Nu e ușor să-ți găsești cuvintele în zgomotul alarmelor, înconjurat de imaginile tirurilor de rachete și ale caselor distruse. Pe partea dreaptă a ecranului de televiziune apar localitățile în care cad rachetele. Chiar dacă la tine în oraș e liniște momentană, participi în transmisie directă la un război crunt și scrisul ți-e întrerupt de câte o alarmă. Alergi spre camera-adăpost și cu toate că ți-ai luat laptopul cu tine, nu reușești să-ți găsești cuvintele în zgomotul infernal al sirenelor și al bubuiturilor care le însoțesc. Te întorci la TV și cu sufletul la gură urmărești știrile despre ultimul bombardament. Te liniștești puțin când auzi că n-au fost victime, ci “doar” pagube materiale. Îi suni pe cei dragi ca să afli dacă sunt bine și ca să mai auzi o vorbă de îmbărbătare.
Nu te consolează nici rezultatele bombardamentelor aviației noastre, iar imaginile cu victime omenești, la noi sau la ei, te îngrozesc. Automat spui că ei, palestinienii, au început și ei sunt de vină, dar nici această explicație nu te ajută. Nu există țară pe lume care să nu dea replică militară la mii de rachete lansate ca să ucidă oameni nevinovați. Hamas a fost și este o organizație teroristă care nu recunoaște existența Israelului. Nu e un partener cu care să găsești o soluție pașnică pe calea tratativelor, eventual doar armistiții de durată mai lungă sau mai scurtă, depinde de pagubele militare care le-au provocat raidurile aeriene israeliene.
Mass media internațională vorbește din în ce mai mult despre victimele palestiniene și abia amintește cele peste trei mii de rachete, de loc pașnice, lansate asupra teritoriul Israelului. Faptul că au murit doar zece israelieni nu se datorează “omeniei” organizației Hamas, ci sistemului antirachetă Cupola de Fier, răspândit în toată țara, precum și existența adăposturilor. Nu puțini comentatori, chiar și unii americani, ne reproșează că suntem prea puternici din punct de vedere militar, în timp ce palestinienii nu dispun de aceste mijloace de apărare și populația civilă din Gaza nu are unde să se adăpostească. Foarte puțini reporteri străini amintesc faptul că Hamas trage rachetele din lansatoare plasate în mijlocul populației civile, folosesc subsolurile spitalelor ca adăposturi sigure pentru conducerea organizației. Israelului i se cere moderație în fața unui atac de proporții nemaiîntâlnite în istoria conflictelor cu palestinienii din fâșia Gaza!
E drept, sunt și unele cazuri, puține la număr, în care liderii politici ai unor țări europene, ca de exemplu cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, care a arborat drapelul israelian pe clădirea reședinței prezidențiale, și-au manifestat solidaritatea cu Israelul, afirmând dreptul ei de-a se apăra. Președintele american Joe Biden, conform așteptărilor, a susținut dreptul de apărare a Israelului în fata agresiunii Hamas. În următoarele două-trei zile se va încheia un armistițiu care va aduce liniștea pentru o perioadă de timp. Problema fâșiei Gaza rămâne însă nerezolvată cine știe până când…
Poate pentru nepoții mei va veni o vreme când va fi pace și cu vecinii noștri palestinieni, inclusiv cei din Gaza.
INSHALAH !!!!!!
Andrei Schwartz
17/05/2021
7 Comments
Acum, dupa incetarea razboiului, marile puteri au deja ” cestiuni arzstoare la ordinea zilei”.
Recladirea Gazei, bani ajutoare, nu sanctiuni de razboi pentru ca hamasnicii ataca in permanenta o populatie israeliana pasnica.
Hamasul, sprijinit de Iran si de Turcia, membra a NATO -ului
Alarme şi cuvinte, un articol impresionant! În calitate de redactor fondator şi responsabil al Revistei Baabel le dezvălui cititorilor faptul că autorii israelieni ai numărului de faţă şi-au scris articolele sub tirul rachetelor, între două alarme sau chiar în adăpost. Sper din suflet ca această stare de fapt să înceteze cât mai curând!
Felicit[ri pentru articol scris cu mintea și trecut prin inimă ! ” Poate pentru nepoții mei “…câte generații au spus aceste cuvinte !?
Frumos si sensibile observatiile dlui Schwartz, pe care deja il cunoastem. Da, Eva, ai perfecta dreptate, cate generatii au sperat ca aceasta fraza se va implini. Dar nu stiu daca si noi o mai spunem…
Esentialul ca exista un mesaj ca odata a existat un imperiu musulman unde toate celelalte nationalitati trebuiau sa treaca la islam sau sa plateasca un impozit special. Musulmanii de azi si mai ales arabii nu pot sa accepte situatia de azi. Singura solutie este Mosadul. Daca va amintiti acum 20-30 ani exista o politica de asasinare a conducerii Hamas. Aceasta politica a fost abandonata in speranta ca Hamas-ul se va modera daca va fi ajutat cu bani si alte ajutoare.
Israelul nu se poate intoarce la blocada si Mosadul ramane singura solutie. Mi se rupe inima cand ma gandesc la copii traumatizati pe viata de zgomotul si exploziile din jur, ca si de panica parintilor alerging la mamad. Nu exista democratie la arabi, singura speranta e in lideri ca Sadat, regele Husein, etc.Si alta speranta este ca arabii sunt un popor special: o zi te imbratiseaza, in alta iti baga pumnalul in spate. Se poate ca imbratisarea sa vina destul de repede inapoi.
Andrei esti optimist ca de obicei. Pacat ca teroristii Hamas nu inteleg romaneste…
Printre cei care au inteles si apara cauza Israelului se afla si primul ministru al Ungariei, Victor orban care s-a opus unei hotarari anti-israeliene propuse de functionarii din Bruxelles.
Dacă articolul dlui Ben Meron este scris cu mintea limpede, articolul acesta vine direct din inimă! INSHALAH !