În decurs de două săptămâni, două partide de exremă dreaptă au ajuns pe prim-planul politicii europene, provocând unde de șoc printre țările membre ale UE. În Suedia, ”Democrații Suediei” au devenit, în urma alegerilor, cel de-al doilea partid ca popularitate. Chiar dacă nu a intrat în guvernul de centru-dreapta, va sprijini cu cei 73 de deputați măsurile promovate de noul cabinet și cu certitudine va putea impune anumite poziții. Alegerile de duminică din Italia aduc la guvernare o coaliție compusă din partide de centru-dreapta și extremă dreaptă. Unul dintre ele, ”Frații Italiei”, deși nu se consideră de extremă dreaptă, își are sorgintea în formațiunile postfascite din țară. Spre deosebire de Suedia, ”Frații Italiei” conduse de Giorgia Meloni care potrivit rezultatelor provizorii a obținut 26 la sută, vor intra în guvern împreună cu Liga lui Matteo Salvini, de asemenea considerată de extremă dreaptă și ”Forza Italia” a lui Silvio Berlusconi – deși aceste două partide au obținut voturi sub așteptări. Această coaliție va putea obține majoritatea și în Camera Deputaților și în Senat. Ținând cont de rezultate, pentru prima dată, prin persoana Giorgiei Meloni, Italia va avea un prim-ministru femeie. Stânga italiană a obținut rezultate mai slabe, fiind și fărămițată.

Victoria extremei drepte în două țări membre ale Uniunii Europene este fără doar și poate un semnal negativ pentru Europa, tocmai în momentele în care ar fi nevoie, mai mult ca niciodată, de unitate în condițiile continuării războiului din Ucraina și a crizei energetice care a lovit toate statele membre, determinând scăderea puterii de cumpărare a cetățenilor și a nivelului lor de trai.

Uniunea Europeană pregătește un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, a cărei agresivitate se intensifică. Iar dacă până acum, din cauza opoziției Ungariei, a fost foarte greu de obținut consensul, acum frontul antieuropean se întărește cu Suedia și Italia, astfel că măsurile vor fi acceptate cu dificultate. Probabil vor fi diluate pentru a se obține consensul, ştiut fiind că atât Berlusconi, cât și Salvini se consideră prieteni ai lui Vladimir Putin.

Totuși, este posibil ca în acest domeniu să se manifeste conflictele în cadrul viitorului guvern, deoarece Giorgia Meloni a condamnat de la început agresiunea rusă împotriva Ucrainei.

Diferențe de poziție între cele trei componente ale viitorului guvern există și în ceea ce privește apartenența la NATO, Meloni fiind o atlantistă, contrar opiniilor lui Berlusconi și Salvini. Numitorul comun al celor trei este insatisfacția față de măsurile Uniunii Europene care ar face mai suportabile pentru populație consecințele crizei energetice, dar mai ales politica UE față de refugiați. Victoria dreptei se datorează și faptului că mulţi italieni s-au simţit trădați de Europa. Problema refugiaților – în  condițiile în care Italia a fost și este asaltată de persoane sau familii provenite din nordul Africii care traversează Mediterana și care, în majoritatea cazurilor, nu sunt refugiați politici şi nici fugari din faţa războaielor – este văzută de o mare parte a societății italiene drept cauză a insecurității, mai ales în marile orașe italiene.

De fapt același motiv a fost evocat și în Suedia, unde în ultimii ani a crescut numărul crimelor și al asasinatelor. Italienii sunt nemulțumiți de incapacitatea Uniunii Europene de a soluţiona această chestiune și aici găsesc sprijin și din partea altor state membre ale UE, ca de pildă Ungaria.

În campania electorală Meloni și aliații ei au promis că vor adopta o atitudine mai fermă față de măsurile inițiate de Uniunea Europeană. Totuși, după cum afirmă analiștii, prea multe lucruri nu vor putea face, deoarece Italia are nevoie de fondurile europene ca de pâinea caldă, fiind țara cu cele mai mari datorii, după Belgia. Nici în ceea ce privește componența guvernului, cei trei nu au o libertate absolută, deoarece președintele Italiei are dreptul să intervină în desemnarea miniștrilor.

De fapt, amenințarea pe care o reprezintă situația din Italia nu este atât felul în care va funcționa guvernul, existând numeroase contraponderi care ar putea atenua niște intenții radicale, ci forța exemplului.

Dat fiind că actualele dificultăți s-au manifestat și se manifestă în condițiile în care statele membre ale UE au guverne de centru sau de centru-stânga, nu este imposibil ca şi la alegerile din alte ţări să se materializeze opţiunea de vot exprimată de către un alegător italian: „Am văzut ce ne-a oferit această orientare, să vedem ce ne va oferi dreapta sau extrema dreaptă.”

Astfel de experimente, chiar dacă până la urma vor eșua, vor submina dezvoltarea democrației și funcționarea statului de drept.

Eva Galambos