Turnul Babel, mitul amintit în Geneză 11: 1-9, încearcă să explice de ce popoarele lumii vorbesc limbi diferite. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.  Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. […] „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul!” […] Şi Domnul a zis: […] „acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înțeleagă vorba unii altora!” Potrivit povestirii, supraviețuitorii potopului, care vorbeau cu toții aceeași limbă, s-au stabilit într-o câmpie din țara Șinear și au început să construiască un turn atât de înalt încât să ajungă până în cer. Atotputernicul, uimit de trufia lor, a hotărât să le zădărnicească planul – le-a încâlcit vorbele, ca să nu se înțeleagă între ei, și i-a împrăștiat în toate colțurile lumii.

https://en.wikipedia.org/wiki/Tower_of_Babel

Spre deosebire de cei din Turnul Babel, noi, cei care scriem în Baabel și îl citim, vorbim aceeași limbă, venim cam din același mediu și avem chiar o educație asemănătoare. Nici expresia „o învălmășeală ca în Turnul Babel” nu ni se potrivește. Chiar dacă ne-am întâlni, nu am fi prea mulți și oricum am ști să ne comportăm în mod civilizat.

Dacă mă gândesc bine, aș putea să-mi împart viața spirituală (cea extra-medicală) în trei perioade, ca cele trei epoci istorice:

*„Antichitatea” mea a fost copilăria și adolescența, în care citeam și absorbeam totul despre artă, muzică, etc.

*„Evul Mediu” mi-a fost ocupat de studiile la medicină, care îmi luau 99% din timp (deși din uneori vedeam formația Phoenix la Timișoara, sau ascultam muzică de Beatles).

*„Renașterea”, pe care aș numi-o și Perioada Baabeliană, m-a făcut să revin la cititul cărților de beletristică și la articole de cultură generală, ba chiar am încercat să iau în mână condeiul și să-mi dau frâu liber imaginației.

Această fereastră spre reînvierea culturii mi-a fost deschisă de soția mea în 2018, când am ieșit la pensie. Chiar dacă ea încerca să mă tenteze și mai înainte cu articolele revistei Baabel, pe care le primea de la colegul nostru Gabi Ben Meron încă din 2016, eu nu am acordat prea multă atenție beletristicii și publicisticii. Mă preocupa numai literatura medicală, pentru că un medic trebuie să fie întotdeauna la zi cu cunoștințele medicale. Mai mult, aveam de pregătit prelegeri pentru studenți, stagiari, rezidenți, specialiști, surori medicale, pentru confrați din străinătate aflați în schimb de experiență, precum și lucrări pe care urma să le prezint în cadrul unor congrese din domeniul anesteziei și al terapiei intensive. Toate conferințele le scriam în engleză, dar dacă le țineam în Israel, le traduceam simultan în ebraică. Odată am dat o prezentare la Chișinău în limba engleză. Era de-a dreptul comic cum un coleg îmi traducea prezentarea în limba română și un altul în limba rusă! Și în timpul muncii mele la Houston țineam uneori prelegeri, bineînțeles în engleză. În fiecare an participam la congrese în România, dar și acolo făceam prezentările în engleză. Din păcate limba română mi-am păstrat-o nu din lecturi, din reviste sau cărți, așa cum făceam în „Antichitate”, ci numai din conversații cu soția, cu rude, prieteni, colegi la locul de muncă, sau la întâlniri amicale.

Pentru mine revista Baabel a constituit o „Renaștere” spirituală. Poate vi se pare exagerat că folosesc acest termen în acest context, dar chiar așa este! Pentru mine cititul, dar mai ales scrisul la Baabel, a însemnat o adevărată renaștere spirituală, cu atât mai mult în perioada sumbră a pandemiei. Abia aștept să apară noua ediție, în fiecare joi, o dată la două săptămâni și când am noroc, mai apar și ediții de „ultima oră”. De fiecare dată citesc aproape toate articolele, dar întotdeauna soția mea și cu mine începem cu articolul meu… Egoism? Vanitate? Nu, pur și simplu în revistă el apare altfel, mai elegant, mai lizibil, când încă nu s-a uscat pe el cerneala virtuală. Îmi place să citesc și comentariile referitoare la articolele mele și ale altora. Și din comentarii învăț multe. Fără să dau nume concrete de autori, unele comentarii sunt adevărate articole, pline de informații utile, practice, sau pentru îmbogățirea culturii mele generale. Sunt și articole educative din care, chiar la vârsta mea septuagenară învăț multe, ca de exemplu cum să mă comport mai echitabil cu oamenii, ce e drept sau nedrept, cum să biruim depresia creată de pandemie sau de boli cronice, etc. Învăț de la toți, dar în special de la câțiva dintre colegii autori, care în articolele lor pun accent deosebit pe tematica educativă.

Nici acum nu prea citesc în limba română, dar citesc multe cărți în engleză și nu numai, legate de medicină. Deci lectura articolelor din Baabel mă ajută și în această privință, deși de multe ori citesc cu invidie, dar și cu admirație vocabularul bogat al colegilor. Scrierile mele din tinerețe, unele poezii și texte de cântece, l-am diversificat odată cu începerea perioadei mele de „Renaștere”. Chiar dacă scriu și acum mult în domeniul medicinei (prezentări, corespondență cu Ministerul Sănătății și alte tematici legate de munca mea post-pensie), cel mai mult îmi place, mă interesează și mă atrage scrisul articolelor pentru Baabel. Precum spuneam, am lacune serioase în privința vocabularului în limba română, dar din fericire, doamnele Hava și Andrea știu perfect cum să-mi remodeleze frazele, alegând cuvinte pe care le știam cândva, dar nu le mai țineam minte. Într-atât mă pasionează scrisul la Baabel, încât întotdeauna am cel puțin 5-6 articole „pe țeavă”. Ideile îmi vin spontan, sau mi le inspiră soția, prietenii mei Peter și Eddy, sau chiar fiii mei. Când îmi vine o idee pe care cred că o pot publica, când termin de scris articolul, când îl reprimesc corectat și mai ales când îl văd publicat, de fiecare dată simt o intensă satisfacție intelectuală, însoțită de o elevare sufletească.

Mai sunt și idei la care renunț pe parcursul scrierii și mai rar articole refuzate de editori. Dar, cum se spunea în latină, difficiles nugae, de multe ori ca autor, un subiect mă însuflețește, fără să-mi dau seama că nu are semnificație pentru prea mulți cititori. Nu e de mirare că după trei ani trecuți de corespondență activă la Baabel ca cititor și condeier, îmi dau seama câteodată la conversații cu colegi sau prieteni că știu multe (nu destule) în ale culturii generale și asta mulțumită și revistei Baabel.

Deci ce înseamnă pentru mine Baabel?

Ca să termin articolul în mod concis doresc să scriu că revista Baabel îmi menține spiritul veșnic (cel puțin până voi muri) tânăr!

Tiberiu Ezri