De ce a dispărut întreprinderea 1 Mai din Ploieşti – răspunsuri posibile

Am lucrat peste 20 de ani la marea întreprindere 1 Mai din Ploiești, al doilea exportator de utilaj petrolifer din lume cu 10.000 de muncitori. Multiple tipo-dimensiuni de instalații de foraj, agregate de cimentare, sape de foraj sau echipamente de prevenire a erupţiilor, cu emblema “Upetrom-1Mai Ploiești” funcționau în multe țări ale lumii:  URSS (îndeosebi), China, Brazilia, Argentina, Algeria, Siria, Vietnam, RDG, Polonia, Ungaria ș.a.m.d.

Un curs de revenire extrem de avantajos: minimum lei cheltuiți pentru un dolar obținut; un cabinet tehnic care înregistra zilnic inovații și invenții; medalii de aur obținute la expozițiile internaționale; prezenţe la târgurile din Leipzig, Caracas, Peking, Brno, Poznan, Plovdiv etc. Pe scurt, totul mergea excelent.   

Instalaţii de foraj fabricate în România

După câțiva ani buni, stabilit în Țară Sfânta, am aflat cu tristețe din mass media despre prăbușirea acestei întreprinderi. Am privit stupefiat clipuri cu excavatoare și buldozere care dărâmau fără cruțare secțiile acestei întreprinderi, inclusiv clădirea frontală în care funcționau serviciile de concepție, unde mi-am petrecut o bună parte din viață. Cauzele, potrivit presei, erau: situația de insolvabilitate (!?). Guvernele post ’89? Afaceriști veroși, care post ’89 au achiziționat uzina distrugând-o, pentru a clădi pe terenul rămas un Mall? Nu am reținut un răspuns edificator. Vinovații? Mult timp traumatizanta dispariție a Uzinei 1 Mai din Ploiești a rămas pentru mine o enigmă.

Recent un eveniment mi-a clarificat problema. Evenimentul edificator a fost o recentă conferință a eminentului inginer V.S., la societatea Atom din Ploiești. Am completat prezentul text cu amintiri personale.

 În perioda când URSS era încă întreagă, delegații uzinei mergeau la Ministerul Comerțului Exterior (sau de Externe) din Moscova. Acolo se prezentau proiectele, se încheiau contracte, se stabileau prețuri ș.a.m.d. La ministerul respectiv erau invitați delegați din toate republicile unionale care foloseau echipamentele petrolifere fabricate la Ploiești. Convorbirile se purtau în limba rusă. Conducerea discuțiilor și traducerea erau asigurate de un delegat “permanent” la Moscova, om cu studiile efectuate în politehnicile sovietice.  

Securitatea și conducerea de partid era mulțumită că în conjuctura politică existentă în URSS, niciun delegat român nu putea “defecta” părăsind Moscova spre vest! Același lucru era valabil și în privința delegațiilor române care ofereau asistența tehnică pe teritoriul URSS. Situația era absolut similară în tratativele comerciale și asistența tehnică acordată de delegații uzinei ploieștene în Ungaria, Polonia, RDG și ale țări sub regim comunist.

Deodată la conducerea Rusiei a apărut Mihail Gorbaciov. Acesta a anulat dreptul Ministerului de Externe de a purta tratative comerciale în domeniul echipamentelor petrolifere. În ’80 URSS era încă întreagă, dar Gorbaciov a descentralizat importul de utilaj petrolier din Moscova spre rebublicile încă “unionale”. Omul cu “Glasnost” a dezmembrat URSS. Au apărut noi republici independente, cum ar fi Kazahstan sau Azerbaidjan, care în trecut folosiseră intens utilajele livrate de 1 Mai Ploiești. În aceste republici o bună parte din industria petroliferă a fost privatizată. Au căzut și guvernele comuniste din Ungaria, Polonia și RDG. În toate aceste țări au pătruns producătorii americani de utilaj petrolifer și ofertele lor au fost preferate. 

La sfârșitul anilor ’80 conducerea Întreprinderii 1 Mai Ploiești și Securitatea s-au confruntat cu o situație absolut nouă: dispăruseră “delegații permanenți”. Pentru a menține exportul, a devenit necesară trimiterea unui mare număr de delegați în toate republicile din URSS. Trebuiau eliberate multe pașapoarte, exclusiv pentru delegați “de încredere”, dat fiind că din Astana, Baku, Varșovia sau Budapesta se putea acum “defecta” oriunde în occident. Dar, mai ales, se intra în competiţie cu „intrușii” americani…

În fața complexității acestei situații, Securitatea și conducerea de partid, dominate de obsesia “defectării” și a corupției, nu au găsit soluții adecvate. Fără delegați la potențialii beneficiari, exportul avea să scadă vertiginos.

Concluzie: Incapacitatea conducerii Uzinelor 1 Mai de a se adapta situației nou create în URSS a condus la oprirea exportului și implicit, la situația de insolvabilitate a Uzinei 1 Mai din Ploiești. Guvernele post-decembriste nu au reușit să readucă la viață uzina ploieșteană, distrusă acum fără milă de excavatoare și buldozere…

Theodor Toivi

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

5 Comments

  • BORIS MEHR commented on October 25, 2021 Reply

    prostia și amnezia au făcut ravagii de iremediabile

  • Marina Zaharopol commented on October 23, 2021 Reply

    O problematica la care nu m-am gandit si foarte interesanta!

  • Veronica Rozenberg commented on October 22, 2021 Reply

    Cand am aflat prima oara, foarte tarziu de altfel despre distrugerea aproape totala a ceea ce a fost industria romaneasca m-am gandit cu tristete la lipsa de inventivitate si chiar talent al unei mase de oameni, care din ura si dispret fata de ceea ce a fost comunismul, au preferat sa distruga cu salbaticie, chiar si unele realizari care nu cred ca pot fi contestate, chiar si pe plan industrial. Acele combinate, fabrici, unitati industriale, care au devenit in mare parte o “gramada de fiare vechi” ar fi putut sa aiba o alta menire, daca cineva cu bun simt, inteligenta, initiativa si capacitatei de a aduce investitori ar fi luat in mana aceasta problema la nivel national.

    Poate ca, fiind usor idealista in ceea ce priveste Romania, gresesc. Il astept pe cel care poate sa imbunatateasca rationamentul meu, justificand cele intamplate in Romania in primele decenii de dupa 1990.

  • Klein Ivan commented on October 22, 2021 Reply

    Interesant. K.I.

  • Andrea Ghiţă commented on October 21, 2021 Reply

    După 1989 Uzina 1 Mai s-a privatizat şi a devenit Upetrom Ploieşti (controlat de milionarul Gabriel Comânescu) şi a mai funcţionat, cu mult mai puţini muncitori, până în 2010 când a acumulat foarte multe datorii. Nu ştiu când vor face istoricii o analiză a destinului uzinelor viabile din România ( printre care şi Tehnofrig din Cluj) care au sfârşit prin a fi demolate şi a se construi centre comerciale în locul lor. Atât Tehnofrig, cât şi 1 Mai fabricau utilaje de top şi exportau, practic, toată producţia, în principal în fosta URSS. Cred că o cauză a dispariţiei lor a fost şi politica economică a României care, după 1989, nu a mai vrut – din motive ideologice – să mai facă comerţ cu fosta URSS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *