 Reply

    Iata ca povestea are continuare…..”Tatăl” a reușit să convingă încă unul din ”copii” (o fată pe nume Sudanica), să se împace cu mezinul problematic.
    Dar sincer vorbind, oare cine are timp să urmărească povești de genul ăsta când Corona/Covid 19 stă la pândă?!
    Și totusi….
    GBM

    • Eva Grosz commented on October 25, 2020 Reply

      Urmărim, urmărim…poveste frumoasă ,sperăm să continue…

      • gabriel gurm commented on October 26, 2020 Reply

        Povestea asta e de fapt un serial….
        Și ca orice serial, apare in sezoane. Pe 3.11 se termină sezonul 1.
        GBM

        • Eva Grosz commented on October 26, 2020 Reply

          Întotdeauna sunt speranțe.

  • Marica Lewin commented on October 18, 2020 Reply

    Mi- a plăcut povestea Dvs despre tatăl iubitor care dorește înțelegere între copiii săi, și mai mult decit atit, o și realizează.
    Îmi amintește de cunoscuta și celebra poveste biblica, “ Iosif și frății săi”.
    Doar ca acum, fratele cu cele mai însemnate realizări, nu este cel mai tinar, ci cel mai in virsta, doar reîntors recent. dintr- o lunga , lunga călătorie, unde a plecat fără voia lui

    • gabriel gurm commented on October 19, 2020 Reply

      Adevărat si nu….
      In ”fabula ” mea, cel tânăr, Israelul e ultimul venit ca stat in Orientul Mijlociu, dar aveti dreptate, poporul evreu e cel mai vechi in regiune (desi Egiptul e mai vechi dar nu mai e vorba de acelas popor….)
      GBM

      • Marica Lewin commented on October 21, 2020 Reply

        Cind am venit in Israel , niste prieteni si parintilor spuneau acelasi lucru: doar Egiptul si Israelul au supravietuit Antichitatii. pina in timpurile moderne.
        Dar Egiptul actual nu are mimic comun cu Egiptul antic. Poate doar Coptii

  • Jack Chivo commented on October 18, 2020 Reply

    Un articol foarte bine scris si intersant!!

    Ca de altfel, tot ce scrie Gaby!!

    Abia astept sa il citesc din nou in numarul urmator!!

    Todah!!

    NC

    • gabriel gurm commented on October 18, 2020 Reply

      Merci.
      Daca supravietzuiesc, vine si urmatorul!!!
      GBM

  • Grosz Frideric commented on October 15, 2020 Reply

    Am citit cu atenție scrierea. Și acum am citit și răspunsul la comentariul Havei Oren.
    Eu , când am terminat de citit, m-am gândit la alt fel de tată ,care apropie frații și descendenții lor între ei. M-am gândit la noi , la țara în care trăiesc-Israel . Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost, dacă vom avea și noi un tată care să-și adune copiii și nepoții în jurul mesei ? Sunt vremuri în care nu ar strica… gândurile nu m-au dus mai departe …peste hotare…Și altă întrebare : dacă acest tată, care pune condiții când copiii vin să ceară ajutor , chiar dacă intenția este pacea în familie nu se amestecă în viața lor și independența de a decide singuri ? Golful Persic …. nu m-am gândit…o fi fost acolo mai mulți tați , care au muncit ani de zile ,zeci de ani…. Oare știim noi care sunt condițiille ?

    • Eva Grosz commented on October 15, 2020 Reply

      Comentariul este al meu… E.G.

    • gabriel gurm commented on October 16, 2020 Reply

      Realitatea zilelor noastre indica faptul ca in multe cazuri Statele Unite se comporta in mod patriarhal, incercand sa-si impuna punctul de vedere, uneori in favoarea “copiilor”, alteori impins de alte motive.
      Oricum ar fi, atitudinea SUA in relatiile Israel- tzarile din Golful Persic (si probabil si cu altele, cum ar fi Sudanul) e impartzirea de beneficii, cu scopul dublu : de a ajuta Israelul si de a-si mentine pozitia de “honest broker” in regiune.
      GBM

    • Marica Lewin commented on October 18, 2020 Reply

      Eva, și eu va împărtășesc gindurile. Ma bucura Acordurile de pace Abraham, dar in primul rind as dori unire in Israel, nu o asemenea ura fără motiv, discordie, neintelegere.
      Nu apreciem ceea ce avem, mai putine războaie, o relativa securitate interna, Iranul ținut deocamdată la distanță, un nivel de trai prosper, inexistenta antisemitismului .

  • Hava Oren commented on October 15, 2020 Reply

    Dacă povestea are vreun tâlc, îmi pare rău, dar eu nu l-am priceput.

    • gabriel gurm commented on October 15, 2020 Reply

      Sunteti la curent cu tratatele de pace incheiate recent intre Israel si țările din Golful Persic?
      GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *