Hitler şi societatea secretă Thule

Răsfoiam noul catalog de cursuri al companiei The Great Courses, când privirea mi-a fost atrasă de cursul “Adevărata istorie a societăţilor secrete”.

Pe lângă renumitele asociaţii secrete, precum francmasonii, templierii, rosicrucianii sau illuminati, despre care mai auzisem, apăreau denumiri noi pentru mine, ca de exemplu Asasinii islamici / persani / medievali sau Dragonii verzi şi Dragonii negri din Japonia. Erau listate și organizații pe care nu le-aş fi considerat niciodată societăţi secrete, cum ar fi Caracatița roşie sau Internaţionala comunistă.

Dar ceea ce m-a uimit cu adevărat a fost subiectul: “Adolf Hitler şi Societatea Thule.” Mi s-a părut straniu că nu auzisem niciodată despre o societate relativ recentă, care a jucat un rol hotărâtor în lansarea carierei politice a lui Hitler și în promovarea ascensiunii lui la putere.

Sunt societăţile secrete într-adevăr secrete?

Cursurile conţin o abundenţă de date, nume şi evenimente senzaţionale, pe care nu le voi reţine. Am învăţat însă unele lucruri esenţiale despre societăţile secrete. Societatea Thule, chiar dacă este mai mică, a avut totuși un efect major și nu face excepţie de la aceste trăsături generale:

– Societăţile secrete nu sunt secrete: de fapt, ele îşi trâmbiţează prezența (de exemplu clădirile monumentale ale templelor masonice.) Secret este doar ceea ce se petrece în interior: ritualuri, codificări, identitatea membrilor și crezul lor, deci mai degrabă “o societate cu secrete”, după cum se autodefinesc francmasonii, cea mai numeroasă societate secretă.

– Suntem înconjuraţi de societăţi secrete… De exemplu Taft, un orăşel petrolier californian, cu caracter predominant muncitoresc, are o vastă reţea de fraternităţi secrete și un cult satanic. Aderenţii sunt atrași de promisiunea unor cunoştinţe speciale, statut social şi putere pentru iniţiaţi.

– Cincisprezece preşedinţi americani, începând cu George Washington, erau membri masonici, împreună cu personalităţi cum ar fi Benjamin Franklin. În alegerile prezidenţiale din 2001, ambii candidaţi; George W. Bush şi John Kerry aparţineau societăţii Bones and Skull a Universităţii Yale, rudă bună cu Societatea Thule; bineînţeles că ei nu au menţionat acest lucru. Aceste societăţi au încercat dintotdeauna să atragă membri din elită și ca atare practică o selecţie riguroasă a membrilor.

– Multe societăţi nu afişează vreun profil politic, pentru a recruta cât mai mulţi membri. Astfel, ele au adesea mai multe loji: unele cu o orientare de dreapta, altele de stânga sau cu caracter hibrid.

– Poţi aparţine simultan la mai multe societăţi secrete.

– Societățile secrete nu dispar, chiar dacă oficial sunt desfiinţate, cum au fost Templierii, pe care regele Franţei Filip al IV-lea i-a nimicit în 1312. Ele se retrag în subterană, reapând după secole cu aceleaşi ritualuri şi embleme, uneori incluse în ritualurile și simbolurile altor societăţi. În general, societăţile secrete sunt eclectice şi împrumută de la multe alte asociaţii precedente. Ele au fost şi vor fi o prezenţă perenă în ţesătura societăţii.

– Chiar dacă o societate secretă creează impresia că ar fi democratică, promovând, de exemplu, egalitatea între femei şi bărbaţi, ele se bazează întotdeauna pe un principiu autocratic: iniţiaţii trebuie să îndeplinească orbeşte orice poruncă a Marelui Maestru.

 Autorul cursului numeşte aceste organizaţii the underbelly sau underworld of history / dedesubtul istoriei. Chiar dacă uneori nu se poate stabili cu precizie o relaţie cauzală între un eveniment istoric şi acţiunea unei societăţi secrete, ele au exercitat o influenţă covârşitoare asupra cursului pe care l-a urmat istoria. Deşi numeric ele reprezintă numai o fracţiune a populaţiei, istoria este un rezultat al acţiunilor unor minorităţi active, nu al majorităţii inactive.

Societatea Thule (Thule-Gesellschaft sau Thuleorden) este un capitol de relativ scurtă durată (1918-1925/1930) – deşi “reînviată” ulterior sub diverse forme – din lunga istorie a societăţilor secrete și se conformează tuturor caracteristicilor de mai sus. Amprenta pe care a lăsat-o în destinul omenirii contrastează însă cu existenţei ei scurtă. Ȋn 1920, Hitler a rupt orice legătură cu asociaţia Thule, care a alunecat pe panta unui declin irevocabil şi s-a auto-desfiinţat câțiva ani mai târziu.

Frăţii germane

Frăţiile germane au jucat un rol decisiv în ascensiunea la putere a lui Hitler, i-au influenţat convingerile și i-au furnizat metodele de manipulare a maselor specifice acestor societăţi, metode pe care şeful naziştilor le-a îmbrăţişat pentru a-şi atinge ţelul politic.

Pentru a înţelege cum a reuşit Hitler să-şi realizeze proiectul, trebuie să evităm maculatura imensă de speculaţii, memorii şi prezentări fanteziste care pretind să explice “fenomenul Hitler” şi să ne axăm pe contextul istoric al perioadei şi influenţele pe care le-a exercitat asupra lui.

Unificarea Germaniei din 1871 nu a rezultat automat în sentimentul unei naţiuni unice. Noul Imperiu German, peticit din vreo 24 de mici regate, ducate și oraşe independente, era alcătuit din germani cu religii, dialecte și istorii diferite. În special, cele câteva milioane de germani austrieci din imperiul Austro-Ungar se simţeau complet excluşi. Unul din ei era Adolf Hitler.

De aceea, unificarea a fost urmată de un efort susţinut al oamenilor de ştiinţă și artă de a crea o cultură, istorie şi chiar o mitologie comună a poporului german. Ciclul Der Ring des Nibelungen al compozitorului Richard Wagner este un exemplu pertinent.

Dar proiectele unor germani au fost mult mai ambiţioase: ei visau la o religie și la un destin manifest al poporului german; între ei s-au remarcat teoreticianul rasist Jӧrg Lanz von Liebenfels și ocultistul Guido von List, ambii austrieci ca și Hitler. Amândoi au înfiinţat mici societăţi secrete, marcate de misticism şi de un antisemitism virulent. Liebenfels a denumit această orientare Ariosofie, adică înţelepciunea Arienilor, alţii au intitulat-o mişcarea Vӧlkisch. În imaginaţia lui Liebenfels, rasa ariană era descendenta unor extratereştri asemănători cu zeii şi, prin urmare, susţineau ei, germanii moderni constituiau cel mai pur exemplu ai acestor supermen de origine divină. Pentru promovarea unei “conştiinţe rasiste” germane, Liebenfels a format frăţia secretă Noii Templieri.

Visul lui List era reînvierea unui păgânism german, din care nu lipseau venerarea unor zei războinici și folosirea runelor și a simbolurilor magice. Între aceste simboluri era şi svastica, un simbol şi în alte culturi. Propovăduirile lui List au dat naştere unei întregi constelaţii de societăţi secrete, mai  mai importante fiind: Liga Reich Hammer şi Ordinul German, înfiinţate în 1912.

Trebuie însă să diferenţiem între orientarea ocultă a conducerii acestor societăţi şi convingerile membrilor lor, care adesea nu împărtăşeau înclinaţiile esoterice ale Marilor Maeştri. Ei erau motivați de interese politice: un rasism acerb și combaterea evreilor şi a comuniştilor. Dintre naziştii cu înclinaţii profund mistice se remarcă Rudolf Hess şi Heinrich Himmler. În ciuda nenumăratelor scrieri care îl promovează ca posedat de forţe demonice, Hitler – care nici măcar nu figura între membrii societăţii, deşi era în strânsă legătură cu mulţi participanţi era complet dezinteresat de artele oculte.

Este mai comod și mai senzational de atribuit ororile comise de naziști unor forțe supranaturale și diabolice, în loc să faci efortul să analizezi substratul prozaic al acţiunilor hitleriste.

În aceste societăţi au fost plantate seminţele nazismului, care aşteptau condiţii prielnice ca să încolţească. Aceste condiţii au fost îndeplinite în 1914, când Primul Război Mondial a decimat rândurile Ariosofiştilor, ulterior înlocuiţi cu oameni mai duri, brutalizaţi de experienţa războiului. Unul dintre ei era caporalul Hitler.

Iar omul care a pregătit terenul pentru Hitler a fost un aventurier misterios şi extrem de dubios, maestrul în artele oculte, Rudolf von Sebottendorf, care a preluat conducerea diviziunii din Mϋnchen a  Ordinului German, redenumindu-l Societatea Thule, ca omagiu adus unei patrii mitice a arienilor de lângă Polului Nord. (1) El a conceput şi emblema societăţii: un pumnal ceremonial, sprijinit pe o svastică curbată.

Imediat ce a ajuns la conducere, Sebottendorf a cârmit Thule în direcţia unor intrigi care spera să-l ajute să preia controlul politic. El a creat aşa-numite “societăţi de studiu”-satelit, una din ele fiind Cercul Politic Muncitoresc, care să contracareze socialismul și bolşevismul în rândurile clasei muncitoare. Această societate a fost incubatorul Partidului Nazist.

Pregătind terenul

După război Hitler nu a părăsit armata. El urmărea cu atenţie desfăşurarea evenimentelor post-belice, cum ar fi Republica Socialistă Bavareză. O dovadă a oportunismului sau este că în această perioadă el era în strânsă legătură cu consiliile soldaţilor revoluţionari din München şi purta o bandă roşie pe braţ; după înfrângerea comuniştilor, el a trecut la adversari!

În mai 1919 Hitler a atras atenţia Căpitanului Karl Mayr, care răspundea de secţia de propagandă și educaţie a armatei germane şi era implicat și în finanţarea secretă a Societăţii Thule. Mayr l-a descris pe Hitler din acea perioadă ca pe “un câine de pripas în căutarea unui stăpân”. El l-a trimis să audieze cursuri la Universitatea München, unde unul din profesorii lui a fost Gottfried Feder, un membru al Societăţii Thule. Hitler a devenit un agent informator al armatei.

În septembrie 1919, Mayr l-a trimis pe Hitler să asiste la o şedinţă a Partidului Muncitoresc German (DAP). Acesta detesta atât marxismul cât și capitalismul, pe care le considera manifestări ale infuenţei evreieşti. Scopul partidului era promovarea unui socialism naţional bazat pe rasa Ariană. Vorbitorul în acea seară era tocmai Gottfried Feder.

Participanţii au fost impresionaţi de talentele oratorice ale lui Hitler, l-au invitat să devină membru permanent şi l-au pus responsabil cu propaganda. Curând după ce Hitler s-a alăturat partidului DAP, acesta şi-a schimbat denumirea în Partidul Muncitoresc Naţional Socialist German. Termenul Naţional Socialist avea menirea să contrasteze cu Internaţional Socialist.

Se pare că Hitler nu a fost membru alSocietăţii Thule, însă alții, ca de exemplu Hans Frank și Rudolph Hess, au fost membri Societății Thule și proponenţi ai metodelor ei esoterice.

Convinşi că pământul este găunos şi că interiorul lui este populat de o rasă superioară, naziştii au organizat două expediţii “ştiinţifice” (în Tibet în 1939 şi pe insula Rϋgen din Marea Baltică, în 1942, în plin război!). Căutau intrarea în interiorul pământului pentru a lua contact cu locuitorii civilizației străvechi subterane, ca să-i convingă de superioritatea rasei ariene față de restul raselor pământeşti și de avantajele colaborării şi creării unei rase hibride. Promotorul acestor excursii a fost Heinrich Himmler, sub egida diviziunii SS Ahnenerbe / Moştenirea Ancestrală, care avea afiliaţiiesoterice.

Relatarea acestor expediţii, precum şi elucidarea istorică a participării unor oameni de ştiinţă renumiţi la asemenea proiecte bizare, vor fi, probabil, subiectul unui articol separat.

În timp ce Societatea Thule se destrăma, în absența lui Sebottendorf care s-a autoexilat în Turcia, Partidul Nazist era în plină ascensiune.

Ascensiunea la putere a lui Hitler

Ascensiunea la putere a lui Hitler a fost un drum anevoios, punctat de eşecuri; izbânda lui se datorează mai degrabă unor circumstanţe favorabile decât calităţilor lui. Nu voi relata vicisitudinile acestui drum, adesea marcat de fiasco, ci mă voi concentra pe revelaţiile pe care traiectoria ni le oferă despre omul Hitler, înainte de a ajunge der Führer.

Demagogia lui a ieşit la iveală în 1922, cu ocazia unui interviu acordat jurnalistului Josef Hell.

Hitler s-a lăudat:

– Dacă ajung realmente la putere, sarcina mea principală va fi anihilarea evreilor.

Dar când Hell l-a întrebat de ce, Hitler a dat o explicaţie lipsită de orice emoție:

– Scopul meu este să provoc revolte de prim ordin, indiferent de mijloacele pe care va trebui să le utilizez în acest scop.

Deşi evreii alcătuiau mai puţin de un procent din populaţia Germaniei, ei erau proeminenţi în societate, prosperi şi, din această cauză, priviţi cu suspiciune. Hitler a adăugat:

– Odată ce ura şi lupta contra evreilor vor fi declanşate, rezistenţa lor se va nărui în scurt timp. Ei sunt vulnerabili și nimeni nu le va lua apărarea.”

Recent, s-a lansat ipoteza că Marea Criză Economică din 1929-33 nu a fost un accident, ci ar fi fost și ea orchestrată de o societate secretă, o frăţie internațională a bancherilor. Haosul creat urma să faciliteze ascensiunea la putere a lui Hitler. Ei ar fi acţionat nu din simpatie pentru Hitler, ci deoarece considerau nazismul o alternativă preferabilă comunismului şi, asemenea altor frăţii secrete, urmăreau o nouă ordine socială, bazată pe o strictă ierarhie, în care rangul cel mai înalt va fi deţinut de bancheri, urmat de industriaşi.

Conform istoricului american Guido Preparata, care a avansat ideea manipulării Crizei din 1929, dar și a altor istorici, în realitate Hitler nu era decât o unealtă, un pion condiţionat psihologic de “magicienii ocultului” cu ambiţii de dominaţie mondială. Versiunea pe care o auzim adesea este că din momentul în care Hiler a preluat hăţurile, Partidul Nazist a avut o ascensiune inexorabilă. Nimic nu este mai departe de adevăr: ascensiunea Nazistă nu a fost nici lineară şi nici inevitabilă și Hitler nu a preluat puterea: ea i-a fost înmânată în mod legal.

Ceea ce mă face să revin la idea formulata anterior, că activitatea pe plan politic a unor minorităţi active şi nu majoritatea inactivă a populaţiei imprimă cursul istoriei. Se pare că acesta este și “secretul” cel mai de seamă al societăţilor secrete, al succesului lor şi al influenţei lor asupra evenimentelor istorice.

Note

(1) În viziunea geografilor greco-romani, Thule era un teritoriu situat în Nordul extrem. Termenul “Ultima Thule”, menţionat şi de poetul roman Virgiliu, se referea la marginea lumii cunoscute. Societatea Thule identifica “Ultima Thule” cu o insulă din extremul nordic al planetei, în vecinătatea Islandei sau a Groenlandei. Naziştii mistici o considerau capitala antică a Hyperboreei.

Bibliografie

Professor Richard B. Spence, The Great Courses, “The Real History of Secret Societies.”

https://en.wikipedia.org/wiki/Thule_Society

https://en.wikipedia.org/wiki/Occultism_in_Nazism

https://www.bibliotecapleyades.net/sociopolitica/sociopol_thule05.htm

Marina Zaharopol

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

12 Comments

  • Anca Laslo commented on October 7, 2021 Reply

    Extrem de interesant articolul dumneavoastra care ofera multe informatii inedite si deschide porti spre intrebari si lamuriri asteptate.

    • Marina Zaharopol commented on October 7, 2021 Reply

      Multumesc mult!

  • BORIS MEHR commented on October 7, 2021 Reply

    Höhne, Heinz. 1969. The Order of the Death’s Head: The Story of Hitler’s SS. Martin Secker & Warburg. ISBN 0-14-139012-3.
    NU EXISTĂ DOVEZI CĂ HITLER AR FI FOST MEMBRU AL SOC. THULE, DAR HESS, HIMMLER Ș.A AU FOST

    • Marina Zaharopol commented on October 8, 2021 Reply

      Aveţi perfectă dreptate, stimate d-le Mehr!
      Exact aşa am afirmat şi eu în articol: nu sunt dovezi că Hitler ar fi fost membru Thule. În schimb, se ştie precis că a fost în strânsă legătură cu membri ai acestei societăţi şi că a fost chiar discipolul unora din ei. Iar originea Partidului Nazist este DAP al Societăţii Thule. Când ajunge la conducerea partidului, Hitler îi schimbă denumirea, dar nu este creaţia lui; el îl reirganizează numai.

      Şi, în final, Hitler da lovitura de graţie acestei societăţi: la începutul anilor 1920, el taie orice legătură cu Societatea Thule, care începe să încet decadă!

  • Andrea Ghiţă commented on October 7, 2021 Reply

    Stimate domnule Klein, aveţi dreptate în ceea ce priveşte ilustraţiile. Ele au fost completate de mine şi cel de al doilea portret a rămas din greşeală în text. L-am şi scos acum. În schimb, subiectul nu cred că nu se potriveşte revistei. Existenţa societăţii secrete a fost o realitate, însă nu se ştie în ce măsură a influenţat ea turnura ulterioară a politicii celui de al III-lea Reich. Memoria Holocaustului este o temă constantă a revistei Baabel, ea nu este evocată doar cu prilejul marcării Zilei Holocaustului din România sau a altor comemorări. Nu cred că reproşul dvs. este întemeiat.
    Cât priveşte Hitler, el este mediatizat pe toate căile. Legat de asta am scris mai demult articolul Hitler seara, la televizor. Vă invit să-l citiţi. https://baabel.ro/2016/01/hitler-seara-la-televizor/

  • Klein Andrei commented on October 7, 2021 Reply

    Marina Zaharopol cred eu acest articolul nu este potrivit acestei reviste. Ce a ce mă deranjează mai mult este, publicarea aici a două imagini cu criminalul de război vinovat de moartea a multor milioane de oameni printre care și evrei. Din Ultima manifestare AUR, am văzut ( din nou) manipularea cu Steaua lui David, de niște indivizi iresponsabili. Stereotipurile nu trebuie reinventate ci oprite total. Sunt convins că se puteau găsi și alte ilustrații dacă se dorea.. Nepotrivirea o mai văd și prin faptul că suntem doar la două zile de Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului.

  • Hava Oren commented on October 7, 2021 Reply

    Articol extrem de interesant, dar are o problemă: societățile fiind „secrete”, informația despre ele este în mod natural limitată, speculațiile se țin lanț și e foarte greu de despărțit realitatea istorică de ficțiune.

    Un curs predat de un profesor universitar de istorie ar trebui să fie o sursă serioasă. De curiozitate am dat o căutare pe Google pentru ”Red Octopus Society” și tot ce am găsit (în afară de zoologie) era cursul despre care vorbiți; nimeni altul nu a auzit de această societate – ceea ce dovedește că informația trebuie luată ”with a grain of salt”.

    • Marina Zaharopol commented on October 8, 2021 Reply

      Am googled şi eu “The Red Octopus Society” şi, într-adevăr,, nu am fost răsplătită cu prea multe entries cu excepţia cursului Profesorului Spence, care a fost difuzat şi pe “History Channel” la TV şi pe YouTube. S-ar putea că el să fi născocit această denumire poate chiar cu infuzia unei doze de umor. în anii ’50 americanii erau obsedaţi de infiltrarea “roşilor:” se bănuia că după fiecare perdea, sub orice pat se ascunde “a red agent!’
      Când “roşii” au început să se considere ei victime, au inventat la rândul lor nişte “bullies” şi au apărut teorii conspiraţionale despre “Hydra Nazistă:” O.K., tentaculele Caracatiţei Roşii” cuprind tot globul pământesc, dar între aceste tentacule se ascund cele ale “Hydrei Naziste!”

      Aceste informaţii le-am obţinut tot de pe internet în blogul postat de R.E. Pringle intitulat: “The Red Octopus vs. The Năzi Hydra.”

      Probabil că Profesorul Spence a considerat că societatea “The Red Octopus” îndeplineşte toate condiţiile unei societăţi secrete şi de aceea a inclus-o. Faptul că nu mai apar alte entries legate de această temă, nu mă face să am dubii cu privinţa la veridicitatea afirmaţiilor lui. Când un astronom a descoperit asa-numiitele “găuri negre” în cosmos, comunitatea de astronomi a râs de el. Orice afirmaţie sau descoperire debutează întâi în premieră.

      Frecvenţa cea mai mare pe internet o au informaţiile false, fictive şi care nu se bazează pe o cercetare a faptelor. Ele sunt în căutare de senzaţional, cum ar fi baze naziste la polul sud, relatarea accesului în interiorul pământului din Antarctica, precum şi colaborarea între nazişti şi civilizaţia avansată tehnologic din subterană. colaborare care a produs, de exemplu, farfuriile zburătoare!

      Am avut mari probleme în separarea relatărilor fictive de faptele reale.

      Putem să nu fim de acord cu unele afirmaţii ale Prof. Pence sau să le socotim exagerări, dar asta nu infirma valabitatea generală a cursului. Am verificat afirmaţiile lui privitoare la subiectul articolului meu pe Wikipedia şi nu am găsit erori
      .

      .

  • Tiberiu ezri commented on October 7, 2021 Reply

    Un articol foarte interesant!

    • Marina Zaharopol commented on October 8, 2021 Reply

      Vă mulţumesc frumos!

  • Mihai Vasilescu commented on October 7, 2021 Reply

    Foarte interesant material! Dar cred ca nu e rau sa adaugam si un caveat. E tentant (caci e spectaculos) sa exageram rolul societatilor secrete in istorie. E adevarat ca ele pot contribui la initierea unor evenimente, dar istoria a dovedit ca nu pot controla evolutia ulterioara. Lumea e mult prea complexa si evenimentele scapa de sub control. Sa zicem ca la declansarea revolutiei ruse si apoi a loviturii de stat bolsevice au contribuit societati secrete; dar ce societate secreta l-ar mai fi putut controla ulterior pe Stalin? La fel a fost si cu Hitler, iar in cazul revolutiei franceze, si cu Napoleon. Societatile secrete au pierdut controlul. Societatile secrete NU controleaza lumea; ele au influentă astazi mai ales ca niste cluburi ai caror membri (oameni importanti, desigur) se sprijina intre ei. Iar aceste cluburi adesea se contracareaza intre ele. Si, ca sa fie si mai clar, ce astfel de club ar putea controla o lume in care există China, de exemplu? Sau putem privi oare si partidul comunist chinez ca o societate secreta urmarind sa controleze intreaga lume? De ce nu? Nu e si PCC “o organizatie foarte vizibila, dar cu multe secrete?” Dar in acest caz, avand in vedere puterea extraordinara a PCC (inclusiv din punctul de vedere al controlului strict pe care il exercita) si observand cat de departe e totusi China de a controla lumea (nu-i asa? ) mie mi se pare si mai evident ca e vorba de ceva imposibil. A propos, e printre babelienii nostri cineva care crede afirmatia draga multor conspirationisti cum ca evreii controleaza lumea? E o intrebare retorica, desigur! Sa nu exageram, insa, incurajand teorii conspirationiste. Dupa cum s-a vazut si in actuala pandemie, ele pot cauza pierderea a nenumarate vieti.

    • Marina Zaharopol commented on October 8, 2021 Reply

      Sunt perfect de acord cu afirmaţiile dv. Lumea e mult prea complexă pentru formulări simpliste şi trebuie să avem grijă să nu exageram într-o direcţie sau alta. Ce au reusit foarte bine societăţile secrete este influenţarea opiniei publice şi astfel iniţierea unor actiuni si formaţiuni politice.
      Dacă teoria conspiraţionistă a lui Preparata privitor la criza economică din 1929-33 ar fi adeverită, in fluenţa lor asupra istoriei ar putea fi considerată chiar mai vastă. Dar, nici în acest caz, conspiratorii nu si-au putut realiza ţelul de dominare a lumii, idealul lor de a New World Order.

      Totuşi, cele scrise mai sus nu invaldează concluzia din ultimul paragraph al articolului meu. PCC, minoritatea activă determină cursul istoriei Chinei si nu milioanele de chinezi, care, probabil, ar cȃrmi ţara lor in altȃ direcţie. Dar, bineînţeles, China nu e întreaga lume. Sunt limite la afirmaţia mea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *