Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022. Peter este „medicul-condeier” prin excelență. Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit… Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. 22 iunie. Pommdöner (Döner kebab cu cartofi prăjiți). De două zile așteptăm furtuna anunțată în prognoza meteo. Printr-un concurs fericit de împrejurări mi s-a pus la dispoziție o mașină, mă gândeam deja să închiriez una ca să mă feresc de grindina anunțată. În orice caz, pentru mine a fost prima oară că veneam joi la clinică cu mașina. Pe drum s-au anunțat chiar jubilee, de exemplu pe geamul unui restaurant era anunțat jubileul kebab-ului cu cartofi prăjiți, inclusiv băutură răcoritoare gratuită, ca ofertă specială. Mi-am continuat drumul, perplex să-i văd pe bicicliști pedalând atât de greu pe caniculă, dar săptămâna trecută mai făcusem și eu același drum cu bicicleta. Pe căldura și umiditatea aceea, la dus mă simțeam ca un cadavru și la întors ca o mumie. Azi am cedat și în mașina cu aer condiționat n-am simțit nici căldura, nici umiditatea. Mă uitam înainte, la stânga și la dreapta, încoace și încolo, savuram să învârt volanul în curbe, când, deodată, am observat în oglinda retrovizoare imaginea unei doamne cu ochelari de soare albi la volanul unui PorscheRead more…
Hedy Lamarr – Actriță și inventatoare evreică de o frumusețe deosebită
Născută la Viena ca Hedwig Eva Maria Kiesler (1914-2000), ea a fost singurul copil al unei familii evreiești înstărite. Din copilărie o atrăgea teatrul și filmele, dar și științele exacte și tehnica. Aceste calități o vor ajuta mai târziu ca actriță și inventatoare. Cânta la pian și vorbea patru limbi. A învățat într-un liceu celebru din Viena. La 12 ani a câștigat un concurs de frumusețe. Deja la 16 ani a apărut în trei filme produse la Viena și Berlin. Avea numai 18 ani când s-a căsătorit cu bogătașul austriac Friedrich Mandl, de 33 de ani, care mai târziu a vândut arme Germaniei hitleriste și Italiei lui Mussolini. Mandl a obligat-o să devină catolică și de atunci ea se considera creștină. Mandl era gelos și o teroriza, nu îi permitea să iasă din casă și nu-i dădea nici bani. La 18 ani a jucat rolul principal în filmul Ekstase, turnat în Cehoslovacia. Era un film erotic foarte îndrăzneț pentru vremea lui, Vaticanul îl considera chiar pornografic. Regizorul a șantajat-o și a obligat-o să apară nudă în câteva scene. Filmul a fost prezentat numai într-o versiune cenzurată sau chiar interzis în diferite țări europene și în mai multe state din SUA. Curând și-a părăsit soțul, a fugit la Paris, apoi la Londra. Acolo l-a întâlnit pe Louis B Mayer, proprietarul studiourilor MGM. Acesta i-a oferit de lucru ca actriță și a invitat-o la Hollywood. Ea a acceptat și a adoptat pseudonimul Hedy Lamarr. Primul succes la Hollywood a fost în 1938, cu filmul romantic Algiers. Au urmat și alte filme cu succes. Hedy era apreciată nu numai pentru frumusețe, ci și pentru inteligență.Read more…
1 Iunie – Ziua Copilului
Astăzi este Ziua Copilului, a copiilor noștri, indiferent de vârstă și pentru unii de vârsta mea, a copiilor copiilor noștri. E ziua pe care, în copilărie, toți o așteptam cu nerăbdare și cu mare curiozitate, ca să vedem ce cadou vom primi, cu ce ne vom lăuda la grădiniță, la școală sau la liceu, cum vom împărți între noi dulciurile și vom depăna povești care mai de care mai pline de fantezie. La grădiniță, educatoarea și doamna Schechter, directoarea, ne așteptau la ușă cu o cutie mare de ciocolate „Pitic” și fiecare primeam câte una, iar subsemnatul cerea două, pentru că pe una din ele o ofeream dragului meu bunic matern care mă conducea până acolo. Vedeam râsul și bucuria pe fețele tuturor, gălăgia era omniprezentă. Lipsa de griji a copiilor eclipsa problemele celor maturi, pentru un timp acestea se estompau și ochii adulților străluceau la amintirea propriei lor copilării, a părinților lor și a bunicilor. Cât de greu îmi venea să accept ideea că bunicul și bunica au fost cândva de vârsta mea, s-au jucat în parc, s-au murdărit, că nu au fost totdeauna bătrâni și blajini, așa cum i-am cunoscut eu. De fapt, cred că majoritatea adulților mai păstrează undeva, într-un unghi ascuns al memoriei, un sipet secret – o parte a copilului de altădatăRead more…


