Energia e (la) baza tuturor lucrurilor. Fiecare evreu, oricât de neînsemnat ar fi, se ocupă de urmărirea unui țel oarecare… Acesta este cel mai statornic popor al lumii”. Johann Wolfgang von Goethe

De multe secole persistă ideea preconcepută că evreilor le place cartea, dar nu sunt buni la practicarea sporturilor. Ei bine, ca orice idee preconcepută, și aceasta s-a dovedit greșită. Sportul de performanță cere nu numai aptitudini fizice și talent, dar și judecată (“mens sana in corpore sano”), ambiție și devotament.

Biblia povestește cum David l-a învins pe Goliat. Uriașul Goliat, care era înalt de vreo trei metri și lupta în armata filistină era convins că nimeni din armata israeliților condusă de regele Saul nu va îndrăzni să lupte cu el. Tânărul israelit, David, a acceptat însă provocarea și dintr-o singură lovitură cu praștia, l-a omorât și i-a tăiat capul. Altă poveste care demonstrează că la sport contează nu numai aptitudinile fizice ci și judecata, este fabula lui Esop, în care broasca țestoasă a câștigat întrecerea cu iepurele.

Uneori evreii înșiși au propagat aceste idei preconcepute. Scriitorul evreu britanic Howard Jacobson spunea că atitudinea lui față de sport este simplă: evreii nu îl practică. Bineînțeles că nu are dreptate. S-ar putea totuși că practicarea sporturilor de performanță depinde de anumite priorități, de exemplu de posibilitatea sportivului de a se întreține din salariul de sportiv. Pentru evrei au existat vremuri tulburi în care nu li s-a permis să practice nici anumite meserii, nici sporturile. În Europa situația s-a schimbat simțitor în anii 1870, după încheierea procesului de emancipate a evreilor. Primul campion olimpic al Ungariei, la prima olimpiada modernă în 1896 la Atena, a fost un evreu, Alfréd Hajós-Guttman, care a câștigat medalii de aur la 100 și la 1500 metri înot. La farsa olimpică de la Berlin, din 1936, atleților evrei americani nu li s-a permis să participe, dar evrei unguri au participat și au luat patru medalii de aur! Trebuie menționată contribuția importantă a evreilor la fotbalul român și maghiar din perioada interbelică. Evreii au excelat nu numai la sportul minții, șahul, cu nenumărați campioni mondiali, cum au fost Fisher, Spassky, Tal, Botvinik, Kasparov și mai recent surorile Polgar din Ungaria, dar și la baseball, baschet, atletism, înot, polo, canotaj, gimnastică, scrimă, box, lupte greco-romane, tir, judo și multe altele.

Sportivi evrei în România

Principiile fotbalului au fost introduse în România în 1890 de către Iuliu Weiner, după întorcerea lui din Anglia. Între anii 1932-1938, echipa de fotbal Ripensia Timișoara (Ripi) a câștigat de patru ori campionatul României și două cupe ale României, având cel puțin cinci jucători evrei, printre cei mai cunoscuți erau Schwartz și Wetzer care au jucat și în selecționata României. Printre victoriile internaționale ale Ripensiei se pot enumera cele împotriva echipelor Milan, Ferencváros, Ujpest, Admira Viena și Leicester. Samuel Zauber a fost membru al clubului sportiv Maccabi București, care a jucat ca portar, împreună cu Rudy Wetzer în echipa națională de fotbal a României la primul campionat mondial de fotbal din 1930 în Uruguay. Alți jucători celebri au fost Hirsch Elemér și Norberto Höfling. Faima fotbalului evreiesc din Cluj a purtat-o Jakobi Dezsö, care între anii 1921-1924 era considerat cel mai bun mijlocaș al selecționatei României, cu care a participat la olimpiada din Paris în 1924. La Cluj, ca și în alte orașe s-au înființat cluburi sportive sioniste cum au fost Maccabi și Haggibor. Un alt sportiv de frunte clujean a fost Paneth Farkas, dublu campion național la tenis de masă și medalist de argint împreună cu naționala României, la mondialul din Praga în 1936. Moți Spakov a fost campion național la box, la categoria grea, între anii 1923-1940. După cel de-al Doilea Război Mondial evreii au continuat să exceleze. Este de menționat canoistul Leon Rotman, dublu campion olimpic la Melbourne în 1956, pugilistul Victor Zilbeman, medaliat olimpic cu bronz, Mihail și Sergiu Grünberg, campioni naționali la șah și Nicu Naumescu, de șase ori campion național la tenis de masă. Isabela Mirea a fost campioană națională a României și campioană balcanică la tir. Printre figurile cele mai proeminente din istoria sportului românesc a fost Angelica Rozeanu, celebră jucătoare de tenis de masă, de șase ori campioană mondială pentru România, între anii 1950-1956. A jucat tenis de masă de performanță în România și în Israel și a fost campioană națională a ambelor țări.

Fotbaliștii evrei unguri

După emanciparea evreilor europeni, la sfârșitul secolului XIX, evreii unguri au avut un rol important în evoluția și succesul fotbalului unguresc. Celebrul club de fotbal budapestan MTK înființat în 1888, a câștigat 15 campionate și șapte cupe ale Ungariei până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Printre cunoscuții jucători evrei de la MTK s-au numărat Braun, Feldmann, Guttmann, Mandi, Schaffer, Schlosser, Kertész, Knapp, Taussig și mulți alții. Pe atunci o cincime din fotbaliștii înregistrați în Ungaria erau evrei. În 1919 s-a înființat în Cehia cunoscuta echipă Maccabi Brno, unde au jucat mai mulți fotbaliști evrei unguri. În anii 1920 fotbalul profesionist austriac era dominat de echipa evreiască Hakoah Viena, cu mulți jucători importați din Ungaria. Maccabi Brno a reușit să învingă echipe de nivel mondial, ca de exemplu Real Madrid și Juventus Torino. În anii 1920 și 1930 antrenori evrei de renume colindau lumea: Kueschner Izidor a fost antrenor la echipe de frunte din Germania, Austria, Elveția și a ajuns și în Brazilia, unde a antrenat echipele Flamengo și Botafogo. În același timp, Hirshl Imre a antrenat cu succes echipele River Plate din Argentina și Peñarol din Uruguay. În anii 1930, Weiss Árpád a antrenat Internazionale și Bologna, câștigând cu ele campionatele naționale ale Italiei. În 1944, Weiss a fost ucis la Auschwitz. Antrenorul Herzke Lipott a condus echipa Real Madrid la primul ei campionat în 1931-32, apoi a condus echipele Benfica și Porto.

Realizările sportivilor israelieni

Deși fotbalul israelian este sub nivelul celui european, jucători israelieni talentați au jucat în echipe europene de primă clasă, cum a fost Revivo la Celta Vigo, Berkovich la Southampton, Cohen, Benayoun și Rozenthal la Liverpool și Tottenham, iar antrenorul israelian Avraham Grant a ajuns cu Chelsea în finala Champions League. Baschetul israelian excelează. Iată câteva succese din palmaresul baschetului israelian: de două ori campioni europeni la baschet juniori, o dată vicecampioni europeni la seniori, iar Maccabi Tel Aviv a câștigat campionatul Israelului de 53 de ori, cupa de 44 de ori, Euroleague de 6 ori și cupa intercontinentală o dată.

În Israel, sporturile individuale nu primesc sprijin financiar adecvat și în plus există obligația de a servi la armată. Acestea împiedică obținerea unor rezultate de valoare internatională, cum ar fi la probele de atletism. Excepție fac unii imigranți din fosta Uniune Sovietică. Așa a fost cazul excelentului săritor cu prăjina Alex Averbukh, care a câștigat două titluri de campion european și medalii de argint și bronz la mondiale. Judo a adus Israelului multe medalii. Sagi Muki a fost dublu campion european și campion mondial în 2019. Yael Arad a fost campioană europeană și vicecampioană olimpică și mondială. Linda Bolder a fost vicecampioană europeană, iar Ghili Cohen medaliată cu bronz. Alice Schlesinger a fost triplă medaliată cu bronz la europene și o dată la mondiale. Gefen Primo și Timna Nelson-Levy au câștigat bronz la europene. Un mare talent la judo feminin israelian a fost Yarden Gerbi, fostă campioană mondială și medaliată bronz la olimpiadă. Alți israelieni renumiți la judo au fost și mai sunt: Oren Smaja, actualul antrenor al naționalei, fost vicecampion mondial și medaliat cu bronz la olimpiadă, Arik Zeevi, de patru ori campion și o dată vicecampion european, vicecampion mondial și medaliat cu bronz la olimpiadă, Or Sason, vicecampion european și medaliat cu bronz la olimpiadă, Tommy Arshansky, medaliat cu bronz european, Tal Flicker medaliat cu bronz la mondiale, Li Kochman vicecampion european, Adrian Kordon, bronz la europene, Peter Paltchik bronz la europene, Golan Pollack bronz la mondiale și Gal Yekutiel cu bronz la europene. Gal Fridman a câștigat primul aur olimpic israelian la windsurfing, iar la aceeași probă Shahar Tzuberi a luat bronz. Michael Kolganov a luat bronz olimpic la canoe. În total Israel a luat 9 medalii olimpice la trei sporturi, șase la judo. La gimnastică ritmică Linoy Ashram este vicecampioana europeană și mondială și are încă un bronz la mondiale. Artem Dolgopyat a luat argint la sol la recentele mondiale de gimnastică în 2019. Alex Shatilov a câștigat cinci medalii (de argint și bronz) la campionate europene și mondiale de gimnastică artistică la exerciții la sol.

Medaliații olimpici evrei

De-a lungul anilor, începând cu prima olimpiadă modernă în 1896 la Atena, sportivii evrei au câștigat 453 de medalii olimpice dintre care 142 de aur, 184 de argint și 127 de bronz. Cei mai distinși sportivi evrei olimpici au fost americanca Dara Torres la înot cu 12 medalii dintre care două de aur, americanul Mark Spitz la înot cu 11 medalii dintre care șapte de aur și unguroaica Keleti (Klein) Ágnes la gimnastică cu 11 medalii dintre care cinci de aur. În 1957 Keleti a emigrat în Israel și a devenit antrenoare.  

Sportivii evrei au primit aur olimpic la următoarele discipline: gimnastică, înot, scrimă, triplu salt, săritură în lungime, 80 metri garduri femei, sprint 100 metri bărbati și 200 metri femei, 400 metri plat femei, 3000 metri plat bărbați, pentatlon femei, haltere, aruncarea discului și a greutății, box, lupte greco-romane și libere, polo, baschet (cu echipa SUA), fotbal cu echipa Ungariei și URSS, hockey pe gheață cu echipa URSS, hockey de câmp femei cu echipa Olandei, baseball cu echipa SUA, volei cu echipa URSS, yahting, sailing, canotaj academic, caiac, canoe, tenis, patinaj bărbați pe distanțe lungi, patinaj artistic femei și bărbați, dans artistic pe gheață femei și bărbați și bob. Majoritatea olimpicilor evrei după cel de al Doilea Război Mondial erau din SUA și URSS. Andrei Spitzer, născut la Timișoara, maestru de scrimă și antrenor al echipei de scrimă a Israelului la Jocurile Olimpice de vară din 1972 a fost unul din cei 11 sportivi și antrenori care au fost luați ostatici și ulterior uciși de teroriști palestinieni în masacrul de la München.

Cosmonauți evrei

Deși cosmonauții nu sunt considerați sportivi de performanță, această profesie necesită calități fizice și mintale deosebite. Wikipedia ne furnizează o listă de 16 cosmonauți evrei, primul fiind sovieticul Boris Volynov care a zburat în 1969 cu Soyuz 5 și în 1976 cu Soyuz 12. Prima evreică reprezentând SUA a fost Judith Resnik  în 1984 și 1986. A murit în dezastrul Challenger în 1986. Primul cosmonaut bărbat evreu american a fost Jeffrey A. Hoffman, care între 1985-1996 a zburat de cinci ori. Primul cosmonaut israelian a fost Ilan Ramon care a pierit în dezastrul Columbia în 2003.

Minunea olimpicilor evrei unguri

Evreii unguri au obținut performanțe deosebite, câștigând 42 de medalii olimpice de aur, un sfert din cele obținute de Ungaria, deși evreii reprezentau doar 5% din populația Ungariei. În plus ei au câștigat și 14 medalii de argint și 15 de bronz. Sportul evreiesc în Ungaria a înflorit mai ales până la instalarea restricțiilor severe ale regimlui hortyist. Primul medaliat cu aur al Ungariei, la olimpiada din Atena a fost înotatorul evreu Alfréd Hajós-Guttmann.

Cu toate boicoturile sportivilor evrei la olimpiada lui Hitler, la Berlin în 1936, patru evrei unguri au reușit să câștige medalii de aur.

Ziaristul Bolgár Dániel încearcă să explice succesul extraordinar al olimpicilor evrei unguri, într-un articol controversat publicat în 2016  http://nol.hu/kultura/miert-olyan-sok-a-magyar-zsido-olimpiai-bajnok-1634169

Una dintre explicații, scrie Bolgár, este asimilarea cu populația maghiară. Evreii au făcut toate eforturile ca să semene cu populația majoritară. Ca rezultat al acestei asimilări, meritele individuale ale sportivilor evrei sunt atribuite poporului maghiar. Dar, scrie Bolgár, această teză trebuie reconsiderată, pentru că ea nu are nicio bază științifică. O explicație mai realistă ar fi că sportul de performanță în perioada interbelică era practicat mai ales în marile orașe. Evreii acelor vremuri, ca de altfel și ai zilelor noastre erau puternic urbanizați. În jur de 20%-25% din populația Budapestei erau evrei. Aceștia aveau și o stare materială bună, care le permitea să practice sporturi – pe vremea aceea se practica mai ales sportul de amatori. Dorința aprigă de a dovedi că sunt în stare de rezultate mari a fost și el un factor decisiv.

Concluzia autorului este că prin rezultatele lor, olimpicii evrei unguri au demonstrat absurditatea stereotipului despre evreul inferior din punct de vedere fizic și cu un caracter laș. Acest stereotip a fost contestat și prin crearea statului Israel și victoriile repetate ale armatei israeliene.

Tiberiu Ezri