Războiul fratricid

Introducere

Războiul fratricid se referă la crima față de semenii tăi. Acțiunea nu se petrece în Antarctica… ci ea face parte din istoria antică a marelui regat evreiesc, care în 931 î.Hr. s-a dezmembrat în două state independente, Iudeea și Israel. Această istorie a fost caracterizată, printre altele, de lupte intestine în fiecare regat, lupte care includ chiar și înlăturarea fizică a unor personaje.

Subiectul se concentrează asupra familiei regale, unde întâlnim personajul feminin Atalia, figura 1, versetul de referință fiind: Atalia, mama lui Ohozia [Ahazia], văzând că fiul său a murit, s-a sculat și a stârpit tot neamul regesc. (4 Regi 11:1) [1].

Figura 1, Atalia: arbore genealogic

Prezentarea personajelor

La momentul de referință, Regatul Unitar era deja dezmembrat în două regate vecine și independente – Iudeea la sud, cu capitala Ierusalim, și Israel la nord, cu capitala la Samaria. Fiecare avea conducere proprie.

Ioram (881 – 842 î.Hr.) a fost regele Regatului Iudeea (851 – 843 î.Hr.).

Omri (940 – 874 î.Hr.) a fost regele Regatului Israel (885 – 874 î.Hr.); textul biblic îl menționează ca fiind întemeietorul dinastiei care îi poartă numele, Casa lui Omri, precum și al noii capitale, Samaria. Fiul său Ahab (? – 853 î.Hr.) i-a urmat la tron (874 – 853 î.Hr.).

Ahab s-a căsătorit cu prinţesa feniciană Izabela (? – 852 î.Hr.), fiica regelui din Sidon. Ahab și Izabela au fost părinții Ataliei (898 – 835 î.Hr.).

Atalia s-a căsătorit cu Ioram, regele Iudeei, și li s-a născut Ahazia (863 – 841 î.Hr.).

Acest prunc era, teoretic, viitorul rege al ambelor state, fiind descendent atât din Casa lui David (prin Ioram), cât și din Casa lui Omri (prin Atalia, via Regele Ahab). Pentru întâia oară după 60 de ani a apărut posibilitatea ca cele două regate, Israel și Iudeea, să fie conduse de același rege: Ahazia[2].

ADN-ul Ataliei

Textul biblic relatează că tatăl Ataliei, regele Ahab, a ”alunecat” pe mâna dominantă a soției sale Izabela[3], ea fiind cea care și-a impus cu o deosebită cruzime credința politeistă, prigonind sângeros pe liderii cultului monoteist[4]. Iar Atalia nu a căzut departe de pom: Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu şi au întrebuințat în slujba baalilor [zei cananeeni-fenicieni] toate lucrurile închinate Casei Domnului (2 Cronici 24:7).

Analiză preliminară

Intenția căsătoriei dintre Atalia cu Ioram a fost de a crea o alianță între cele două regate-surori evreiești și cel care ar fi putut realiza acest deziderat era Ahazia, primul fiu al perechii regale. Se pune întrebarea dacă la acest moment de referință, relațiile sinusoidal tensionate dintre vecini a ajuns la un numitor comun de înțelegere.

În acest context, analistul antic face următoarea reflecție: după mamă, Ahazia se trăgea din dinastia regală Omri (regatul Israel), cu capitala la Samaria. Pe de altă parte, prin același Ahazia, fiul regelui Ioram, monarhia reunită urma să fie condusă de casa lui David (regatul Iudeea), iar capitala monarhiei ar fi fost Ierusalim. Iar Ahazia, care-și avea oricum reședința la Ierusalim, putea emite pretenții și la tronul regatului Israel… Însă cel mai deranjant în acest ”dosar” era politeismul practicat de cei din casa Omri; iar liderul era… lidera Atalia.

Atalia stârpește tot neamul regesc

Urmarea a fost că Ahazia a domnit doar un an la Ierusalim (843 – 842 î.Hr.), ca rege al Iudeei; la vârsta 23 de ani a fost asasinat de către Iehu, devenit rege al Israelului.

Primind vestea morții fiului ei, Atalia, care nu putea uita puterea de care s-a bucurat ca regină-mamă, a încercat să pună stăpânire pe tronul Iudeei. Sprijinită de un mic grup de credincioși, ea a poruncit exterminarea tuturor urmașilor de parte bărbătească ai lui Ioram și ai lui Ahazia, potențialii pretendenți la tron, chiar dacă aceștia erau proprii ei nepoți (cca. 842 î.Hr.).

Autoritatea ei de regină nu a fost contestată timp de șase ani.

Ioaș: buturuga mică răstoarnă carul mare

Asasinarea lui Ahazia și a potențialilor pretendenți la tron ar fi putut însemna curmarea definitivă a spiței regale davidice[5]. Ea ar fi fost însă contrară legământului pe care Dumnezeu L-a încheiat cu David. Dumnezeu Și-a respectat promisiunea și spița regală davidică nu a fost curmată: a apărut un nou pretendent la tron, unul din fiii lui Ahazia, pe nume Ioaș. Pe când era nou-născut (842 î.Hr.), Ioaș a fost scăpat de mâna lungă și criminală a bunicii sale Atalia de către sora sa mai mare, Ioșeba, și soțul ei, Marele Preot Iehoiada; a fost ținut ascuns timp de 7 ani de zile. Datorită lui, ”buturuga mică”, a fost dejucat planul reginei-mamă Atalia de a stârpi ”sămânța regală” (2 Cronici 22:10).

Când Ioaș a ajuns la vârsta de șapte ani, preotul Iehoiada, ajutat de sprijinitorii săi, au ucis-o pe Atalia și pe aliații ei: Și i-au făcut loc să iasă. Iar când a ajuns ea la intrarea casei regelui, cea dinspre poarta cailor, au omorât-o acolo (2 Cronici 23:15), figura 2. Ioaș a fost uns rege peste Iudeea, continuitatea spiței regale davidice fiind astfel salvată; a domnit 40 de ani (835 – 795 î.Hr.)

Figura 2, Moartea Ataliei, de Gustave Doré (secolul al XIX-lea).
(https://en.wikipedia.org/wiki/Athaliah#/media/File:Athaliah1.jpg)

Înainte de încheiere

”Recordul” Ataliei poate fi caracterizat prin două aspecte:

(*)este unica femeie care a domnit vreodată asupra unui regat evreu și

(**)Atalia, în ebraică עֲתַלְיָה, se traduce „Dumnezeu este slăvit”, dar ea nu și-a meritat nicidecum numele: întreaga ei domnie a fost lanț de crime, un râu de sânge[6].

Încheiere

Ne întoarcem cu câteva secole mai devreme, la sfârșitul exodului: Dumnezeu I-a arătat lui Moise Țara Făgăduită de pe muntele Nebo; Moise a văzut-o doar de sus, nu a primit ”viza de intrare”. Printre urmașii celor care au primit ”viza” au fost și figuri de teapa Ataliei – dar exemplul ei nu trebuie nicidecum generalizat.

Și astăzi, ce facem din acest minuscul petec de PĂMÂNT SFÂNT? Istoria nu ne-a învățat nimic? Poate că unii au rămas repetenți la această materie…

Strul Moisa


[1] Textul este reluat și în 2 Cronici 22: 10: Căci Atalia, mama lui Ohozia, văzând că a murit fiul ei, s-a sculat și a stârpit toata sămânța de rege din casa lui Iuda.

[2] Teritoriul întinzându-se de la Dan în nord până la Beer-Șeva în sud, plus teritorii semnificative cucerite în Siria și Transiordania.

[3] Datorită sprijinului acordat cultului politeist, a ospitalității acordate preoților divinităților cananeene-feniciene și a prigonirii adepților monoteismului, regele Ahab este caracterizat în textul biblic drept cel mai mare răufăcător dintre regii Israelului până la el, chiar mai rău decât tatăl său, Omri.

[4] Principesa feniciană era fiica regelui Ișbaal al Sidonului. Dominanta regină Izabela este privită de Vechiul Testament cu aversiune, ca o personalitate negativă, blestemată, ea fiind cea care l-a îndepărtat pe regele Ahab de religia iudaică, a reintrodus politeismul, a adus jertfe omenești – chiar și pe propriul său fiu, pe care l-a ars de viu – și a persecutat proorocii iudaici, respectiv pe Marele Preot Iehoiada.

[5] Evangheliile după Matei și Luca consemnează că Iisus își are obârșia din seminția lui Iehuda, din neamul regelui David.

[6] Comparativ, la moartea preotului Iehoiada, textul biblic notează: ”L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui” (2 Cronici 24:16).

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

15 Comments

  • Sonia M commented on March 16, 2023 Reply

    Foarte interesant articol, ca de obicei! O istorie perfect ancorata in actualitate. Multumesc din nou pentru o lectura placuta si educativa.

  • Marica Lewin commented on March 10, 2023 Reply

    In numarul trecut din Baabel , am avut o discutie interesanta cu d- l Virgil Duncan despre războaiele fratricide ale evreilor din antichitate. Citind ce ati scris, imi dau seama ca de fapt noi am vorbit despre razboaiele din Iudeea, adevaratul razboi fratricid a fost despartirea poporului scos din Egipt in cele 2 regate, Israel si Iudeea, si consecintele nefaste care au urmat. In Biblie se spune motivele economice au primat, birurile prea grele, sau pedeapsa data de D- zeu regelui Solomon pentru ca a construit lăcaşuri de cult zeitaților straine. Tatal meu spunea ca monoteismul nu era bine inrădăcinat in cele 12 triburi, credinta in D- zeul unic a celor 10 triburi din Nord fiind si mai slaba. De fapt, cele 10 triburi s- au si pierdut, adica s- au asimilat.
    Va scriu si ca sa va multumesc , ca datorita dvs mi- am amintit de piesa Athalie scrisa de Jean Racine, creator
    de geniu in Clasicismul francez.
    Dupa nemuritoarele lui piese inspirate din literatura si istoria greaca si romana, Andromaque, Phèdre, Iphigěnie, Britanicus, Racine trece printr- o ” criza existentiala”, imbrațişeaza Jansenismul si renunta complet la vocația literara.
    Totuşi, pentru educația crestina din Franta, sfărṣitul sec XVII, Racine mai scrie 2 piese, Esther si Athalie.
    Athalie, despre regina criminala pe care ne- ați descris- o in amanunt.
    Actiunea piesei lui Racine se petrece
    in locuința Marelui Preot din Templul din Ierusalim, in sec IX- VIII, î e. n, si toate personajele pe care le- ati mentionat, Athalie, Ahazia, Yehu, Yoash, preoti, leviți, apar. Adica este recreata perfect atmosfera incordata de atunci, lupta intre dorinta de putere nemăsurata si credința in D-zeul revelat strămoṣilor nostri.
    ” Athalie” este considerata capodopera lui Racine, piesa in care exprimarea in limba franceza ajunge la apogeu, si dramatismul conflictului atinge tragicul Shakesperian.
    Amintiri mai vechi de 50 de ani.
    M- ați emoționat profund.

    • Eva Grosz commented on March 11, 2023 Reply

      Splendidă complectare ,Marica ! Mereu sunt uimită de bogata ta cultură din care ne oferi și nouă cititorilor cu atâta dărnicie ! Pe de altă parte de aici vine și înțelegerea ta pentru oameni de diferite opinii !

      • Marica Lewin commented on March 11, 2023 Reply

        Eva, va multumesc mult. Parerile dvs ma onoreaza.
        Si eu am o deosebita stima si consideratie pentru cultura, intelegrea si spiritul dvs larg

    • Strul MOISA commented on March 11, 2023 Reply

      Complectare deosebită. Și Atalia a inspirat multă fantezie în creația artistică: în pictură ”Atalia alungată din Templu”, aflată în muzeul Luvru (autor Antoine Coypel, sec XVIII), etc. Referitor la tragedia lui Jean Racine, aș adăuga muzica de scenă a compozitorul Felix Mendelssohn-Bartholdy, 1845.

      • Marica Lewin commented on March 11, 2023 Reply

        Daca voi mai ajunge odata la Louvre, voi vedea pictura. Am fost in galeria pictorilor francezi, dar nu am retinut tabloul. Si muzica lui Mendelsohn o voi reasculta.
        Athalie a fost un monstru, dar sa- și omoare proprii nepoti? Nu asculta porunca D- lui, ” Sa nu ucizi”

        • Strul MOISA commented on March 11, 2023 Reply

          Museum: Department of Paintings of the Louvre,
          Athaliah Expelled from the Temple 1696, painting by Antoine Coypel

          Dacă tabloul nu e expus, s-ar putea să fie în depozit (sau la întreținere/recondiționare)

  • Marina Zaharopol commented on March 10, 2023 Reply

    Un episod din istorie care dovedeste ce usor e ca o incercare de unificare (a doua regate) sa “deraieze” si sa alunece pe panta opusa a dezbinarii..
    Nu e usor sa inveti o lectie din istorie daca motivele de la baza discordiei difera asa mult :pe de o parte, oambitia nelimitata de putere a unei unice persoane, pe de alta (sau in plus?) viziuni si idealuri diferite ale unor paturi largi ale populatiei

  • Eva Grosz commented on March 9, 2023 Reply

    “The only mistake in life is the lesson not learned.” Albert Einstein.

    • tiberiu ezri commented on March 10, 2023 Reply

      Excelent citat Evi!

    • Strul MOISA commented on March 10, 2023 Reply

      Și acum, pentru cei cu lecția neînvățată, îl aducem pe Vlad Țepeș, via Eminescu?

  • Andrea Ghiţă commented on March 9, 2023 Reply

    Atalia este încă un exemplu grăitor pentru ce înseamnă setea de putere, incapacitatea de a renunţa la ea şi capacitatea de a recurge la orice mijloc pentru a o acapara din nou şi a o păstra.

    • Strul MOISA commented on March 10, 2023 Reply

      ”Dezbină și stăpânește” e formulă/procedură bine-știută. Iar atunci când găsești și ”piață de desfacere”, rezultatul poate fi catastrofal: ”eroziunea cancerigenă” din interior; iar de aici până la prăbușirea în fața canibalilor ce vor să te zdrobească, distanța e infinitezimală. Ar trebui să se nască un nou Moise, care să găsească formula unui numitor comun și să ne conducă ?

  • Tiberiu ezri commented on March 9, 2023 Reply

    Articol foarte interesant!
    Ciudat ca cei care nu au invatat din istorie sunt tocilarii care invata toata viata despre aceste lucruri.

  • Hava Oren commented on March 9, 2023 Reply

    Războaie fratricide există de când lumea, se pare că omenirea este incapabilă să învețe din istorie. Sper să reușim să-l evităm pe cel care ne amenință acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *