Oraşul de aur – Praga

Ceasul astronomic din Stare Mesto

Intrăm în inima medievală a oraşului Praga, admirabila piaţă din sec. 12, probabil una din cele mai frumoase din Europa, unde se află biserica Sf. Nicolae şi a Sfintei Fecioare, Primăria veche precum şi Palatul Kinsky. Ne fotografiem lângă statuia lui Jan Hus, înconjurați de numeroşi tineri pletoşi, care cântă laschitară sau pur şi simplu se încălzesc la soare.

Ne alăturăm sutelor de privitori din faţa vechiului turn al primăriei unde este instalat celebrul Ceas Astronomic, aşteptând… ora exactă. Uşa sofisticatului mecanism se deschide în sfârșit şi apare Cristos urmat de cei 12 apostoli, în timp ce un schelet bate ora, sugerând scurgerea timpului către sfârşitul oricărui muritor…

Praga, ceasul astronomic

Colindând pitoreştile străduţe care pornesc din vechea piaţă remarcăm localuri unde tineri cu barbă cântă în cor în faţa unor stacane cu bere, având forma şi dimensiunile unor cizme de cavalerist! Nu departe se află şi vestitul turn unde astronomul Johannes Kepler descoperea pe vremuri misterele universului, Alături, pe strada Karlova, se află Universitatea (fostul colegiu iezuit Klementium) şi biserica Sf. Klement reconstruită de un membru al familiei Dientzenhofer, autorii unor elegante construcţii baroce din Praga. Pe vremuri profesorii şi studenţii celebrei instituţii de învăţământ superior au fost cehi, germani şi evrei…

Prin strada Karlova traversăm râul Vltava pe faimosul pod pietonal Carol construit de Peter Parler în sec. 14 și decorat cu statui baroce, care leagă Stare Mesto (oraşul vechi) de Mala Strana şi Hradcany, unde pe o înălțime se află citadela Castelului Regal.

Am aruncat încă o privire spre malul stâng al Vltavei, unde Dacia noastră ne aştepta răbdătoare. Am notat cu grijă locul pentru a evita la înapoiere irosirea unui timp preţios şi emoţiile căutării.

Cu harta la noi, am abordat pitoreştile străduţe care urcă spre Castel.

Cetatea din Praga

Intrăm în fascinanta construcţie ale cărei ziduri datează din secolul 9, vizitând bazilicile Sf. George şi Sf. Vitus din sec. 10. Acest castel, unul din cele mai mari din lume, a fost reşedinţa regilor cehi, a împăraţilor Sfântului Imperiu Roman, a preşedinţilor Cehoslovaciei şi acum a preşedintelui Republicii Cehe…

În sec. 14 Carol IV a reconstruit Palatul Regal în stil gotic. Vizităm şi impozanta sală Vladislav adăugată palatului de Benedikt Rejt. Sub Habsburgi au apărut noi clădiri în stil renascentist. Ferdinand I a construit Belvedere, un castel de vară, pentru soţia sa Anne, iar Rudolph II a folosit Castelul din Praga ca reşedinţă permanentă, construind Sala Spaniolă. Spre sfârşitul sec. 18, Maria Terezia a renovat complet Castelul.

Prazsky Hrad (cum îl numesc cehii) a văzut şi zile grele – războiul husit, focul din 1541, revolta Boemiei din 1618, ocupaţia suedeză în 1618. Am vizitat o bună parte din obiectele de artă expuse: tablouri, sculpturi, porţelanuri, mobilă. A văzut și coroana regilor Boemiei. Legenda spune că orice uzurpator care şi-o pune pe cap va muri până într-un an…

În 1939, Hitler a proclamat aici Protectoratul German al Boemiei şi Moraviei. Castelul a devenit cartierul general al sinistrului Reinhard Heydrich, Protectorul Reich-ului. În zilele următoare, Heydrich şi-a pus pe cap coroana Boemiei și confirmând legenda, în scurt timp a pierit în urma unui atentat.

Am auzit că şi Alexander Dubcek, conducătorul Primăverii de la Praga (1968), sub presiunea unor suporteri entuziaşti, şi-a pus pentru câteva clipe coroana. Nici el nu a murit de moarte bună, ci şi-a pierdut viaţa într-un accident de automobil, dar abia după câţiva ani… Să credem în legende?

*

În continuare traversăm diferite clădiri, grădini, turnuri de apărare şi încăperi fastuoase, care reprezintă cam toate stilurile arhitecturale din ultimul mileniu. Au trecut câteva ore bune şi încă n-am reuşit nici pe departe să terminăm obiectivele propuse, dar o firească surmenare îşi spune cuvântul şi decidem că de fapt suntem în concediu şi avem dreptul să ne bucurăm de vizitarea frumosului oraş în mod liber, fără ordinele implacabile ale programelor turistice.

Am aterizat pe terasa unei cafenele unde, în faţa unor pahare cu bere Pilsen, am început să scriem ilustratele cumpărate pe traseu. Au trecut ani, dar amintirea admirabilei vederi a oraşului şi a brizei răcoroase care adia peste înălţimile din Mala Strana mă fascinează până astăzi…

Oraşul evreiesc din Praga

Privim emoţionaţi Cimitirul Vechi, cu monumente datate din prima jumătate a secolului 15 care – împreună cu Sinagoga Veche-Nouă aflată alături – este locul istoric major al Oraşului Evreiesc din Praga. Există aici peste 12.000 de pietre funerare, cea mai veche aparţinând poetului Avigdor Karo, din 1439. Există monumente purtând numele unor proeminenţi oameni de ştiinţă, astronomi şi matematicieni care au făcut parte din această comunitate până în anul 1787 când cimitirul a fost închis. Amintesc numele conducătorului obştei Mordechai Maisel (d. 1601) și al rabinului editor, tipograf şi colecţionar de manuscrise ebraice David Oppenheim (d. 1736).

Cimitirul evreiesc din Praga: piatra tombală a lui Avigdor Karo

*

În cartier am vizitat mai multe lăcaşuri cum ar fi sinagoga Veche-Nouă, Pinkas, Klausen sau Sala de Ceremonii a cultului iudaic.

La intrarea în Cimitirul Vechiul se află Sinagoga Klausen care a fost ridicată de Mordechai Maisel în onoarea împăratului Maximilian II, care a vizitat ghetoul în 1573. Muzeul din interior prezintă tradiţii şi obiceiuri evreieşti.

Alături, pe strada Siroka, imortalizând celebrul ceas cu cifre ebraice, am admirat o altă clădire istorică: primăria orașului evreiesc, construită în sec. 16 prin grija aceluiaşi primar.

Vizităm şi Sinagoga Maisel. Vechea clădire din sec. 16 a fost distrusă într-un incendiu. Actuala reconstrucție, în stil neogotic, datează din 1905. Aici am văzut o colecţie de argintărie, textile şi cărţi evreieşti de cult. Naziştii intenţionau să facă aici un muzeu despre poporul pe care planificau să-l extermine…

Praga, interiorul sinagogii memoriale Pinkas

În Sinagoga Pinkas (1479), transformată în memorial, am privit expoziţia de picturi realizate de copiii din lagărul de concentrare de la Terezin…

Sinagoga Nouă-Veche, datând din 1260, este cea mai veche sinagogă din Europa, care mai funcționează. Ea impresionează prin simbolurile biblice care acoperă pereţii şi istoria sa de peste 700 de ani… Pe vremea împărat Rudolf II, aici a funcţionat Rabi Loew, care, folosind patru elemente: focul, apa, aerul şi pământul, l-a creat prin puterile sale magice pe Golem, ca să-i apere pe evrei. Din anul 1609, rabinul se odihneşte nu departe, în Cimitirul Vechi, păstrând încă secretul apărării neamului Israel de duşmanii săi necruţători…

Praga, Sinagoga Spaniolă

Am ajuns şi la Sinagoga Spaniolă (1868), poate cea mai frumoasă din Praga, construită în stil maur după proiectul lui Vojtech Ignatz Ullmann. Remarcabila decoraţie interioară stilizată cu motive islamice, a fost creată de arhitecţii A. Baum şi B. Munzberg, nume care denotă însă o certă origine ashkenază… Aici a lucrat ca organist Frantişek Skroup, compozitorul imnului naţional ceh.

Piaţa Vaclav

Am petrecut o bună parte din această sâmbătă însorită în imensa piaţă dreptunghiulară întinsă pe aproape un kilometru, dominată de statuia ecvestră a Sfântului Wenceslas şi cupola aurită a Muzeului Naţional. Acesta este categoric locul cel mai animat din Praga, unde se află clădirile administrative, expoziţii, mari hoteluri, restaurante, cafenele şi magazine de lux, toate pline de turişti.

Piaţa Vaclav

Știam încă din 1969 despre Jan Palach, student în filozofie, care aici, în Piaţa Vaclav, s-a transformat într-o torţă vie pentru a protesta împotriva invaziei sovietice în Praga (1968). La funeraliile tânărului Palach au participat un sfert de milion de oameni…

Seara ne întoarcem la locul unde parcasem maşina, pe strada Meiselova, chiar în faţa clădirii comunităţii. Alături zărim ferestrele luminate ale sinagogii Vechi-Noi. Fără să ne temem de o eventuală reactivare a Golemului – care potrivit legendei s-ar afla în podul sfântului lăcaş – am bătut la uşă.

Praga Sinagoga Veche-Nouă, interior

Am fost primiţi imediat şi am asistat la un impresionant serviciu religios. Tânărul inginer de aviaţie care a făcut onorurile ne-a spus că în Praga au rămas 3.000 de coreligionari, şi a aflat cu interes că am călătorit aproape 2.000 km din Ploieşti, ca să asistăm la ceremonie.

Ne-am întors emoţionaţi la Dacia noastră, şi am pornit spre campingul destinat amărâţilor din estul Cortinei de Fier…

Theodor Toivi

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

3 Comments

  • Judit Incze commented on April 2, 2021 Reply

    Intre 1941-1942 majoritatea evreilor care mai rőmőseserő in Germania au fost deportati la Theresienstadt,
    Din registrul Sinagogii din Affaltrach reiese ca cei aproximativ 100 de
    evrei al azilului fortat de batrini, au fost transportati
    in iulie 1942 ln Theresienstadt din gara Stuttgart.
    Li s-a pus la dispozitie o carte postala pentru fiecare, ca sa-si poata lua ramas bun de la o ruda apropiata. Li s-a spus doar ca vor calatori spre est, dar fara destinatie precisa.

  • theodor toivi commented on March 26, 2021 Reply

    Terezin

    Înainte de intrarea în Praga am vizitat ceea ce a fost lagărul de exterminare Theresienstadt, unde au pierit 97.000 de evrei…
    Practic în acea dimineaţă de iulie eram singurii vizitatori. La intrare am traversat un imens cimitir, foarte îngrijit, cu mici pietre funerare pe care erau inscripţionate numele unora din cei dispăruţi…
    Traversând aleea spre camerele de gazare şi cuptoare am intrat în muzeul construit recent. Am constatat cu stupoare că datele expuse explicau că în acest loc au pierit zeci de mii de cetăţeni cehoslovaci şi ai altor state europene, fără a se pomeni un singur cuvânt despre originea evreiască a acestora!
    Fără nici un fel de prudenţă politică, am scris punctul meu de vedere în cartea vizitatorilor, explicând că numele inscripţionate în cimitirul de la intrare nu lasă nici un fel de îndoială asupra originii evreiesti a victimelor…
    În săptămâna care a urmat, în mod bizar, am reîntâlnit litera şi spiritul textului amintit în… Berlin Hauptstadt der DDR la “oficina de istorie contemporană” de pe Unter den Linden.
    Recent, guvernul ceh a corectat erorile trecutului si in cimitir a fost ridicat un mare Maghen David care indica fara echivoc originea etnica a victimilor de la lagărul de exterminare Theresienstadt…

    • Andrea Ghiţă commented on March 26, 2021 Reply

      În ghetoul de la Theresienstadt nu au existat camere de gazare. Foarte mulţi evrei au murit de boală şi epuizare şi marea majoritate au fost deportaţi de acolo către lagărele de exterminare, unde au fost ucişi prin gazare. În ghetoul de la Theresienstadt nu au existat camere de gazare. Au existat însă crematorii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *