La aeroport te poți aștepta la o serie întreagă de surprize nu tocmai plăcute, care ulterior ți se par hazlii. Am trecut de câteva ori prin aventuri de acest fel. Cele mai multe probleme le fac zborurile indirecte, în care ai nenumărate ocazii să pierzi obiecte personale, sau chiar avionul care trebuia să te ducă la destinație.

La Frankfurt, unde aveam la dispoziție doar o oră ca să prind legătura pentru Chicago, am fost reținut ca suspect de trafic de droguri din cauza unui laxativ sub forma unui praf alb. Când s-au lămurit în sfârșit lucrurile, avionul în cauză plecase.

Cu ocazia unui zbor la Boston cu transfer la Newark, cursa de la Tel Aviv a sosit cu o întârziere de o jumătate de oră. Aveam la dispoziție două ore pentru a prinde avionul spre Boston, timp în care trebuia să fac controlul pașapoartelor, controlul vamal al valizelor, etc., etc. Eram în întârziere, mai erau doar zece minute până la îmbarcare, așa că, luând exemplul altor trei pasageri concetățeni, mi-am scos pantofii și i-am luat într-o mână, bagajul în cealaltă, cureaua de la pantaloni mi-am pus-o după gât, și îmbrăcat într-o scurtă, am alergat ca pe vremea tinereții, dar din păcate nu cu același spor. M-a pufnit râsul văzându-i pe ceilalți trei participanți la cursă, numai că nici eu nu eram mai breaz, cu pantalonii care nu s-au acomodat la seriozitatea situației, fiind atrași de gravitație. Bineînțeles că nu am prins avionul. Am mai așteptat încă două ore, timp suficient ca să mă încalț și să-mi aranjez ținuta, să beau o cafea și să fac o poză împreună cu ceilalți trei participanți la aventură.

O altă cauză de neplăceri pe aeroporturi o constituie pierderea unor obiecte de valoare. La Varșovia, unde trebuia să schimb avionul spre Cracovia, în timpul controlului bagajelor de mână am pierdut un ceas elvețian. Am avut o corespondență bogată cu aeroportul din Varșovia, secția de obiecte pierdute. După vreo două luni mi s-a comunicat că ceasul meu nu se mai găsește pe teritoriul Poloniei…

Cea mai recentă aventură a fost în octombrie anul curent, la drum spre casă de la Budapesta, cu compania aeriană Aegean Airlines, cu escală la Atena. La coborârea din primul avion am observat că îmi lipsesc ochelarii de vedere, nou-nouți. I-am căutat încă pe aeroportul din Atena, dar mi s-a spus că singura posibilitate de a-i găsi este prin internet. Am procedat precum mi s-a recomandat și am trimis secției de obiecte pierdute a aeroportului din Atena o descriere precisă a locului din avion unde mi-am lăsat ochelarii. Odată cu completarea formularului, mi s-a cerut să plătesc o taxă de 39 de dolari firmei care îmi va căuta ochelarii. Nu am reușit să trimit e-mail-ul decât după ce am plătit taxa. Două zile mai târziu am primit un e-mail de la agentul 222 al firmei, care mă informa despre seriozitatea încercărilor de a da de urma ochelarilor mei. (Vorba proverbului “Fraierii nu dispar, ci doar se schimbă”.) După alte două zile agentul 222 m-a anunțat că cercetările au ajuns până la Atena. Unde sărăcie au mai căutat, m-am întrebat, din moment ce din prima clipă era clar că ochelarii mei rămăseseră în avion? Au mai trecut două săptămâni până când agentul 222 m-a anunțat cu regret că nu a reușit să-mi recupereze ochelarii. La întrebarea mea despre returnarea sumei de 39 de dolari, același agent mi-a răspuns să am răbdare, pentru că cerea mea de recuperare a ochelarilor rămâne valabilă timp de un an!

Îi rog pe toți cei care au citit aceste rânduri și vor avea de-a face cu agentul 222, să-i transmită salutări și din partea mea…

Andrei Schwartz

12/12/2021