În 17 noiembrie a fost ziua de naștere a unei fetițe de nouă ani pe nume Emily. Până aici nimic neobișnuit, doar că Emily este în captivitate, undeva în tunelurile întunecoase ale Hamasului în Gaza. E singură. Tatăl ei a fost ucis în casa lor din kibuț; mama a supraviețuit, dar nu e cu ea. Nu a sărbătorit-o nimeni, nu a primit cadouri și nimeni nimeni nu i-a cântat Happy birthday. În Gaza monștrii Hamasului țin în captivitate 240 de oameni, sub privirile nepăsătoare ale Crucii Roșii Internaționale și ale organizației “umanitare” numite o.n.u. (scris dinadins cu litere mici).

Mă gândesc cu nostalgie la anii 1993-1995, când aveau loc convorbirile între israelieni și palestinieni, urmate de Acordul de la Oslo, celebra strângere de mâini a lui Yitzhak Rabin, primul-ministru al Israelului, și Yasser Arafat, președintele Frontului de Eliberare a Palestinei (PLO). I-am spus soției mele că pacea, pe care i-o promisesem încă înainte de a emigra în Țara Sfântă, a sosit. Cu toate reținerile, credeam la fel ca mulți alții că au venit vremurile de conviețuire pașnică.

N-a fost să fie. A urmat Intifada în ediția a doua, cu atentatele zilnice care au făcut peste o mie de victime, apoi nenumărate conflicte cu Hamas din fâșia Gaza, însoțite de tiruri cu rachete, care, din fericire, în marea lor majoritate au fost doborâte de sistemul de apărare “Cupola de fier”. Copiii, mai ales cei din sudul țării, au petrecut nopți în șir în adăposturi. Mulți dintre ei suferă de stres posttraumatic. Concepția greșită a guvernelor lui Benjamin Netanyahu de a submina Autoritatea Palestiniană, de a facilita finanțarea Hamasului de către Qatar, considerând Hamasul ca pe un „partener” cu care s-ar putea colabora, au perpetuat șirul conflictelor dintre Israel și Fâșia Gaza. A urmat Sâmbăta Neagră din 7 octombrie, când teroriștii Hamas au măcelărit bestial 1400 de israelieni nevinovați, printre care copii, femei, bătrâni și chiar supraviețuitori ai Holocaustului, au violat femei, au tăiat capetele copiilor, au dat foc caselor, arzându-i de vii pe locuitori, au răpit 240 de oameni, printre care și muncitori străini care nu au nicio legătură cu conflictul.

M-am întrebat, în acele zile de început de octombrie, dacă toate cele întâmplate fac parte dintr-un coșmar, sau dacă Holocaustul se repetă. Părinții mei erau supraviețuitori ai Holocaustului și îmi amintesc că mama mea se temea de un nou Holocaust. Atunci, în tinerețe, credeam că exagerează, dar, din păcate, temerile ei s-au adeverit. În lume bântuie antisemitismul, demonstrațiile pro-palestiniene se țin lanț în țările europene și în America, în orașe și în campusurile celebrelor universități Harvard, Yale, Princeton etc., sub ochii îngăduitori a senatelor acestor universități. Demonstranții strigă “From the river to sea, Palestine will be free“, ceea ce, tradus în orice limbă, înseamnă distrugerea Israelului și uciderea a 7 milioane de evrei! În lumea civilizată evreii se tem să iasă în stradă. În Franța o evreică a fost înjunghiată, iar la Los Angeles un bărbat a fost ucis în timpul unei demonstrații pro-palestiniene. Actualul secretar general al o.n.u. a și găsit o justificare a masacrului israelienilor din sud-vestul Israelului din 7 octombrie – ADN-ul inchizitorilor portughezi care sălășluiește în dumnealui și-a spus cuvântul.

Prietenii mei care trăiesc în Europa și America mă întreabă despre posibilitățile de a încheia pace cu palestinienii. Dar nu acesta este scopul articolului de față. Pot doar să le spun că este un timp pentru pace și este un timp pentru război. Momentan Israelul e în plin război împotriva statului Hamas din Gaza, ca răspuns la atacul acestei organizații împotriva Israelului din 7 octombrie. Toți cetățenii acestei țări, indiferent de naționalitate și de apartenență religioasă sau politică, vor ca acest război să continue până la eliberarea tuturor ostaticilor și până la distrugerea puterii militare și politice a Hamasului.

Dacă Gaza nu va mai fi un pericol pentru securitatea Israelului, copiii din acest stat-oraș nu vor mai învăța la școală despre necesitatea distrugerii Israelului, Mein Kampf a lui Hitler nu mai va fi material didactic pentru elevii din Gaza, actualul secretar general al o.n.u. își va termina cadența, Benjamin Netanyahu își va încheia cariera politică, vom putea să-i dăm păcii o șansă.

Tocmai s-a anunțat în presă că negocierile pentru eliberarea celor 40 de copii și a mamelor lor, captivi în tunelurile Gazei, au fost încununate de succes și mâine va începe eliberarea lor. Să sperăm că așa va fi și Emily va fi printre ei.

Andrei Schwartz

23. nov. 2023