Supe de fructe

Anotimpul călduros aducea schimbări în viaţa din casa Bunicii Erzsi, aflată la periferia (de atunci) a Clujului. În curte se instala covata de lemn în care mă bălăceam în voie, prânzul nu-l mai mâncam în casă, ci sub nucul umbros unde se afla o masă încăpătoare cu două bănci de lemn lungi şi nu se mai gătea în bucătărie, lângă soba încinsă, ci în „bucătăria de vară”. Nu era o bucătărie de vară cum scrie la carte – nici nu avea cum să fie, pentru că bunicii mei adoptaţi  se mutaseră în chirie în căsuţa de pe strada Kodály (acum Sinaia) după ce regimul comunist i-a dat afară din locuinţa de patru camere confort din centrul oraşului.

Nu ştiu dacă locuinţa lor din centru avusese bucătărie de vară, dar bunica îmi povestea că orice casă de gospodar înstărit avea o astfel de anexă.[i]

Bucătăria noastră de vară era improvizată în magazia de lemne a gazdei (tanti Dobrai). Oraşul fusese racordat la gaze de câţiva ani buni şi magazia nu mai era folosită. Bunica şi-a instalat acolo un reşou cu două ochiuri, pe butelie, şi gătea în ambianţa răcoroasă, sub privirea atentă a pisicii Ţilu-Milu, mereu gata să înhaţe ceva gustos.

Spre deosebire de anotimpurile reci, când bunica mă punea la treabă şi,  îmbrăcată cu şorţuleţul meu de bucătărie, alegeam orezul şi fasolea, curăţam cartofii fierţi în coajă sau frecam de zor untul pentru prăjitură, în anotimpul cald nu mă prea lăsa să intru în bucătăria de vară care era neîncăpătoare şi, din neatenţie, puteam răsturna reşoul cu focul deschis. Contribuţia mea la gătit se mărginea la culesul celor trebuincioase din grădină (frunze de pătrunjel, de mărar sau ţelină şi roşii îmbrobonate de rouă), precum şi la consultarea privitoare la meniul de a doua zi. Ce gătim mâine? – întreba Bunica Erzsi în fiecare după amiază, după ce-şi făcuse siesta şi şedea sub nuc generos din curte. Găteam zilnic pentru că pe atunci nu aveam frigider şi mâncarea nu se putea păstra mai mult timp. Meniul trebuia să fie cât mai variat şi uşor de digerat, iar în zilele caniculare, ceva răcoros, care se gătea repede, dimineaţa, ca să nu te zăpuşeala lângă foc.

Supele de fructe erau printre preferatele noastre şi – spre uimirea mea – chiar dacă se numeau „supă”, se consumau după felul doi. Bunica Erzsi făcea supe de fructe în funcţie de sezon: mai întâi de agrişe, apoi de vişine, pe urmă din mere de vară. Toate după aceeaşi reţetă care se găsea în „biblia ei culinară”.[ii] La pagina 43  a acestei cărţi de referinţă pentru mine, la numărul de ordine 28, se găseşte reţeta supei de fructe, pe care o traduc şi o copiez. Fructele se pot varia după imaginaţia gospodinei.

Supă de fructe

Ingrediente: ¼ kg de fructe (cireşe, vişine, etc), un litru de apă, 3 decagrame de zahăr, 1 linguriţă de zahăr amestecat cu zeamă de lămâie, 3 decagrame de amidon.

Mod de preparare: Fructele se spală bine, li se scot sâmburii (dacă e cazul). Câteva se lasă întregi, iar restul se zdrobesc bine şi se pun la fiert în apa rece. După o jumătate de oră de fiert, se aleg fructele întregi, restul se pasează şi se dau în clocot. Se adaugă zahărul, linguriţa de zahăr amestecat cu zeama de lămâie, (eventual şi un  praf de zahăr vanilinat, după gust) şi amidonul diluat în apă. Se lasă la fiert până se îngroaşă. Se decorează cu cele câteva fructe întregi puse deoparte. Se poate consuma călduţă sau rece, după dorinţă.

Reţeta de supă de agrişe este aparte şi am publicat-o în Baabel (https://baabel.ro/2018/05/supa-de-agrise/ ), dar răsfoind cartea de bucate am descoperit o supă mai exotică (nr.48), pe care Bunica Erzsi nu a gătit-o niciodată (nici nu avea cum, din lipsa ingredientului de bază. Erau anii 1950). Nici eu nu am gătit-o, dar se poate încerca.

Supa de portocale

Ingrediente: 3 portocale, 12,5 decagrame de zahăr, ½ litru de vin alb, 3 gălbenuşuri de ou.

Mod de preparare: Spălăm bine portocalele. Decojim una şi-i fierbem coaja în 2 litri de apă, timp de o oră. Se strecoară cojile şi se adaugă zahărul la zeama care se mai fierbe timp de un sfert de oră. Apoi se adaugă vinul şi zeama stoarsă a celor trei portocale, precum şi gălbenuşurile bine frecate anterior, amestecând tot timpul zeama ca să nu se brânzească. Supa de portocale se serveşte cu crutoane.

Poftă bună!

Andrea Ghiţă


[i] Potrivit unui studiu etnografic bucătăria de vară este o anexă foarte răspândită a gospodăriilor de pe mapamond din Estonia şi până în SUA sau Filipine, nefiind folosită doar pentru gătit, ci şi pentru alte activităţi gospodăreşti care murdăresc casa sau emană mirosuri neplăcute.

[ii] Z. Tábori Piroska, Dr. Vincze Jenő, A mai konyha, Ed. Dante, Budapesta, 1932


Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

9 Comments

  • Eva Grosz commented on July 17, 2021 Reply

    Se poate folosi și compotul de vișine ,care există tot anul în supermarketuri . Supele de fructe sunt minunate vara, mai ales acum în cădura de peste 30de grade C . La Budapesta am mâncat odată supă de zmeură ….era tare gustoasă !

  • Gabriel Farkas commented on July 16, 2021 Reply

    Deși in SUA se găsesc vișine când e perioada lor, noi am obișnuit să facem supa de vișine din fructul vândut in borcan la oricare magazin european, rusesc sau oriental.

  • George Rosenberger commented on July 16, 2021 Reply

    Exceptional, eu fiind un gurmand si iubitor de supe de vara voi incerca cateva recete, din fructele are se gasesc la noi in comert. Sper sa iasa bina. Iti multumesc

  • Marina Zaharopol commented on July 16, 2021 Reply

    Am învăţat ceva cu totul nou, care mă atrage (sunt mare amatoare de supe de orice fel) şi trebuie încercat neapărat! Mulţumesc pentru reţete!

  • eva galambos commented on July 15, 2021 Reply

    De obicei se pune și un gălbenuș. Am și eu o poveste cu supele de fructe. Am fost prin anii 2006 sau 2007 la un seminar internațional de jurnalism evreiesc la Budapesta. Profesorii erau și ei din diferite țări ale lumii. Luam masa la Bálint Ház, JCC-ul unguresc. Era vară și într-o zi ne-au dat supă de vișine. Din toată societatea eram trei ardeleni care știam despre ce este vorba. Ceilalți s-au uitat lung la acea zeamă iar un profesor din Marea Britanie a făcut următoarea observație: ”Nu știam că ungurii mănâncă mai întâi compotul”

  • Tiberiu Ezri commented on July 15, 2021 Reply

    Supa de visine imi aminteste de cea facuta de mama la Marghita. In vacantele de vara lucram cu prietenul meu Oscar la amestecatul betonului pentru drumuri, sau la DCA, ca sa mai facem un banut, iar la pauza de pranz mama ne astepta cu o supa de visine rece. Si sotia mea Erzsi face o supa excelenta de visine cu care se delecteaza toata familia.

    • Hava Oren commented on July 15, 2021 Reply

      Aș vrea să știu de unde ia vișine în Israel. Eu nu am mai văzut vișine de câțiva ani, numai cireșe.

      • Veronica Rozenberg commented on July 15, 2021 Reply

        Visine se gasesc in sezon, pe o perioada foarte scurta la shuk, am cumpara cred acum o luna.
        Dar, se poate face un compromis si cumpara visine inghetate, care se gasesc la magazinele rusesti, poate si in anumite supermarkete.

  • Hava Oren commented on July 15, 2021 Reply

    Cred că rețeta mea e și mai bună. În loc de amidon diluat în apă, are făină frecată cu smântână și apoi diluată cu apă. Eu folosesc de obicei un amestec de fructe, care trebuie să conțină cel puțin câteva prune pentru culoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *