E martie, când după ploile iernii totul înverzește, până și deșertul, e soare plăcut, blajin. Dar anul acesta e diferit. Suntem în a doua jumătate a lunii, e frig, nori plumburii, bacovieni, te înconjoară și plouă fără milă. Iarna aceasta nu mai vrea să plece. Îmi vin în minte versurile lui George Topîrceanu din poezia “Rapsodii de toamnă”

Dar când știu c-o să vă-nghețe

Iarna mizerabilă,

Mă cuprinde o tristețe

Iremediabilă.

COVID-ul mai este încă printre noi, chiar dacă ne prefacem că ne-a părăsit. În Europa e război, cu morți, răniți, case distruse, coloane de refugiați, frică și cu o iarnă geroasă, interminabilă.

Încerc să scriu, dar cuvintele refuză să se aștearnă pe hârtie. Deschid televizorul, e oră fixă, trebuie să văd știrile care sunt dureroase mai tot timpul. Balconul s-a umplut din nou de apă, din cauza ploii abundente, plouă și în mine. Nici prietenii mei din Cluj, Luci și Ovidiu, nu mai deschid televizorul, ca să nu se indispună. Fiecare stă în camera lui și citește. De trei ani nu mi-am mai văzut orașul natal, Cluj, din cauza COVID-ului, nu m-am întâlnit cu prietenii și cu singura mea verișoară. Sper că războiul nu mă va opri și în acest an.

E o sâmbătă friguroasă și, cum nu, ploioasă, și străzile sunt goale. Experții ne spun că precipitațiile sunt necesare pentru rezervele de apă ale țării și pentru agricultură. Sunt de acord, dar aș vrea să mai fie și pauze, cu soare și cu oleacă de căldură! Îmi fac porția obișnuită de înot la piscină, mă așez la volanul mașinii și mă întreb: „Încotro?” Mă îndrept spre o rezervație naturală, să văd macii care au înflorit. Pe o asemenea vreme? Ei și, ce-i cu asta? Ei sunt frumoși chiar și atunci când vremea nu este favorabilă, îmi spun.

Mașina trece pe un drum de țară noroios și plin de gropi, un drum tocmai bun pentru cei cărora le place să umble pe coclauri. După ce m-am împotmolit de două ori în noroi, din care am ieșit cu ajutorul altor șoferi iubitori de natură sau de aventuri, cu jeepuri cu tracțiune 4X4, deodată în fața mea s-a deschis o priveliște uimitoare: un covor de maci roșii, cu petale mari, deschise, care parcă spuneau: „Primăvara e aici, uitați-vă la noi și vă veți convinge! Nu-mi mai păsa de ploaie, eram fascinat de frumusețea priveliștii și optimist.

M-am întors acasă mulțumit și cuvintele au început să se aștearnă pe hârtie…

Andrei Schwartz

18/03/2022