Număr vizualizări 6 ori

Citesc cărți în mai multe limbi. Adevărul este însă că plăcerea cea mai mare o încerc atunci când citesc în limbile pe care le vorbesc cel mai bine: româna și maghiara.

În fiecare vară vizitez Clujul – „vizitez”? De fapt, mă întorc în orașul meu natal – și mă „alimentez” cumpărând cărți în limbile preferate. Ce cărți să aleg este marea problemă. Și câte? Mai ales dacă țin cont de limitele legate de greutatea bagajelor.

De câțiva ani, pentru a primi recomandări privind cărțile pe care vreau să le achiziționez, citesc rubrica de recomandări de lectură a Revistei 22. Trei dintre ele vi le prezint succint.

„Magul de la Kremlin”, al autorului italo-elvețian Giuliano da Empoli, este un roman în același timp vizionar și documentar, pe care trebuie să-l citiți pentru a cunoaște Rusia contemporană, de la declinul lui Elțîn și ascensiunea lui Putin până la războiul din Ucraina.

Autorul pornește de la figura unei eminențe cenușii, machiavelice și misterioase, aflate în slujba lui Vladimir Putin: Vadim Baranov, strategul din umbră al noului „Țar”, cum îl numește autorul pe președintele rus. Personajul este inspirat de figura lui Vladislav Surkov, fost consilier politic al lui Putin.

După o succintă prezentare a perioadei pline de contradicții a Rusiei din vremea președintelui Elțîn, autorul descrie secretele și mecanismele prin care Putin a ajuns în vârful piramidei puterii.

Povestea trăită și spusă de Vadim Baranov, „Magul de la Kremlin”, ne cufundă în inima puterii rusești, unde curtenii și oligarhii poartă un război continuu.

Boris Berezovski, apropiatul lui Putin, cel care l-a descoperit și l-a ajutat să ajungă la putere, devine în timp dușmanul său. A emigrat în Marea Britanie și a murit în 2013, în circumstanțe controversate; moartea sa a fost considerată de unii drept o posibilă asasinare, dar nu există o concluzie oficială că ar fi fost ucis de FSB.

Vanitatea și narcisismul lui Putin sunt dezvăluite de Baranov în următorul dialog:

– Cum este indicele meu de popularitate, Vadia? a întrebat Putin, la cinci ani de președinție.

– În jur de șaizeci la sută, a răspuns Baranov.

– Bine. Și știi cine este mai presus de mine? a întrebat Putin.

– Nimeni, domnule președinte. Cel mai apropiat concurent este la douăsprezece procente, a spus Baranov.

– Nu-i adevărat, Vadia, a răspuns președintele. Există un lider rus care este mai popular decât mine.

Baranov nu înțelegea unde voia Putin să ajungă.

– Stalin, a răspuns Putin. Tătuca este și azi mai popular decât mine!

Semnele de exclamare îmi aparțin.

Eforturile de așa-numită „verticalizare” a puterii și crearea unei „democrații suverane” au stat la baza concepțiilor putiniene.

Baranov profită de ocazie și ne plimbă prin lumea intelectualității moscovite, dar și prin lumea oligarhilor ruși. El nu manifestă nicio atitudine față de „Țar”, ci doar îi povestește autorului faptele.

Cititorul îl descoperă, la sfârșitul cărții, pe Vadia (Baranov) retras din viața politică. Motivul? Autorul îl lasă pe cititor să-l descopere.

O carte deosebit de interesantă este „MANIAC”, a autorului chilian Benjamin Labatut, un roman pe cât de hipnotic, pe atât de tulburător.

Titlul se referă la unul dintre primele computere construite la Los Alamos, al cărui nume este explicat prin formula „Mathematical Analyzer, Numerical Integrator and Computer”. Mașina, construită sub conducerea lui Nicholas Metropolis, se baza pe principiile arhitecturii concepute de John von Neumann.

Nu este o lectură ușoară, dar este captivantă și nu te lasă să te oprești din citit. Labatut îl pune pe genialul matematician John von Neumann în centrul acțiunii.

Ne aflăm la Los Alamos, alături de Robert Oppenheimer și de alți mari oameni de știință – Leó Szilárd, Edward Teller, Enrico Fermi, Niels Bohr, Eugene Wigner –, printre constructorii primei bombe atomice.

Autorul ne introduce nu doar în problemele teoretice și practice ale producerii acestor bombe, ci și în problemele morale ridicate de aceste arme înfricoșătoare, de lansarea lor asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki și de problema terorii nucleare.

Ajungem, pe parcursul romanului, la Princeton, în încăperile în care au fost concepute tehnologiile digitale care ne modelează astăzi viața. Facem cunoștință cu viața lui John von Neumann, de la copilul genial până la omul care a contribuit decisiv la dezvoltarea calculatoarelor moderne.

Corul matematicienilor celebri care i-au fost contemporani, dar și familia și prietenii lui von Neumann, sunt de asemenea prezenți.

Puțini și-au dat seama în acea vreme că, odată cu apariția computerului, lumea avea să se schimbe ireversibil. Acest aparat revoluționar a deschis omenirii teritoriul nesfârșit al informaticii și inteligenței artificiale, dar a și condus-o spre pragul dezastrului, dezlănțuind spectrele războiului nuclear.

Problemele actuale legate de ascensiunea inteligenței artificiale și pericolul pierderii controlului de către om asupra acestei descoperiri geniale adeveresc și mai mult temerile lui von Neumann.

„Îndrăgostiții de Franz K.”, a autorului turc Burhan Sönmez, este o carte inedită, care iese din tiparele romanelor clasice.

Acțiunea este plasată în Berlinul de Vest al anului 1968, în perioada protestelor studențești și a Războiului Rece, într-un oraș despărțit de zid.

Doi tineri, Ferdy Kaplan și iubita lui, Amalya, fac parte dintr-o grupare radicală și sunt, în același timp, îndrăgostiți de Kafka. Ei îl urmăresc pe Max Brod, scriitor de limbă germană, locuitor al Tel Avivului și fost prieten apropiat al lui Franz Kafka.

Max Brod nu a îndeplinit dorința exprimată de Kafka pe patul de moarte, aceea de a-i arde manuscrisele. Dimpotrivă, Brod, el însuși profund atașat de Kafka, a publicat manuscrisele prietenului său, convins că trebuie să le păstreze pentru cititori și pentru literatura universală.

Ajuns la Berlin, Brod cade victimă unei tentative de asasinat. Ferdy Kaplan este arestat și anchetat de comisarul Müller, de la poliția din Berlinul de Vest.

Pe măsură ce ancheta avansează, trecutul lui Kaplan este dezvăluit treptat: povestea lui de dragoste cu Amalya, pasiunea lor comună pentru Kafka și implicarea lor într-o mișcare radicală.

Müller este singurul care ajunge să înțeleagă adevărata miză a atentatului: Brod a devenit victima răzbunării celor doi tineri îndrăgostiți de Kafka pentru că nu a respectat ultima dorință a prietenului său.

În timpul anchetei, inspectorul Müller ajunge să-l citească pe Kafka și, la rândul lui, să devină un îndrăgostit de Franz Kafka.

Mă opresc aici și îi las pe cei interesați să afle sfârșitul romanului citind cartea.

E oare o infracțiune să nu respecți ultima dorință a lui Kafka și să nu arzi cărțile unui mare scriitor?

Burhan Sönmez nu este un judecător. El este doar un funcționar al Judecății de Apoi.

Ajuns în ultima zi de vacanță, cred că este momentul să citesc o carte cu adevărat estivală, cu un subiect mai vesel, ca, de pildă, „Trei într-o barcă”, a lui Jerome K. Jerome.

Surse

Giuliano da Empoli, Magul de la Kremlin, Editura Humanitas Fiction, 2026.

Benjamin Labatut, MANIAC, Editura Trei, 2026.

Burhan Sönmez, Îndrăgostiții de Franz K., Editura Trei, 2026.

Andrei Schwartz