Detectivul și maseurul

Dușul era cald, aproape fierbinte, venea ca un jet de jacuzzi, era o plăcere după o oră de înotat în bazinul YMCA din New Bedford. Îmi recapitulam lista lucrurilor pe care le aveam de făcut în acea zi. Bum! s-a auzit din cabina vecină. Mi-am abandoneat dușul ca să văd ce s-a întâmplat. Un om masiv, afroamerican, era întins pe jos. Apa continua să curgă și el zăcea palid, fără cunoștință.

– Ce-i cu tine, ce s-a întâmplat? – l-am întrebat de câteva ori.

Într-un târziu a deschis ochii și mi-a răspuns:

– Nu știu.

Am început să-i fac o anamneză scurtă, dar deodată mi-am dat seama că nu am permis de practică medicală în Statele Unite. Totuși sunt medic și indiferent unde mă aflu, am datoria să-l ajut.

Între timp s-au adunat și alți oameni și au chemat un angajat al centrului sportiv. În cele din urmă a apărut maseurul, nu mai puțin masiv. I-am povestit ce s-a întâmplat, după care împreună cu maseurul l-am luat pe afroamerican și l-am întins pe unul din paturile de masaj, cu picioarele ridicate. După câteva minute și-a revenit. Am terminat de luat anamneza. Între timp a venit un alt angajat care făcuse un curs de prim ajutor și a adus un defibrilator. L-am folosit doar să-i controlăm ritmul cardiac. Maseurul insista să-l trimită cu salvarea la spital. Cred că avea dreptate, dar pacientul nostru a refuzat. L-am sfătuit să-și consulte medicul de familie cât mai repede cu putință. El ne-a mulțumit pentru ajutor, s-a îmbrăcat și-a plecat.

– Doc, mi-a spus Patrick, maseurul, îți mulțumesc pentru ajutor. Îți fac un masaj gratuit.

– Mulțumesc, i-am răspuns, dar mie nu-mi plac masajele.

După câteva zile, revenind la piscină, l-am întrebat pe Patrick, maseurul, dacă știe ceva de pacientul nostru.

– Nu l-am mai văzut de atunci, dar m-am interesat la birou. Este unul dintre abonații clubului. Am și numărul lui de telefon. Ce zici să vorbim cu el?

Pacientul nostru ne-a mulțumit pentru telefon și ne-a spus că se simte bine. Peste o săptămână l-am reîntâlnit la bazin. Mi-a relatat pe scurt despre vizita sa la medic, după care s-a prezentat:

– Roger, detectiv privat.

Maseurul a apărut peste câteva clipe cu un zâmbet satisfăcut și ne-a oferit la amândoi un masaj gratuit. De data asta nu l-am refuzat.

Ieșind împreună din baza sportivă, Roger m-a invitat la o cafea. Mă bucuram de prilejul de a sta de vorbă cu un detectiv.

Ne-am interesat reciproc de familiile noastre, după care Roger m-a întrebat:

– De ce nu poți lucra ca medic la noi?

Oho, m-am gândit, detectivul e detectiv și la o cafea!

După ce i-am explicat motivele, am trecut și eu la atac:

– Trebuie să fie interesantă meseria ta, i-am spus. Când mă gândesc la detectivi, îmi vine în minte Sherlock Holmes.

– A fost eroul preferat al copilăriei mele și el a contribuit la faptul că mi-am ales această meserie, a replicat Roger. Am terminat Academia de Poliție, dar n-am reușit să ajung la secția de criminalistică, mă ocupam de furturi și de alcoolici. De trei ani mi-am deschis un birou privat.

– Cu ce fel de cazuri te ocupi? – l-am întrebat fără sfială.

M-a privit cam mirat, surprins de indiscreția mea, și mi-a răspuns:

– Ești cumva ziarist? Fără să mă cunoști mă întrebi despre lucruri pe care nu obișnuiesc să le povestesc, a răspuns detectivul. Americanii sunt mai discreți și nu cer amănunte despre meseria interlocutorilor lor.

Mi-a părut rău că m-am repezit să-i pun întrebări, chiar dacă lucrurile mă interesau. Mi-am cerut scuze și am schimbat subiectul.

– Nicio problemă, mi-a spus Roger, o să-ți răspund la întrebare. Mă ocup cu tot ce mi se oferă să investighez. Trebuie să-mi asigur existența, nu-mi pot permite să fiu “mofturos” și să aleg doar cazuri interesante, dar și cazurile cele mai banale, odată rezolvate, îmi dau satisfacții. Debutul a fost cât se poate de banal. O femeie care bănuia că soțul o înșală m-a rugat să-l urmăresc. Șase luni m-am ținut după el, până când într-o zi a apărut la biroul meu soțul respectiv. Nu înțelegeam de ce a venit. A observat oare că îl urmăream?

– Am o problemă care mă frământă și un anunț din ziarul local m-a adus la dumneata. Cred că soția mea are un amant.

Am rămas uluit de coincidență: doi soți apelează la același detectiv cu același bănuieli! Am hotărât trec sub tăcere că eram implicat în suspiciunile soției lui și că îl urmăream de o bucată de vreme și am acceptat propunerea riscantă.

După câteva luni am ajuns la concluzia că niciunul dintre soți nu a fost infidel. I-am convocat în aceeași zi și la aceeași oră ca să le comunic rezultatul cercetării mele.

Au sosit separat, cu cinci minute diferență. Nu am cuvinte să descriu nedumerirea lor când s-au văzut împreună în biroul meu! Le-am mărturisit că am lucrat pentru amândoi, după care le-am spus:

– Am vești bune, niciunul dintre voi nu a avut vreo aventură extraconjugală.

În birou s-a așternut tăcerea. Cei doi mă priveau uimiți, nu le venea să creadă adevărul, apoi mi-au mulțumit și au plecat împreună. I-am urmărit cu privirea, mergeau braț la braț către parcare.

– Alte cazuri interesante ai mai avut? – l-am întrebat curios.

– Bineînțeles! Am avut și cazuri mai dificile, cu multe satisfacții, dar și deziluzii. Poliția locală colaborează cu mine și asta mă bucură, mi-a spus Roger în încheiere, după care s-a scuzat și a plecat din cafenea.

– Cum ai ajuns maseur? – l-am întrebat pe Patrick într-una din zile când era mai liber.

– Am făcut sport, lupte greco-romane, a răspuns Patrick. Am avut și succese, dar am avut un accident și n-am mai putut continua. Am făcut un curs de antrenori, însă munca de antrenor nu mi-a plăcut. Apoi am făcut cursul de maseur și ocupația asta îmi convine.

– Ai satisfacții cu munca ta? – l-am întrebat.

– Da, îmi face plăcere să-i văd pe clienți că se simt bine după masaje. Dar cel mai mult mă bucur că fiul meu de 15 ani continuă tradiția, face și el lupte greco-romane, cu mult succes. Mă duc la toate competițiile lui și am început să-l antrenez și acasă.

Înainte de-a mă întoarce acasă, ne-am întâlnit la o bere cu detectivul și maseurul. Fiecare dintre ei mi-a dat câte o carte de vizită. Mă bucuram de berea bună și de prezența a doi oameni sinceri și plăcuți, îmi părea rău să mă despart de ei. Dacă cumva aveți nevoie de un detectiv privat sau de un maseur în Massachusetts, USA, vă stau la dispoziție…

Andrei Schwartz

20/03/2023

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

2 Comments

  • Andrea Ghiţă commented on March 24, 2023 Reply

    Fiecare călătorie, fiecare popas, sunt tot atâtea prilejuri inspiratoare pentru condeiul lui Andrei Schwartz şi profitabile pentru cititorii din Baabel. Csép Sándor, redactorul şef al Redacţiei Maghiare de la Rasio şi apoi TVR Cluj spunea că “subiectul e prezent peste tot, trebuie doar să te duci să-l culegi”. Andrei Schwartz este dovada vie a adevărului acestei afirmaţii.

  • gabriel gurman commented on March 23, 2023 Reply

    Mulțumesc Andrei, dar ultimul masaj pe care l-am primit m-a lăsat cu o fractura de coasta…..
    Cât despre detectiv, mai stăm de vorba!!
    GbM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *